Page 10 - 1909-24

550 LUCEAFĂRUL Nrul 24. 1909.

Bolnavul dela N-ru 3.
Maltei.
De trei săptămâni eram clientul sanato­ li se dă „soporifice" şi cămaşa de forţă mij­
riului din strada Călăraşilor. Supărări, sbu- loceşte hotărît pentruca lumea doctoricească
cium sufletesc, muncă nesăbuită, îmi sdrun- să poată dormi fără grije şi habar. Din odaia
cinaseră sistemul nervos şi doctorii mă opri­ mea, cu uşa deschisă pe jumătate, putui
seră dela orice osteneală silindu-mă să-mi vedea, într’o după prânză d’astea tăcute, pe
îngrijesc nervii „ca un ofticos plămânii". Pentru paznicul cel nespălat, fără vestă, în papuci,
asta eram în casa de sănătate a răposatului târâindu-şi paşii pe dinaintea uşilor, somnoros
doctor Olchovsky „unde aveam să-mi aflu şi moleşit de zăpuşala ce veniâ din ţevile
o căutare domnească". caloriferului. La N-ru 3 fusese larmăt mare
Şi minunat o mai brodisem în sanatoriul mai de cu vreme. D’acolo eşiseră pe la amiază
ăsta, între ofticoşi, sinucigaşi, scarlatinoşi, doi găligani de rândaşi şi dupăce gemete
nebuni şi sifilitici. Pe toată noaptea scârţâia surde se mai auziseră vreun ceas, totul
scripetul ascensorului coborînd în pivniţă tăcuse. Acum desigur că paznicul veniâ să
pe cei uşuraţi de vieaţă iar ziua, printre se încredinţeze de starea bolnavului, crăpase
sgârciuri şi oase, hârâiâ ferestraele hirurgilor uşa, vârâse capul, se ştersese la nas cu
ce tăiau în odaia vecină, pregătind o hrană mâneca cămăşii şi se dusesg, clătinându-sc,
proaspătă ascensorului flămând şi cioclilor pe săli, nainte.
ce pândiau pe subt porţi. Mai priincioasă vreme pentru mulţumirea
Eu eram bolnavul dela N-ru 12. Un pictor dorinţii ce mă păşteâ tot mai arzător, nici
din Moldova veniâ cu odaia faţă în faţă cu că se puteâ! M’am strecurat pe uşe şi pe
a mea, pe aceeaş sală, şi eră bolnavul dela preşul de funie de cocos paşii mi-au alunecat,
N-ru 3. După gemetile lui năbuşite noaptea unşi, până în odaia din faţă.
şi după râsul cel tăios, care se întreceâ ziua Grozăvie! De ceasuri de bună seamă
cu ascuţişul cuţitelor hirurgilor, făcusem de de când s’auziseră ţipetele — bietul pictor
mult cunoştinţă cu dânsul. Ardeam de ne­ stăteâ vârît în cămăşa de forţă, cum îl în­
astâmpăr să-l văd şi la chip însă; dar dela făşaseră rândaşii ca să se desbere de-un
asta mă ţineau doctorii cei mari, doctoranzii bolnav ce i-ar fi stânjenit dela somn. Pe
mărunţi, moaşele şi paznicii. Cura mi-f> fă­ gura sacului, legat la gură, numai capul lui,
cusem mai mult de jumătate şi nraş fi simţit alb ca hârtia, se vedeâ eşind dintre pânzele
binişor după halb-badurile ce mi se groase, de cânepă. Mârnile-i erau încrucişate
administrau zilnic şi înţepăturile cu metil pe piept şi picioarele petrecute până mai
arseniat, dacă odihna nu mi-ar fi turbu- sus de genunchi în fese late. Păreâ o mumie,
burat-o nesăturata dorinţă de a cunoaşte cu ochii ţintă în tavan, iar bulbucătura ochilor
numai decât pe vecinul meu, bolnavul dela albăstrie, se vedeâ brăzdată cu o mie de
N-ru 3, cu care de trei săptămâni mă găseam vinişoare roşii. Fruntea-i erâ lată, adusă ca
în cele mai ciudate legături sufleteşti. o boltă de fildeş şi-un păr pe jumătate alb
Prilejul s’a ivit, în sfârşit, într’o zi din a îi cădeâ în plete mari, pe perină. O mustaţă
patra săptămână de şedere în „abatoriul" mică, subţire şi creaţă, numai în vreo două
doctorului Olchovsky, cum cu dreptate zi­ locuri pătată cu fulgi albi, se desemnă dea­
sesem, se vede, dacă vorba mea descreţiâ supra buzelor tivite şi veştede. Două dungi
fruntea totdeauna îngândurată a profesorului grozave, ce par’c’ar fi fost arse cu fierul,
doctor M., învăţatul meu curant, vădit plic­ două coarde întinse, i se îngroşau pe frunte;
tisit că nu-mi putuse găsi o casă de căutare de subt tăietura nărilor negre, jos, spre bărbie,
mai potrivită cu felul boalei mele. căutau alte două dungi săpate de-o durere
După amiază personalul casei de sănătate ce trebuie să fi fost năpraznică. Nasul ridică
se odihneşte, căci ferestraele sunt ostenite, în sus buza de deasupra, sburlind mustaţa
bolnavilor li se fac înţepături liniştitoare ori şi se sfârşiâ într’un ascuţiş lucios. Sprânce­