Page 11 - 1909-24

N’rul 24, 190'J. LUCEAFĂRUL 551
nele arcuiau odihnit, arătând că s’a pogorît prinseră să se întunece, făcându-se mai
puţină linişte peste capul ce asudase mult negri:
pân’aci, fiindcă urmele năduşelilor reci se — „Desleagă-mă, spun tot, domnule pro­
scurau sbicite dela tâmple pe obrajii supţi curor ...“
şi scorojiţi. Aşa şi tot nu arătă o vârstă mare — „Nu sunt procurorul", spusei eu mer­
bolnavul: să tot fi avut treizeci şi patru gând spre pat cu gândul să-i uşurez chinurile.
de ani. „Lasă că ştiu eu că e ş t i . . Ş i dupăce-i
M’a cuprins un cutremurat, am dus mâna slobozii funiile cari lăsaseră jur din-prejurul
la ochi şi-am dat să ies. In trecere m’am mâinilor urme adânci, sângerânde, se întinse
împiedecat de colţul sucălit al preşului aşternut din încheieturi şi-şi trosni degetele mâinilor:

Trei prietini: Andreiu Bârseanu, N. lorga şi Dr. Augustin Bunea.
pe jos şi ca să nu cad mototol, m’am spri­ — „Mulţumesc... De judecători nu ini-e
jinit de-o lăture a spălătorului de tuciu. frică ca de doctori... Spun tot, tot; dumneata
Garafa şi paharele de pe-o tăviţă s’au ciocnit numai iâ şi scrie; mie-mi tremură mâinile,
între ele scăpând un clinghet cristalin, de mă dor. iscălesc pe urmă. Mi-erâ nevastă
clopoţel. Un oftat îngână dangătul, un oftat şi am omorît-o, eu, eu am omorît-o... Vrei să
adânc, şuerat, ce scobi tăcerea înfiorând. A afli de ce? De prisos dacă mărturisesc şi
fost ca o chemare înapoi. Am stat locului primesc osânda. Dar poate eşti curios! Ţi-a
şi m’am întors cu faţa către patul unde se fost milă şi mi-ai uşurat truda: uite îţi spun,
chinuia pictorul. I-am întâlnit privirile albastre numai să-mi dai cuvântul dumitale că nu mai
ce coborîseră din tavan, blajine şi domoale. spui la nimeni. Mai la urmă poţi să şi spui,
Coloarea vederilor bolnavului eră de-un al­ tot una-mi face. Copiii... Am ucis-o, fiindcă
bastru vânăt, aprins, ce sclipea ca muchia mi-a omorît copiii. Pentru cel dintâi o ier­
ciobului de sticlă. Par’că se înviorară de tasem, să mă certe Dumnezeu dacă n’o ier­
un zâmbet venit de departe şi deodată tasem, dar pentru al doilea n’am mai putut...