Page 23 - 1909-21
P. 23

Nrul 21, 1909.             LUCEAFĂRUL                 _________  491
          Operile  cari  l-au  făcut  nemuritor  sunt,  mai  ales,   Apoi o strofă din „In aşteptare":
         „Geniu  şi  nebunie"  şi  „Crima,  cauzele  şi  remediile  ei“,   La casa cu pridvorul larg
         prin  cari  pune  bazele  şcoaiei  de  antropologie  şi  so­  Bat în seri senine...
         ciologie criminală.                Până  aici  a  mers  foarte  bine,  dar  ascultă  cum  ur­
          In  vremiie  din  urmă,  Lombroso  s’a  ocupat  şi  cu
         probleme spiritiste.             mează cu harabaua:
                        *                       Iară dorul inimii în prag
                                                Singur ţie se ’nchină fată jună.
          lancu  Prostu.  E  un  nume  care  preocupă  cercurile
         literare  în  momentele  lor  de  veselie.  Articolele  acestui   In aşteptare ie acum:
         autor  se  cetesc  cu  adevărată  plăcere  când  vrei  să  te   Insenină-i iară firul
         distrezi  cu  capriciile  prostiei  omeneşti.  Talentul  lui   întunecatelor nădejdi,
         nu  e  fecund,  dar  destul  de  consistent  pentru  a  creâ   Tu, ce porţi în zâmbet trandafirul.
         opere  durabile.  Nu  de  mult  a  închinat  şi  cetitorilor   Şi sfârşim cu „Revedere":
         „Luceafărului"  o  mică  capodoperă,  în  care  prostia  e
         inviorată  de  obrăznicie.  In  această  capodoperă  se   Azi din comoara-aceea o rază nu mai e:
         ocupă  de  noi,  crezând  că  îi  vom  da  prilej  la  creaţiuni   Doar singuri trandafirii mai stau în floare
         noi,  răspunzându-i  ca  unui  om  în  toată  firea.  Şi  dacă   In zimbetu-ţi şi azi copilăresc... Blând,
         am  aveâ  timp  să  batem  toaca  la  urechea  tuturor  scur­  Undeva, departe, plâng note ’n cărare!...
         ţilor  de  minte,  i-am  împlini  cu  plăcere  aşteptările.   Manuscriptul il păstrăm
         Dar  nu  avem  vreme  de  pierdut.  Poate  se  va  găsi   V.  Graur.  Vei  rămăneâ  necunoscut,  cum  necuno­
         cineva  să  cetească  creaţiunile  măestrului  prostiei  lite­  scute vor rămânea şi poeziile d-tale.
         rare  româneşti  —  şi  poate  îi  va  jertfi  câteva  clipe
         de  veselie  pentru  a-1  îmbărbăta  la  scris.  Pentru orien­  S.  B.  —  B.  Mai  încercaţi,  poate  veţi  reuşi  să  treceţi
         tarea  celor  ce  ar  vrea  să  se  intereseze  de  operile  lui   pragul  acestei  rubrici  cu  atâţia  spini...  O  singură
         lancu  Prostu,  putem  spune  că  iscăleşte  sub  pseudo­  strofă ne-a plăcut mai mult:
         nimul: 1. Scurtu.   *                  Iar tu gingaşă şi tristă
                                                Mă priveai cu ochi căprui,
          Ştiri.  Ilustraţiile  acestui  număr  ne-au  fost  puse  la
         dispoziţie  de  cătră  d-l  Ştefan  Buzilă,  preot  în  Sân-   Cum plecam din satul vostru
         iosif,  care  lucrează  Ia  monografia  acestei  comune.   Biet copil al nimănui.
         Sâniosif  e  situat  lângă  Rodna-veche,  comitatul  Bistriţa-   Versificaţia  curge  ...  şi  ’ncetul  cu  încetul  vor  veni
         Năsăud, şi are 789 locuitori, toţi români.  şi ideile.
          Ilustraţiile  nu  au  nevoie  de-o  explicaţie  mai  amă­  N. S. O publicăm întreagă, având părţi cari promit.
         nunţită.                                  Ades’ pe ceriul siniliu.
          *  Erată.  La  poezia  „Pentru  lege"  din  nrul  20,  în
         partea  a  treia  „Asfinţit",  versul  întâi,  rândul  prim,  în   Ades’ pe ceriul siniliu
         loc de lanul s’a cules lacul.          Popas de-şi face luna,
                                                Mă bântue un dor pustiu,
                                                Mai drag ca ’ntotdeauna.
                                                Şi dacă plopi cu foi de-argint
                   Poşta Redacţiei.             îşi freamătă doinirea,
                                                Spre tine, Fir de Mărgărint,
               — Manuscrisele nu se înapoiază. —
                                                îmi pleacă ’n zbor gândirea.
          T.  R.  (Bl.)  Din  fiecare  câteva  rânduri...  adorabile,
         începem cu „Sonet":                    Şi dacă paserile-au prins
                                                Ca să se cheme ’n crâng,
              Trece cea mai frumoasă regină     Mă arde vrerea ’n foc nestins,
              Pe frunza de arbori şi pomi.      La piept ca să te strâng.
              I-au plecat înainte zefiriomi (!)
              Vestitori de pace senină.         Şi dacă râul murmurând
              Se ’nchină revirul (!) încoace sfios etc...  Se plânge pietrilor,
                                                Mă leagă strâns pe mine-un gând,
              Şi încolo se leagănă blând
              Porneşte un şopot de ramuri, trezând   Subt ochii tăi să mor.
              Ca-o vrajă trandafirul spinos.  „Pietrilor" nu prea rimează cu „mor".
              Domol se ’nfioară apa argintie,  A. F. Cum nu? O publicăm cu cea mai mare plăcere.
              Ca pe liră-o şoaptă spontanee,            Doamnei...
               Visătoare, cea mai dulce arie.    Ai părul ondulat şi moale
               Iară tu care treci pe alee,        Ca răsfirata spumă,
               De ce rece rămâi la toate ’n vecie   Dar... niciodată nu te prinde,
              Şi o caldă privire n’ai fee?         Când râzi uşor, vre-o glumă...
   18   19   20   21   22   23   24