Page 6 - 1909-21

4?4 LUCEAFĂRUL N’rul 2l, 1909.
şi când aceşti ostaşi ar veni învinşi deja. gură luptă, pe care vom vedea îndată cum
Ceteşti cu bucurie că cutare sau cutare o chiamă, nu putem să credem că vr’un gând
tânăr s’a aşezat într’un ţinut părăsit de Dum­ înalt şi vr'o dorinţă sfântă să-i fi mânat la
nezeu şi sperezi că va începe şi pe-acolo şcoală. Trebue să spunem, cu multă durere
o adiere a culturii româneşti. Stai însă şi de suflet, că pe cei mai mulţi i-a dus şi-i
aştepţi zădarnic. duce la învăţătură dorinţa, însetarea d u p ’ o
Urmează dela sine întrebarea: dacă azi tine­ c a r i e r ă c â t m a i r e n t a b i 1 ă, ca să se
rimea noastră inundează şcolile, de bună poată răzimâ în vieaţă p e - o a v e r e c â t
seamă o putere mare îi mână înainte, au m a i m a r e . Principiul materialist al vieţii,
ceva îndemn în sufletul lor, care-i face să conceput în apus ca o teorie filozofică, trans-
treacă peste multe greutăţi. Şi de fapt, trec cedentală la început, prinde putere şi se
validitează şi la noi în forma lui cea mai
răspingătoare, în forma lui degenerată, în
ediţia lui comercializătoare a vieţii şi a sim-
ţemintelor. în faţa acestui principiu, dacă
se pogoară odată în suflet, puţin mai e
de luptat. Are ceva demonic în sine şi cel
care-1 urmează, îi râde oricui în faţă, dacă
cutează să-i aducă o mustrare, sau să-i
amintească de-un ideal pentru care ar trebui
ostaşi de luptă dezinteresaţi.
Cu durere constată azi la noi lumea în­
treagă, că studentul, când termină cu gim­
naziul, începe deja să-şi calculeze venitele
ce le va avea cu cutare ori cutare diplomă.
Cu durere constatăm, că teologiile noastre,
până nu eră congruă, abia puteau să-şi re­
cruteze elevi destui, şi şi atunci aproape nu­
mai dintre aceia cari n’aveau mijloace să
meargă pe altă carieră. — Iar acum nu-i
mai încap seminariile.
Simte întreagă societatea noastră frămân­
tarea şi lupta aceasta înteţită, pe care-o
poartă pătura mai tânără, mai ales, pentru
un traiu cât mai comod şi o luptă cât mai
Fruntariul bisericii din Sâniosif. puţină.
Va zice cineva: ţinuta aceasta e foarte
peste multe greutăţi. Majoritatea tinerilor firească şi nu-i de despreţuit. Fiecare om
noştri sunt din părinţi săraci, ori destul de ţinteşte, şi trebue s’o facă, spre binele lui.
săraci, fie ei ţărani ori intelectuali, şi până Nu e de despreţuit, admitem, când traiul
să termine o şcoală superioară numai ei ştiu scutit de teama zilei de mâne ţi-e numai un
cât au să îndure. Aşadar urmărirea vr'unui razim pentru ca sufletul tău să poată munci,
ideal înalt îi mână în lupta asta mare? Ideal să-şi poată arătă puterile pentru folosul tău
ar fi dacă lupta aceasta i-ar petrece şi în şi al altora. Dacă pleci din acest motiv ca
activitatea lor liberă dupăce au părăsit şcolile. să-ţi câştigi o pâne aleasă, eşti bărbatul
Dar dupăce mulţi din generaţia mai nouă care ne trebue nouă.
nici gând n’au să-şi mai aducă aminte de Dar osândim acest ideal al vieţii, când
flacăra ce, poate în primii ani de şcoală mai prin tine însuşi e luat de ideal de vieaţă
înaltă, le-a încălzit sufletele, dupăce se tot vrednic să te lupţi pentru el, şi trebue să
înmulţeşte numărul acelor cari cunosc o sin­ osândim pe aceia cari se acaţă cu trup şi