Page 16 - 1909-24

LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1909.

Cronică teatrală.

— „Răzvan şi Vidra“ de B. P. Hasdeu. —
Teatrul Naţional (7/XI 1909): De ce se mai dă Cum? Atâta veselie? Pentr’o nemică?
oare „Răzvan şi Vidra", poema dramatică a lui Căpitan! Ce mare treabă! Căpitanu-i o furnică!
B. P. Hasdeu? Pentru frumseţea-i literară? Aceasta-i Veselească-se Răzaşul sau Vulpoiu, făpturi de rând
un basm pe care-1 mai povestesc numai gazetele Care pentr’un paiu sunt gata ase tăvăli cântând!
noastre şi cărţile de şcoală obligate a spune şi ceva Dar tu?
bine despre autorul impus de programă. Pentru spe­ Căpitan? O jucărie! Căpitan! E un covrig
cifice frumseţi dramatice, cari nu trebue să fie numai­ După care colindară bieţii copilaşi pe frig...
decât şi literare? Nu le-am putut descoperi cu toată Căpitan = covrig!
bunăvoinţa de privitor ce-o vedeam întâia oară pe Figurile acestea surprind. Surprinderea o căută
scenă. Mi se pare deci probabil că ea se dă pentru Hasdeu în tot ce făcea. El eră un suflet setos de
un public X căruia îi place încă, iar acestuia îi place sensaţie, de vâlvă, fie că vâlva eră rezultatul unei
pentru amestecul bizar de multe elemente naţionale ghiduşii de umorist, fie că reeşiâ dintrio combinaţie
cu câteva pseudo-shakespeareane, de tendinţe avân­ spirituală de elemente încă neapropiate de fantazia
tate cu omeneşti nemernicii comice, de situaţii vechi cu altora, fie că se întemeiâ sănătos pe vastele lui cu­
idei foarte nouă, moderne, de versuri banale — deci în­ noştinţe. In cazul din urmă el a obţinut rezultate fe­
ţelese repede — cu altele în cari un talent remarcabil cunde pentru cunoştinţa trecutului limbii noastre şi
se repede spre genialitate şi devine interesant, deşi poporului nostru. In celelalte cazuri, în scrieri sati­
nu o poate atinge. Ca să aduni într’o operă drama­ rice şi poetice, setea de senzaţie l-a făcut să caute
tică atâtea regiuni, trebue să fii mai mult meşter decât surprinderea; ea nu-i cădeâ nici atât de uşor, nici
poet şi Hasdeu eră meşter între meşteri. atât de firesc şi naiv cum îi cade poetului bine-născut
I. Să privim întâi câteva amănunte. poet; căutându-o deveniâ bizar, stângaciu, capricios.
Unde talentul vrea să fie geniu, în amănunte şi în Probele citate mai sus sunt dovezi pipăite, care
concurenţă cu bogata floră poetică a lui Shakespeare, de aceea nici nu au nevoie să fie discutate cu dea-
unul dintre călăuzitorii lui B. P. Hasdeu: mănuntul; ele vorbesc instantaneu şi caracterizează
Noi stăm închişi in cetate, ca dobitocul în piele... desăvârşit.
Nu mă temeam mai ’nainte, pânăce cu desfătare II. Puneţi-vă acum întrebarea: Cine-i astfel în
Nu gustai, Vidro iubită, din fagurul de-a fi mare... amănunte, poate fi altfel în întregimea operei? Eu
Căci dorul terii răsbate păn’ şi sufletul de cal... mi-am pus-o şi am răspuns că nu se poate.
[Groaznic!] Pândirea, vânătoarea senzaţiei este şi deastădată
Ce dispreţ! D’abia ne vede, cel mai caracteristic semn al creaţiunei poetice
Cineva, privind, l-ar crede că-i un împărat în goană... a lui B. P. Hasdeu. De aceea el a putut scutură şi isgoni
Nu cerşeşte cât mai are un paiu de nădejde ’n sân... — prin dramă — apatia privitorului, dar nu l-a putut
Şi nici un paiu de răsplată pentru toată vitejia... urnpleâ cu acea căldură care te face să te întorci bu­
Puneţi (căpitan) pe-acela care-i meşter să vă ’nveţe curos la el, cum te întorci iarna, de pe drumuri ge­
A năvăli ’n slăbiciune, a vă izbi ’n bătrâneţe, roase, la căldura vetrei tale. El a putut să pună în
Sau pe-o singură furnică să daţi iureş câte doi!... discuţie o idee a timpului, un sentiment al vremii
lat’ a treia bătălie sale, dar idei de vecinică valoare, sentimentele
în care braţul tău varsă ploi de sânge pe câmpie... scoase din adâncimi sufleteşti şi prinse în forme
Jurământul pentru mine este mândrul curcubeu sclipitoare nu se găsesc în opera lui poetică, nu se
Ce leagă josul cu susul şi pe om cu Dumnezeu... găsesc nici în „Răzvan şi Vidra". De aceea ea va fi
Amorul pentru acest fel de figuri mai mult sau — cât va mai fi — o piesă pentru ceice se mulţămesc
mai puţin falşe a fost mai tare în cântul al treilea. cu... atât.
Exemple: Iată-i povestea, acţiunea, văzută din acest punct
încăpui ca două ’n patru... [= ca 4 : 2!] de vedere: Ţăranul Tănase, păgubit de „judecăţi" a
ajuns cerşitor în faţa unei biserici; boierul Sbierea îl
încăpuse boierul Sbierea, în tabăra rusească, ca 4:2! trimite la „muncă" şi-l invinueşte că, fiind sărac, s’a
Deci încăpuse de două ori?!
„mai apucat de prăsilă" făcând „un neam de netoţi".
Vidra-i pentru tine ’n lume Inchinându-se adânc Sbierea pierde punga ce-o poartă
Ca izvoarele de munte tot Ia el, pleacă şi nu se întoarce nici când Răzvan,
Ce fac Dunărea să spume care-o găseşte, îl chiamă înapoi să i-o dea. Aici pică
Din păraele mărunte... întâia oară vorba despre „ghiara ciocoi mii" —
Răzvan = Dunăre; Vidra = părae multe, izvoare muzica vremii — şi nobleţă Ţiganului Răzvan, Ţigan
multe! slobod acum: Să moară de foame şi el n’ar mânca
Şi, însfârşit, zice Vidra cătră Răzvan, nou! căpitan din banii lui Sbierea, deoarece pâinea cumpărată pe
leşesc: ei ar puteâ să-l „otrăvească". Autentic! L-ar otrăvi