Page 21 - 1909-22

Nrui 22, 1909. LUCEAFĂRUL 5115

Dări de seamă.

Un poet bucovinean. nelegiuiri se ridică cântăreţul Bucovinei. Şi nelegiuirile
sunt destul de mari ca să revolte nu numai un suflet
— G. R o t i c ă, Poezii, Vălenii de munte, 1909. Preţul:
1 leu 50 b. - simţitor de poet ci orice suflet trezit la conştiinţa
Bucovina e foarte săracă în opere literare. Câteva demnităţii omeneşti. De aceea, mai ales când poetul
încercări prea puţin reuşite în proză şi câteva versuri ne mărturiseşte:
de o valoare trecătoare sunt întreaga ei avere. Până Ură ni-i vieaţa,
acum neamul nostru n’a avut parte de scriitori, cari Ură, Doamne, vrem!
(Doamne, te indură)
să fi întrupat în opere durabile puterea de creaţie ne aşteptăm să găsim în cântecele sale tunete, trăz-
artistică a sufletului românesc din „scumpa" Bucovină.
In asemenea împrejurări, apariţia volumului de nete şi biciuri de fulgere împotriva duşmanului. Cetind
Poezii al d-lui Rotică înseamnă un eveniment literar volumul d-lui Rotică aflăm însă, destul de puţine
accente răsboinice şi sguduitoare. Cele mai violente
îmbucurător, căci în cântecele lirei sale auzim, în sfârşit, versuri din întreg volumul sunt următoarele:
glasul simţirii româneşti, care, şi în Bucovina, isbuc-
neşte cu putere tot din mijlocul ţărănimii. Şi nu vezi pământul
Roşu ce-i, muntene?
In arşiţa de soare, aproape de postată, Sânge viu din trunchiuri
In scutece, pe-o brazdă am plâns şi am crescut.
Curge prin poiene.
(Eu n’am ştiut Leandrii).
Vulturii din sânge
Poezia d-lui Rotică e influenţată de mişcarea na­
ţionalistă a deceniului nostru şi de poetul acestei Iau tăria ’n ei
mişcări, d-1 Octavian Goga. Precum d-1 Goga, la noi, Şi stăpânii de-astăzi
Sânge-ţi dau să bei:
a fost primit cu urale de bucurie şi de însufleţire, Şi flămânde-aşteaptă
când a publicat primul său volum, tot aşa se pare Fiarele pădurii
că se entusiasmează şi bucovinenii pentru d-1 Rotică. Partea să-şi primească
Deosebirea între aceşti doi cântăreţi e însă mare.
D-1 Goga a adus o notă nouă, şi în parte originală in g au . Din sămânţa urii. (Umiliţi ce-s munţii).
poezia românească. D-1 Rotică e lipsit de acest pri­
vilegiu al artiştilor de seamă. D-sa ni se înfăţişează Doamne, te îndură
numai ca un ucenic cu multă bunăvoinţă. De-un orfan norod,
D-1 Goga a mai avut norocul să-şi înstrune lira, cu Şi de subt ţărână (?)
„cântarea pătimirii noastre", când mişcarea naţionalistă Trăsnete răsară,
eră la apogeu. împrejurare care explică serbătorirea De-or atinge brazda
şi recunoaşterea d-sale dintr’odată. D-1 Rotică, cu talent Ce-o muncim o vară
mult mai modest, vine la asfinţitul mişcării naţionaliste, Paşi străini şi lacomi
când lumea nu vrea să se mai însufleţească nici chiar De muncitul rod.
pentru d-1 Goga. Dovadă primirea jicnitor de indife­ (Doamne, te indură).
rentă a volumului „Ne chiamă pământul", care, după In celelalte poezii naţionaliste poetul plânge, blas-
părerea noastră, e superior în multe privinţe celui tămă şi se roagă. Şi dela un suflet tânăr ce cântă
dintâi. durerile şi nedreptăţile unui r.eam obidit, în locul
D-1 Rotică vine insă dintr’o provincie săracă lacrimilor şi rugăciunilor, par’că te-ai aşteptă la deslăn-
în poezie adevărată, de aceea trebuie să-l şi pri­ ţuiri de patimi şi sentimente, cari să înfioare toată
mim cu simpatie. Trebuie să-i iertăm lipsa de ori­ fiinţa celor ce tac şi rabdă. Par’că ai vrea să găseşti
ginalitate, adeseori supărătoare, şi multele stângăcii în poeziile cântăreţului mai multă putere şi bărbăţie,
de începător. Împreună cu d-sa, trebuie să ne bucurăm mai mult curaj şi voinicie. Căci popoarele asuprile
că prin cântecele sale a reuşit să însufleţească pe îşi cuceresc neatârnarea şi libertatea prin zăngănit
fraţii noştri din Bucovina, a reuşit să le trezească de arme şi prin trimbiţe de răsboiu, nu prin nepu­
conştiinţa naţională, învăluită în întunerec. tincioase suspine şi tânguiri.
Cu toată bunăvoinţa şi părerea de bine ce-o avem Am fi dorit să putem spune cu drept cuvânt despre
pentru poetul Bucovinei şi pentru recunoaşterea ce d-1 Rotică:
şi-a dobândit-o, noi vom păstră în aprecierile noastre
In cuvânt punea ’ndrăsneţul
o atitudine mai mult critică, în nădejdea că-i va fi Volbură de val turbat
mai folositoare. (Cântăreţul).
Ca poet, d-1 Rotică are aşadar meritul de-a fi bu­ Am fi dorit să fie un viteaz!
covinean şi de-a fi încercat să oţelească „credinţa Trebuie să recunoaştem, însă, că unui poet sau
cea straşnică de fier" în sufletul neamului obidit, oricărui artist nu-i putem impune dorinţele noastre,
pe care duşmanii îl sugrumă, căruia îi fură vieaţa nu-i putem cere altceva, decât ce e in stare să ne
şi bogăţia şi îi dispreţuesc limba. împotriva acestor dea. D-I Rotică ne-a dat o poezie naţionalistă duioasă