Page 18 - 1909-22
P. 18
510 LUCEAFĂRUL Nrul 22, 1909.
0
1
Grigore Alexandrescu. )
Ne rămâne acum să închegăm în câteva voile, întristă pe poet, făcându-1 să-şi ridice
rânduri figura literară a lui Grigore Alexan glasul împotriva firii... Dar nu trebue să
drescu. uităm totodată că suntem în preajma anului
„Poeziile lui, scrie Ion Ghica în cunoscuta 1830, pe când valul romantic se ridicase ca
lui Scrisoare, se deosebesc prin mari ca un braţ de mare pentru a cotropi întreaga
lităţi de stil, de cugetare şi de simţire, care-1
literatură a lumii. Byron îşi împrăştia blăstă-
pun între fruntaşii poeziei române. mul desnădăjduirii sale în versuri răsunătoare.
M e d i t a ţ i i l e au un sbor înalt, care ie Lamartine, mai dulce îşi cântă durerea unei
ridică alături cu acele ale lui Lamartine. vieţi ce să stânge; încetul cu încetul, ca o
S a t i r e l e sunt înarmate cu împunsături flacără... O însemnată înrâurire au avut şi
de felul lui Boileau. aceşti doi mari poeţi asupra celei dintâi faze
F a b u l e l e , care formează o parte însem a poetului nostru... Ceva mai apoi, când ne
nată şi originală din scrierile lui Alexan voile începură a se mai risipi şi când carac
drescu, multe, precum L e b ă d a c u p u i i terul lui firesc nu mai eră înnăbuşit de atâtea
c o r b u l u i , P ă d u r e a ş i T o p o r u l , V împotriviri şi nemulţumiri din afară, găsim
u l p e a
l i b e r a l ă şi altele, le-ar fi subsemnat însuş un Alexandrescu isteţ, ager, mişcător, obser
La Fontaine. vator ascuţit şi plin de humor, — Alexan-
A zice de dânsul că a fost poet şi poet drescul epistolelor, al fabulelor şi al sa
de un talent superior nu este destul. El a tirelor ...
fost un suflet mare şi nobil, o inimă curată
şi generoasă, vesel şi glumeţ; îi plăcea so Să-l luăm mai întâi ca poet liric.
cietatea aleasă, şi dacă câteodată căută sin Din cele mai multe poezii, vedem în Ale
gurătatea eră mai mult ca o alinare la amă xandrescu o pornire firească spre o cugetare
răciunile vieţii, de aceea scrierile lui din- mai înaltă, mai abstractă, spre m e d i t a ţ i e ;
tr'acele momente respiră o stare de întristare şi, dacă adeseori versurile lui sunt încete şi
melancolică a sufletului său.“ greoaie, o lovitură de aripă ne vesteşte,
Această laudă a lui Ion Ghica, oricât de deodată, urcarea apropiată. Poetul să avântă,
prietenească ar părea, nu trece cu mult mă înălţândi:-se într’un sbor falnic, pentru a pluti
sura cuvenită şi nu e deşartă. apoi în văzduhul liniştit: de acolo, pământul
Mai întâi, în privinţa firii poetului, Ghica, acesta i se pare ca o jalnică vale de plân
care de altminteri avea cum s’o cunoască geri, departe, departe, în care ne frământăm
mai bine, nu se înşală. Deşi cele dintâi cu în zadarnice şi neputincioase svârcoliri. Pen
legeri de poezii ale lui Alexandrescu răsună tru a pluti aşa de sus, Lamartine îi mai îm
de o durere sfâşiitoare, de o veşnică chie- prumută puternica lui aripă. încet sau deodată,
mare a morţii isbăvitoare, firea poetului eră poetul cade apoi din nou pe pământ...
veselă, deschisă, bucuroasă de a trăi şi a Mai toate poeziile lirice ale lui Alexan
se răspândi în ritmul sgomotos al vieţii. .. drescu poartă întipărirea celor două perso
Melancolia din preajma anilor 1832 şi 1838 nalităţi ale poetului, ce se luptă şi se înlo-
eră fireşte sinceră; n’o punem la îndoială... cuesc una pe alta ...
Când am cercetat împrejurările vieţii lui din Avem mai întâi un Alexandrescu plin de
acele vremuri, am văzut ce nenorociri tim nădejde, un iluzionist, un m el io r i s t , ce
purii isbiseră pe poetul abia copil; ceva mai aruncă blestemul asupra zilei de azi pentru
târziu vieaţa nesigură, petrecută la Bucureşti,
a preamări pe cea de mâne, bogată ’n feri
cu umilinţele pe care le aduc lipsurile şi ne- ciri şi în prefaceri, un Alexandrescu, cu
pid us r e r u m n o v a r u m , n u numai doritor
') Publicăm aceste pagini din încheierea volumului
Grigore Alexandrescu, vieaţa şi opera lui, ci şi vestitor, cântăreţ inspirat al anului 1840,
ce va apare în curând în ediţia „Minerva". poet al nădejdii înaripate şi totdeauna înşe-
