Page 20 - 1909-22
P. 20

512                        LUCEAFÂRUL                  Nrul 22, 1909.


                                 Cronică bucuresteană.
                                                   *
                         Loterie de stat.     străin  care  a  venit  să-mi  propue  să-i  dau  concesiunea
              Acum câ{iva ani am făcut cunoştinţă cu un Olandez,   loteriei de stat.
             un om foarte cum se cade. Nu mai ştiu cum il chiemâ.   Mi  a  arătat  cu  date  statistice  câţi  bani  se  duc  din
             E  curios,  dar  eu,  care  ţin  minte  de  multeori  amănun­  ţară  la  llamburg,  cu  toată  legea  care  opreşte  chiar
             tele  cele  mai  mici  ale  vieţii  şi  ale  convorbirii,  nu  am   şi  anunţurile  de  loterii;  mi-a  făcut  calcule  de  ce  s’ar
             în  schimb  de  loc  memoria  numelor  proprii.  Van  der...   putea câştigă, şi aşa mai departe.
             nu ştiu cum.                       I-am răspuns că-mi pare rău, dar lucrul nu e numai
              Mă  întorceam  de  peste  Olt  în  expresul  de  Vârcio-   greu, ci e cu neputinţă. Opinia publică e ostilă acestei
             rova  la  Bucureşti.  Steteam  Ia  o  masă  din  vagonul-   idei, iar Parlamentul nu ar priml-o cu nici un preţ.
             restaurant,  aprinsesem  pentru  a  treia  oară  una  din   Atunci  bancherul,  ap!ecându-se  uşor  peste  biuroul
             acele  ţigări  cu  care  Regia  noastră,  bună  ca  un  părinte   meu, mi-a zis cu glas încet:
             prevăzător,  vrea  să  ne  desveţe  de  tutun  şi,  cu  un   —  Dar  dacă  ar  fi  vorba  de  un  milion,  domnule
             gest de resemnare, o aruncasem pe fereastră.  Ministru?
              Rămăsesem  cu  ochii  pierduţi,  pe  o  reclamă  de  nu   M’am  făcut  că  nu  înţeleg  şi  am  urmat  şă-i  arăt
             mai  ştiu  ce,  când  un  miros  de  havană,  un  adevărat   că lucrul e cu neputinţă, mai ales că şi Regina-regentă
             parfum mă făcu să mă întorc pe scaun.  nici nu vrea să audă de aşa ceva.
              La  a  treia  masă  dela  mine,  un  domn  funia  cu  de­  Bancherul,  cu  acelaş  glas  şi  cu  acelaş  gest,  îmi
             licii  dintr’o  ţigară  sănătoasă  şi  se  uită  cu  o  zimbire   zise:
             binevoitoare  înspre  mine.  în  aceeaş  vreme  scoteâ  din   —  Dar dacă ar fi vorba de două milioane, domnule
             buzunarul  hainei  o  tabacheră  vastă  ca  un  geamantan   Ministru?
             şi, întinzând-o spre mine, zise:   Bine  înţeles  că  atunci  i-am  dat  să  înţeleagă  că
              — îmi daţi voe...               audienţa eră sfârşită.
              Cunoştinţa s’a făcut repede.      Şi aşa eră să devin astăzi milionar, dragă Knud.
              Am  vorbit  de  toate,  de  ţară,  de  recoltă,  de  petrol,   Peste  câţiva  ani,  urmează  Olandezol  meu,  acelaş
             de  finanţe,  de  târgurile  financiare,  de  împrumuturi,   Tack  Iansen  intră  în  minister  şi  loteria  se  face,  în
             de loterii...                    combinaţie cu acelaş bancher.
              —  Ei,  ce  fericiţi  sunteţi  d-voastră  Românii,  zise   Pe  Regina-regentă  a  ajuns  să  o  convingă.  Săraca
             Olandezul  meu,  că  nu  aveţi  incă  plaga  asta  grozavă   femeie are o mare slăbiciune pentru mizeria bătrânilor
             a  loteriei,  care  înghite  economiile  cu  greu  adunate   marinari,  pe  cari  nu  poate  să-i  ajute,  pentrucă  sunt
             ale  oamenilor  săraci  şi  nu  procopseşte  pe  nimeni,   prea mulţi şi prea săraci lipiţi pământului.
             decât  doar  pe  cei  cari  le  organizează  şi  pe  inter­  Tack  Iansen  i-a  arătat  un  plan  grandios  de  spitale
             mediari.                         şi  de  aziluri  cari  s’ar  puteâ  întreţinea  din  venitul
              — Nici la noi n’au fost până acum câţiva ani.  loteriei.
              —  Regina-regentă,  un  suflet  mare,  s’a  opus  cu   Parlamentul  a  închis  ochii,  iar  opinia  publică...
             îndârjire  la  încercarea  de  a  se  introduce  acest  nou   ei! opinia publică o să joace şi ea la loterie.
             prilej de corupţie în ţara ei.    —  Bine,  zic  eu,  cu  curiozitatea  noastră  românească
              — în cele din urmă însă a cedat...  care  seamănă  grozav  a  indiscreţie,  dar  cu  milioanele
              Am  fost  de  faţă,  din  întâmplare,  la  o  scenă  în   bancherului, ce s’a făcut?
             legătură  cu  afacerea  aceasta.  Eram  în  casa  ministrului   Olandezul meu închise  ochii  şi ridică  din  umeri, în
             nostru  de  răsboiu  de  pe  vremuri,  Knud  Jackson,  cu   semn că nu ştie.
             care  eram  în  relaţii  intime,  când  iată  că  se  anunăţ   Şi  pe  când  scutură  scrumul  de  trei  degete  dela
             ministrul  de  finanţe,  Tack  Iansen  (aşa  mi  se  pare   havana lui splendidă, adause, ca dus pe gânduri:
            că  ziceâ  că-1  chiamă.  V’am  mai  spus  încă  odată  că   Ei, ce fericiţi sunteţi d-voastră Românii, că nu
            n’am memoria numelor proprii).    aveţi plaga asta grozavă a loteriei...
              — Bună ziua, Tack!                Şi  pe  buzele  lui  flutură  un  suris  pe  care  nu  l-am
              —  Mă  rog,  mai  încet  cu  Tack!...  Vorbiţi  mai  res­  înţeles.  *
            pectuos cu un om care eră astăzi să devie milionar!  în  ultimul  moment  îmi  aduc  aminte  că  prietenul
              — Ei, cum aşa?                  meu  nu  eră  Olandez.  Eră  Danez,  Suedez  sau  altceva,
              —  lată  cum:  Am  primit  azi  vizita  unui  bancher
                                              nu ştiu. Dar asta ştiu, că eră strein.
                                                                         N. G.
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24