Page 20 - 1909-21
P. 20

488                        LUCEAFĂRUL                  NYul 21, 1909.
            poetică  conceptiunea  antică,  care  făceâ  din  cer  o  boltă   său,  nu  eră  imaginaţie  pentru  dânşii,  eră  o  credinţă,
            statornică  ţintuită  cu  cuie  de  aur  strălucitoare.  Iar   fabulele  din  mitologia  lor  erau  dogme  religioase,  ei
            Apolon  eşind  cu  carul  său  măreţ  şi  străbătând  cerul   credeau  în  metamorfoză,  metempsichosă,  în  zei,  în
            cu cursierii lui de foc, eră ceva de toată frumseţea.  zeiţe,  etc.  Prin  urmare  poeţii  lor,  afară  de  cei  lirici
             —  Contestez,  am  răspuns  eu,  aceste  aprecieri  care   care  descriau  şi  analizau  sentimentele  şi  foarte  puţin
            mi  se  par  greşite.  Cei  antici  având  un  orizont  măr­  încă  şi  acestea,  nu  făceau  decât  să  copieze  şi  să
            ginit  de cunoştinţi, în  care eroarea de multeori  domina   reproducă  credinţele  contimporane.  Este  ca  un  poet
            observaţiile  juste  şi  având  cunoştinţi  foarte  reduse   modern  care  ar  pune  în  versuri  credinţa  noastră  des­
            geografice,  etnografice,  astronomice,  etc.  inspiraţia  lor   pre  fulger,  despre  ploaie  şi  alte  fenomene  meteoro­
            nu  a  fost  decât  foarte  rar  grandioasă,  iar  poezia  lor   logice.  Noi  modernii  care  avem  alte  credinţe,  luăm
            destul de mărginită ca perspectivă.  drept  fantazie  poetică  credinţele  celor  vechi.  Noi  gă­
              Evident  că  exagerăm,  dar  fondul  îl  cred  şi  acuma   sim  în  ele  poezie,  fiindcă  nu  mai  credem  întrânsele,
            foarte just.                      cei  vechi  nu  găseau  decât  adevăruri,  partea  poetică
             —  Cum,  sări  Miron  Pompiliu,  dar  se  poate  ceva   eră foarte puţină.
            mai  frumos  şi  mai  poetic  decât  mitologia  greacă  pre­  Această  tiradă  cam  linişti  pe  cei  care  se  ridicaseră
            cum  şi  ideea  ce-şi  făceau  ei  de  zei  de  lume?  Da,   în contra mea taxându-mă de paradoxal.
            acele  frumoase  metamorfoze!  Dar  credinţa  despre   Atunci  d-l  Pogor  se  amestecă  şi  ei  în  discuţie
            semizei?  Dar  lupta  dintre  dânşii?  Se  poate  ceva  mai   şi-mi zise:
            frumos!                            —   Foarte  bine,  dar  crezi  d-ta  că  cunoştinţele
             Aceste  cuvinte  ale  lui  Miron  Pompiliu  fură  apro­  noastre  pozitive  pot  provocă  inspiraţie  poetică?  De
            bate  de  mulţi,  iar  Beldiceanu,  Xenopol  şi  alţii  îmi   vreme-ce totul e cunoscut, ce-i mai rămâne poetului?
            ziseră:                            —  Mai  întâi  totul  nu  poate  fi  cunoscut  în  dome­
             —  Lasă,  Panule,  nu  mai  susţineâ  asemenea  lucruri,   niul  ştiinţei,  îi  respunsei  eu;  pe  urmă  poezia  nu  con­
            aceste sunt paradoxe.            sistă  în  a  inventă  teme,  ci  a  exploatâ  o  temă  cunos­
             Aceste  cuvinte  mă  înfierbântară  şi  răspunsei  cu   cută  din  puncturi  de  vedere  necunoscute,  fie  de  gân­
            multă vivacitate:                dire,  fie  de  sentiment.  Dacă  până  acum  nu  avem
             —  Aşa,  apoi  să  vă  arăt  că  nu  ştiţi  ce  susţin  şi  că   poeţi  mari,  în  sensul  filozofiei  pe  care  o  susţin,  este
            confundaţi  două  lucruri  deosebite  Eu  susţin  că  cei   Că  adevărurile  ştiinţifice  au  fost  până  acum  exploa­
            vechi  au  avut  foarte  puţină  fantazie  poetică  şi  că  noi   tate  numai  din  punct  de  vedere  utilitar  şi  n’au  pă­
            modernii  o  avem  incomparabil  mai  mare.  Să  nu  uitaţi,   truns  nici  nu  sunt  aşa  răspândite  pentru  a  fi  exploa­
            că  ceeace  numiţi  d-voastrâ  imaginaţia  poetică,  la   tate din punct de vedere literar şi estetic.
            cei  vechi  nu  eră  fructul  fantaziei  poetului,  ci  erau   Discuţia  continuă  pe  această  temă  amestecându-se
            credinţele  religioase,  sociale  şi  cosmice  ale  lor,  eră   într’ânsa  principalii  membri,  Lambrior  şi  Xenopol,
            sistemul  religioso-filozofic  a!  Grecilor,  în  care  ei  cre­  până  la  oarecare  punct  susţinându-mă,  alţii  combă-
            deau  cum  credem  noi  în  adevărurile  pozitive  ale   tându-mă.
            ştiinţei.  Când  din  soare  făceau  un  Apolon  cu  carul  G. Panu.



                                     Dări de seamă.
             Tudor Pamfile, Jocuri de copii, ed. Acad. Rom.   lui,  —  un  capitol  despre  jocuri  de  flăcăi  şi  fete
            Bucureşti, 1909. Un voi. de 98 pp. Preţul?  mari,  cu  câteva  melodii  poporale  puse  pe  note;
             Este a Vl-a lucrare — a V-a încă n’a apărut   dar  toate  acestea  (pag.  6-16)  sunt  expuse  cu  multă
            din publicaţia academică a culegerilor şi studiilor   lipsă de unitate şi puteau fi suprimate.
            apărute sub titlul „Din vieaţa poporului român".  La  cântece  de  luare  în  râs  se  află:  cântece  cătră
             Cartea  aceasta  a  d-lui  T.  Pamfile  conţine  întregiri   oameni,   cătră   vietăţi,   lucruri,   apoi   jocuri   de
            şi  urmări  la  două  din  publicaţiile  sale,  tot  sub  titlul   cuvinte,   glume,   formule   de   păcăleli,   între­
            „Jocuri  de  copii",  tipărite  în  memoriile  secţiunii   bări, probleme şi frământări de limbă.
            literare  a  Academiei  (Tom.  28  şi  29);  fără  aceste   Partea  covârşitoare  din  această  ultimă  publicaţie
            două  din  urmă,  cartea  de  faţă  nici  n’ar  puteâ  fi  înţe­  a  d-lui  T.  Pamfile  este  adunată  din  mai  multe  co­
            leasă pe toate paginile sale.     lecţii  şi  reviste,  ca  să  fie  mai  la  îndemână  celor  ce
             Materialul este împărţit in: „jocuri de copii" şi   se  interesează  de  literatura  poporului,  de  arta  şi  obi­
            în „cântece de luare în râs şi altele".  ceiurile lui.
              La  jocuri  de  copii  găsim:  jocuri  propriu  zise   Colecţiile  jocurilor  de  copii  vor  puteâ  fi  întrebuin­
            sorţi,  jocuri  cu  păcăleli,  joace  (1),  jucării  (despre   ţate  de  toţi  autorii,  cari  iau  asupra  lor  sarcina  de-a
            fluiere  şi  mijloace  de  cântat),  diverse.  Tot  aici  la  jo­  întocmi  scrieri  de  jocuri  româneşti  pe  seama
            curi  de  copii  aflăm  —  deşi  nu  mai  corespunde  titlu­  şcolilor şi a familiilor noastre.
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24