Page 7 - 1909-22
P. 7

Nrul 22, 1909.             LUCEAFĂRUL                        499' I

          „Vino, domniţa mea frumoasă, vino! în ge­ şi împunsătura gândului otrăvit de scrisoarea
         nunchi te aşteaptă robul tău   Milea*.  surprinsă întâmplător, prefăcea amintirea se­
          Ştefan luă plicul de pe masă şi ceti: „D-nei
                                          nină în batjocură ucigătoare.
         Elena Nojin, Bul. Păcei 33, în oraş“. Un val  Pierdea pe Elena în fiecare clipă de nenu­
        cald îi năvăli deodată spre cap, întunecându-i
                                          mărate ori.
        vederea, înnăbuşindu-l. Cu spaimă, ca şi când  ...In urmă, viforarea închipuirei încetă ca
        scaunul pe care şedea s’ar fi prăbuşit în gol,  încremenită, şi atunci, par’că i s’ar'fi despicat
        se ridică în sus. Intre scaunul cu spată înaltă  fiinţa, cu o parte începu să vază, ca un altul,
        ca de strană şi între masa de lucru, prinse sbaterea desnădăjduită a sufletului său.





























                              Sculptorul lordănescu: Imnul orbilor.
        din nou să cetească scrisoarea, par’că i-ar   I se părea că un zid uriaş se năruie peste
        fi căutat un alt înţeles. Un cuvânt, un semn,  el, acoperindu-1, strângându-1, strivindu-I. O
        ceva care să-i arate că s’a înşelat, care să-i durere nespusă îi fulgeră în toată făptura,
        alunge hăul groaznic ce i se căscase în faţă. şi ca şi cum povara sdrobitoare pe care o
          — O! ce murdărie! şi cu o mişcare par’că  simţea asupra-i, s’ar fi prefăcut deodată în-
        ar fi vrut să respingă dela sine vre-o arătare  tr’un măi moale; simţi cum se afundă din
        înspăimântătoare, aruncă hârtia pe masă şi ce în ce mai adânc, cum massa moaie îi
        se trase în fundul odăii.         strânge pieptul, îi şnuruie gâtul; înaintea ochi­
          Gânduri de tot felul i se îmbulzeau în  lor i se făcu negru...
        minte roind în jurul grozăviei aflate, ca flu­ Cu  o  tresărire  violentă  ca  o  cădere  în
                                          somn, Ştefan se trezi din halucinare. O du­
        turi în jurul flăcării pierzătoare. Câte o icoană
        din trecut, încă în lumina fericirii de până  rere îi strângea tâmplele şi faţa-i ardeâ. Încet
        acum, i se lămurea ca aievea; abia prinsă, se aşeză pe canapeaua de lângă fereastră.
                                                                     1*
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12