Page 19 - 1909-22

Nrul 22, 1909. LUCEAFĂRUL 511
late, — şi, alături, un Alexandrescu înzestrat Talentul lui de cercetare, de analiză, pornit
spre idei, spre pilduiri, sprijinit şi de o rară
cu un bănuitor spirit critic, ce-i frânge deodată
sborul, un Alexandrescu cu plumb în aripă, putere de observaţie a împrejurărilor din afară,
un Alexandrescu cumpănit, cercetător, minu­ dar mai ales de un fin simţ moral, au făcut
ţios şi desamăgit u n e o r i î n a i n t e d e a din Alexandrescu un apărător al dreptăţii,
un aprig duşman al celor mari (deşi trăia
f i a v u t v r e m e a s ă f i e î n ş e l a t î n s p e ­
cu dânşii), al asupritorilor, al stăpânilor, un
r a n ţ e l e l u i . . . Poetul vesteşte astfel, prea­
măreşte, evoacă, şi pe urmă se opreşte. poet social şi politic, cc se împotrivi dom­
Părându-i c’a mers prea departe, bănuiala niei lui Alexandru Ghica, Rusiei, obscuran­
îi muşcă sufletul şi-l face să se întrebe: dar tismului, luptând pentru patrie, pentru drep­
dacă nu se va întâmplă? Farmecul e rupt. tate şi, prin înrâurirea lui Câmpineanu, pentru
Plumbul din aripă atârnă şi vulturul cade umanitate... Spiritul lui de observaţie prinse
din înălţimea albastră a nădejdilor pe pa­ toate scăderile societăţii din timpul lui, toate
jiştea verde a bănuelilor... micimile sufleteşti, biciuindu-le: ipocrizia,
în afară de asta, Alexandrescu mai e şi prefăcutul liberalism, prostia îngâmfată, sa­
un intelectual, un cugetător îndrăgostit nu mavolnicia celor puternici, mândria neîndrep­
numai de largi gândiri, ci pornit şi spre o tăţită, şi atâtea alte viţii găsiră, după cum
cercetare mai amănunţită. Am avut prilejul am văzut, în Alexandrescu, un biciuitor ne­
îndelungul lucrării noastre de a cercetă acest milos şi veşnic pornit a le urmări.
amestec de sentiment şi de cugetare dreaptă, în această aprigă satiră, ca şi în ironia
dar adese prea didactică, şi oricum nepotri­mai uşoară a epistolelor, în acest gen cu
vită pentru poezia lirică... Avântul se ră­ desăvârşire i n t e l e c t u a l şi d e observaţie,
ceşte, iar poetul se opreşte la analiza mă­ Alexandrescu e stăpân pe sine, ne mai gă­
runtă a unei idei de cuprins filozofic sau sind într’ânsul acel amestec de entusiasm şi
istoric, în timp ce poezia pierde din tăria ei... de critică, de sentiment şi de intelectualism,
Această împreunare de însuşiri şi de scă­ ca în poeziile lui lirice. Forma chiar îi îm­
deri l-au făcut pe Alexandrescu să reuşiască bracă mai bine ideile, le urmăreşte cu ver­
în meditaţie, în poezia patriotică ce evocă sificaţia ei liberă în toate cotiturile cugetării,
marile figuri ale neamului din giulgiul vea­dă vieaţă animalelor, leului ca şi iepurelui,
curilor, pentru a le da ca pilduire vremilor e mai mlădioasă, mai firească, mai sprintenă...
de azi, — dar l-au împiedecat de a isbuti Acesta e Grigore Alexandrescu : figură mă­
de pildă în poezia erotică. Spiritul lui în­ reaţă a literaturii noastre, şi după Eminescu,
dreptat spre m a r e , spre î n a l t şi mai ales poate, cea mai trainică.
spre m ă r e ţ , nu se simţiâ la locul lui în ca­ Dacă în aripa inspiraţiei lui lirice n’ar fi
drul restrâns al unor sentimente dulcege; purtat plumbul criticii, ar fi fost un poet liric
numai în câteva poezii ca de pildă în „Când şi mai mare, dar n’ar fi ajuns fabulistul şi
dar o să g u ş t i pacea", poetul să ridică satiricul care e; ori dacă nobila lui cugetare,
prin sbucnirea sentimentului şi înălţarea tru­ simţirea lui sguduitoare, puternicul lui dar
faşă a cugetării — pentru a cădeâ apoi din de observaţie ar fi fost ajutate şi de un simţ
nou ... mai fin al formei, de o înţelegere mai adâncă
a ritmului, a muzicalităţii versului, dacă
ar
Dar i n t e l e c t u a l i s m u l poetului unit cu fi fost tot atât de artist pe cât eră de
un dar firesc de observaţie, l-au făcut să poet, atunci ca şi Eminescu ar fi putut pune
isbutească şi să rămână neîntrecut în fabulă stăpânire pe sufletul neamului nostru, trăind
şi în epistolă. Aici Alexandrescu e un ade­ nu numai în conştiinţa câtorva, ci în con­
vărat măestru. ştiinţa tuturor Românilor...
E. Lovinescu.