Page 15 - 1909-24

Nrul 24, 1909. LUCEAFĂRUL 555

Pe Bistriţa, la vale... )
1
(Fragment).
Casa Irinucăi. pirig. Şi ’n adevăr în faţa cocioabei, în mar­
...Valea Bărnarului rămâne tot mai în urmă. ginea drumului lângă un stâlp de telegraf,
începe să ploaie. Ne strângem cât putem mai zace o stâncă mare, rostogolită de sus,
bine în măntălile scorojite de colb şi ume­ poate chiar aceia pe care mânile copilului
zeală. Trăsurile merg una după alta; căişorii sburdalnic o prăvălise într’o zi de primăvară.
mărunţi deapănă din picioare, grăbiţi de bi­ De după geamurile oarbe, din dosul uşii
cele băetanilor de pe capră. Drumul rămâne gheboase, nici un semn de vieaţă; ograda
deşirat în urmă; otelul Z o r i l e din Broşteni, pustie, nici câne, nici pasere, nici „capre
prinde a se zări. Ajungem. Dar pe când to­ slabe şi râioase". în spatele casei e dealul
varăşii noştri rămân să se odihnească, noi cu pieptul scrijelit de stânci ruginii, acoperit
trecem mai departe, pe acelaş mal al Bistriţei, de brazi răsleţi şi mesteacăni, — dealul de
spre casa I r i n u c ă i , în care a locuit în pe care, de atâteaori, ochiul copilului Creangă
copilărie Ioan Creangă. Cum mergem aşa, trebuie să fi ’ntâlnit priveliştea pe care astăzi
gândurile mă fură, iar foşnetul ploaiei pe o vedem, prin bura repezită a ploaiei, ca prin-
cetinile brazilor de pe celalalt mal, îmi ţine tr’un văl.
tovărăşie. O întreagă lume ia fiinţă din trecut. Pictorul se urcă pe un pârleaz să fotogra­
N’am călcat niciodată prin meleagurile acestea, fieze cocioaba; băetanul din faţa cailor zâm­
şi totuşi par’că mă duc spre un loc cunoscut; beşte şi-i spune: „Bine că nu-i baba acasă,
în minte mi se înşiră rândurile povestitorului că rău v’ar mai ocări; nimărui nu îngădue
care mi-a fermecat mai mult tinereţa. să se apropie de ograda ei, să n’o puie prin
„ P t r i u u ! " — glasul vizitiului mă trezeşte; cărţi". Căci bojdeuca e locuită astăzi de că­
sărim jos. Pe stânga drumului, puţin în dâmb, tre fata Irinucăi, „fata balcâză şi lălâie de-ţi
cocioaba Irinucăi stă să nif cadă. E aşa cum eră frică să înoptezi cu dânsa în casă", cum
a descris-o Creangă: o adunătură de scân­ o zugrăveşte cu pana Iui cea atât de meşteră,
duri pe care mai mult întâmplarea pare că Ion Creangă............
le-a încleştat la un loc. Cu ferestrile „cât Plecăm. Mă gândesc la scriitorul care nu
palma"; cu uşa într’o rână; ghiontită peste mai este, şi la batjocuritoarea voie a soartei,
tot de vânturi şi viforniţe, bojdeuca prizărită care vrea, ca ’n preajma Bistriţei veşnic
par’că se mai fereşte încă, de stâncile pră­ curgătoare, să dăinuiască, în calea vremei,
vălite, din deal, de cătră Ionică, feciorul lui cocioaba şubredă, când atâtea şi atâtea lu­
Petrea Ciobotariul şi al Smarandei din Pi- cruri trainice se şterg de pe faţa pămân­
tului acestuia într’o singură clipită!
’) Acest volum, care cuprinde descrierea călătoriei
făcute de cătră d-1 Ein. Gârleanu şi pictorul A. Em. Gârleanu.
Satmary pe valea Bistriţei, va apărea în curând.
5^=

O, n’ascultâ...
(Hafis.)
O, n’ascultâ, ce-ţi spune popa: Ascultă tu priveghitoarea,
Potopul lui de vorbe goale Cum cântă ’n zori şi ’n fapt de seară:
Simţirea ţi-o ucide ’n tine E veşnic dragoste ’n cuvântu-i
Şi toate-avânturile tale. Sunt veşnic flori şi primăvară.
Vasile Stoica.
:=S=Q