Page 19 - 1909-24

Nrul 24, 1909. LUCEAFĂRUL 559

Dări de seamă.

Sextil Puşcariu, Cinci ani de mişcare literară păcatul ar fi partea lor de moştenire părintească, --
(1902—1906). Biblioteca Minerva. şi preoteasa care fuge cu acelaş Sima Baltag, sluga
Unii dintre cetitorii acestei reviste cunosc dările de ei, i se dă cu totul, după amarnice lupte sufleteşti, în
seamă anuale despre literatura română, cuprinse în momentul când a învins taurul turbat, dar nu din sen­
broşura d-lui Sextil Puşcariu, din publicaţia germană timente de mulţumită, ci pentrucă tocmai în acest
„Kritischer Jahresbericht iiber die Fortschritte der moment, învederându-se întreaga bărbăţie a omului
romanischen Philologie", în care au apărut mai întâi. iubit, femeia plină de vieaţă cade înaintea puterii băr­
Alţii vor fi cetit fragmente din ele, traduse pentru foi­ băteşti. Simţi că aici ai de a face cu puteri cari lucrează
letonul vr’unui ziar dela noi. Oricum ar fi, aceştia, după anumite legi fireşti, şi tocmai de aceea se po­
ca şi ceice nu cunosc nimica din rapoartele acestea trivesc atât de minunat, motivând par’că acţiunea,
despre mişcarea noastră literară dintre anii 1902-1906, descrierile naturii, pline de frumseţă poetică, cari se
ba poate şi mai mult, vor primi cu bucurie cărticica repetă necontenit, formând ca o ramă a tablourilor
ilustrului filolog, în care ştiinţa rece şi simţul frumo­ acestora dramatice".
sului s’au îmbinat atâta de fericit. Acum, când priveşti dela distanţă, sau chiar dela
Căci d-1 Puşcariu este o veche şi simpatică cunoş­ marginea ei o câmpie presărată cu flori, e firesc să-ţj
tinţă a noastră, ca recensent. De dările lui de seamă, fugă ochii mai cu seamă spre florile învoalte şi bogate
apărute pe vremuri în revista aceasta — numai despre în colori. Cele mai puţin strălucitoare îţi scapă, ales
d-1 Oct. Goga a scris in „Convorbiri Literare", — de când li-e şi mirosul discret. în literatura noastră avem
conferinţele (din „Luceafărul" şi „Junimea literară") şi un exemplar din categoria florilor cu bun miros,
şi de articolele lui literare ne aducem şi astăzi aminte. dar cu petalele mărunte: e d-1 Al. Ciura. Observator
Caracteristica lor eră gustul sigur, înţelegerea caldă stăruitor şi fin analist al sufletului omenesc, căruia ii
şi puterea de a-şi exprimă limpede şi sugestiv, uneori surprinde nuanţe, un reflexiv care ridică probleme şi
lapidar, părerea pe care tu, cetitor, o primiai fără se opreşte întrebător în faţa lor, uneori şi povestitor
discuţie, convins. Cum vedeţi, acestea sunt calităţi pe dibaciu, — cu forma neîngrijită câteodată, totdeauna
cari trebue să le aibă, neapărat, un judecător al pro­ lipsită de strălucire, — aşa se desenează, in stilul
ducţiilor literare anuale. scurtelor caracterizări, figura aceasta literară.
însuşirile acestea au dat d-lui Puşcariu putinţa de De altfel nu numai d-1 S. Puşcariu a trecut fără
a aprecia just talente foarte diferite — ca fire. întreagă să prindă just personalitatea acestui scriitor cu cali­
ceata de scriitori, care încape între rafineria d-lui D. tăţi de fond, precum nici d-1 Ciura nu este singurul
Anghel, poetul a cărui inspiraţie „începe de obiceiu autor nedreptăţit de critica literară. Sunt unii mai
acolo unde cei mai mulţi dintre noi încetăm de a viguroşi şi mai artişti: d-1 I. Gorun. Faptul acesta se
primi sensaţii, şi acuitatea deosebită a simţirii sale explică uşor. Individualităţile de pănura acestora au
distinge nuanţe şi lumini pe cari publicul mare nu e căzut înafară de curentul stăpânitor, - curent în care
deprins a le percepe", — şi între suflul de sănătate notele se împărţiau cu dărnicie de rege medieval, şi
şi putere al operei d-lui C. Sandu-Aldea, potrivit vred­ în care pentru mulţi imitaţia preţuia cel puţin cât
niciei lor îşi găsesc locul cu toţii. originalul.
Un exemplu va îndreptăţi afirmaţia aceasta. Aleg Dar broşura d-lui Puşcariu are şi alt interes. Ea
şirele despre C. Sandu-Aldea, fiindcă dintre prozatorii se ocupă de una dintre cele mai variate, fecunde şi
aşa numiţi tineri de dincolo, acesta este cel mai cetit sgomotoase epoci ale literaturii noastre, care ne pa­
şi mai înţeles la noi. E vorba de „în urma plugului", sionează şi în urma împrejurării că ne-a fost contim­
volumul cu „titlul foarte sugestiv. Din toate bucăţile porană. Este epoca în care s’a accentuat cu extra­
se desface mirosul acela sănătos şi crud al pământului ordinară putere principiul naţional în literatura noastră,
răsturnat de fierul plugului. D-1 Sandu iubeşte carac­ în care talazurile pornite de viforul acestui principiu
terele pasionate, acţiunile vii, situaţiile din cari pornesc cuceresc sau prăbuşesc cetăţile după cetăţue, în care
conflicte puternice. De aceea îşi caută subiecte la ţară, echourile ţipetelor de apărare ale duşmanilor se pierd
şi eroii între ţărani sau moşieri, cari rămân ţărani şi ca un strigăt de ajutor auzit in vis, — este epoca
când servesc ca soldaţi la oraş. Pe aceştia îi prezintă d-lui N. Iorga. Mişcarea aceasta de renaştere literară se
cu predilecţie în momentul când bunătatea lor sufle­ poate urmări limpede, dela început până la învingerea
tească înnăscută a fost jicnită, când s’a abuzat de ei deplină, în cartea d-lui Puşcariu. Se vede chiar şi
aplecarea lor de a suferi necontenit nedreptăţi, aşa desbinarea persoanelor cari au luptat alături, şi se
încât cei făcuţi de fire ca să ierte şi să se împace cu zugrăveşte, în două trei linii, urîtul tablou care în­
soartea lor, răniţi in ce au mai scump, devin criminali. făţişează geneza certurilor literare celor mai recente.
Nu-s însă criminali comuni cari omoară din pornire în sfârşit s’ar mai putea găsi şi unele greşeli sau
spre omor, şi „Sima Baltag", care-şi pândeşte şi îm­ lipsuri în această scurtă istorie a celor cinci ani de
puşcă pe duşmanul său, săvârşeşte crima fiind con­ vieaţă literară: apreciarea prea entuziastă a poeziilor
ştient de dreptatea sa; când păcătuesc, n’o fac fiindcă d-lui 1. Bârseanul, trecerea cu vederea a celei mai