Page 21 - 1909-24

Nrul 24, 1909. LUCEAFĂROL 561

Deodată cu răpirea Sandulei, care eră numai de 15 ani, când trece oştirea pe dinaintea odăii lui, ia o ţinută
caţaonul a ucis şi pe boierul Mârzea şi a prefăcut soldăţească şi salută drapelul cu evlavie, iar când
în praf şi cenuşe avutul sărdarului. Iar când după ani zăreşte călăreţii aleargă afară, se opreşte în portiţa
grecul a plecat din Ţară şi a lăsat pe Sandula slobodă, dela drum, îşi scoate căciula golaşe şi dă escadronului
a ridicat o cruce de piatră, pe maidanul de pe malul o comandă. Căpitanul din fruntea coloanei descalecă
Oltului „ca să-i ierte Dumnezeu păcatele şi să-l mântue şi-l duce ’n casă.
de blestem**. Şi de-atunci Sandula îngenunche, bate „încetişor căpitanul îi prinse braţul şi-l urni dela
mătănii, udă cu lacrimi pământul de sub „Crucea poartă. Se lăsă ca un copil şi prins de moleşală mergea
mişelului**, doar se va îndură Dumnezeu să o năruie, legănându-se după cum il băteâ şi vântul. în uliţă toate
ştiind bine că numai atunci a ajuns grecul la porţile haimanalele mahalalelor şi un cârd de copii se adu­
iadului. Şi rugăciunea babei Sandula a fost primită: naseră să vadă. Prin curte papucii Tătucului se în-
într’o zi crucea a căzut, stingându-i-se şi ei vieaţa şi necau în noroiu şi unul i se anină de nişte scăeţi şi
rămânând acoperită de zăpadă pe lespedea de piatră rămase acolo. Mergeâ desculţ de-un picior, numai cu
cu faţa luminată de mulţumire. Şi pe ea n’au prohodit-o ciorapul, prin băltoace. Vântul se izbiâ în pulpanele
decât urletele cânilor flămânzi cari scormonesc hoi­ halatului, i le plezniâ pe picioarele desgolite şi pică­
turile svârlite pe maidan şi cari au desgropat-o din turile de ploaie cădeau reci, de se încălziau pe fruntea
zăpadă, apucând-o cu dinţii de fusta lipită de trupul lui fierbinte ca pe o plită Medaliile, slab prinse, se
ei îngheţat. desfăcuseră dintr’o parte şi i se bănăneau pe piept,
Am citat mai multe pasage din această bucată şi cădeau în sfârşit ca cele de pe urmă flori rupte de
am rezumat conţinutul ei, pe cât s’a putut cu cuvintele vijelie".
autorului, ca să relevăm afirmaţiunea noastră de mai E un tip bine prins şi bine zugrăvit.
sus. Feliul de descriere în amănunţimi al persoanelor, în Fie iertaţii găsim câteva tipuri de profesori
e o însuşire de observator realist, comparaţiile însă, bătrâni dela liceele din Ţară, descrise cu umor. Po­
in cari predomină noţiunile abstracte, nehotărîte, ca vestirea e o adevărată icoană culturală, care se ce­
termini de comparaţie, (frumos ca vraja, părul negru teşte nu numai cu plăcere ci şi cu folos. Cuprinsul ei
ca întunerecul, deştept ca duhul, dulceag ca is­ îţi înlesneşte înţelegerea educaţiei sufleteşti a gene­
pita, suptă ca boala, bătrână ca moartea) sunt raţiei care cârmuieşte astăzi soartea României. Des­
însuşiri de imaginaţie romantică. In această povestire copere un colţ de psihologie socială.
alături de descrierea romantică a răpirii frumoasei în împăcare se descriu frământările sufleteşti
Sandula găsim zugrăvirea realistă a babei şi partea alor doi soţi, cari se ciorovăesc şi se ceartă toată
dela sfârşit, de un naturalism respicat, unde cânii o ziulica din te miri ce mărunţişuri, până ce se despăr-
desgroapă şi o apucă cu dinţii de fustă. ţesc, ca să nu-i mai împace decât moartea. Sunt
Puterea de scriitor a d-lui Caton Theodorian se pagini în această bucată cari dovedesc că autorul e
dovedeşte in bucăţile: Tătucu, Fie iertaţii şi un cunoscător al sufletului omenesc. Cităm câteva
împăcare, cari ni s’au părut cele mai reuşite din pasage: Soţii trăiesc despărţiţi şi se chinue; nici unul
volum. în Tătucu e zugrăvit un căpitan, ajuns ofiţer nici celalalt nu vrea împăcarea deşi o doreşte.
din vagmistru pe vremea răsboiului pentru neatârnare, „...Trece la fereastră şi de după pierdea se aşează
care trăieşte numai pentru armată, numai pentru ţară. la pândă, în picioare, pe când dela genunchi la glezne,
„Fără nimeni pe lume, singur dinaintea câtorva mor­ simte sfârşeală şi trupul n’o mai ţine.
minte cari închideau vieţile celor ce-i fuseseră părinţi, Curând, apoi, îl vede trecând, pe căpitanul. îl
fără o tovarăşe, fără copii, el nu trăise decât pentru vede trist, slăbit, galben ca turta şi nu simte că ochii
un liman**, pentru un vis, cel de aşi face datoria faţă lui, umbriţi de cozorocul chipiului, doresc, dar nu
de ţară. E un suflet întreg, care îşi creiază un rost cutează, să se ridice spre fereastra unde par’c’o
al vieţii şi o mândrie a existenţii din sentimentul ghicesc.
datoriei. Pentru el uniforma de militar şi decoraţiile Cu coada ochiului trage şi el spre curtea cu porţile
câştigate pe câmpul de luptă sunt condiţii de vieaţă. deschise de unde tot îl simte în fiecare zi şi un prietin
Trecut în pensie, clipele cele mai fericite le trăieşte ce se repede hămăind, gudurându-se, lingându-i mâna,
când se poate îmbrăcă milităreştc la serbătorile na­ sărind şi ţinându-i calea, — cânele ei...
ţionale ale răsboiului, cari în inima lui erau însemnate Atunci şi sus şi jos, în salonaş şi în uliţă bate
cu roşu. Şi când Intr’o zi autorităţile civile îi comunică câte o inimă, bat amândouă dintEaceeaş coardă**.
o ordonanţă ministerială prin care e oprit să poarte Dorinţa de împăcare adecă iubirea îi face geloşi
roze ta la butonieră, decoraţiile lui fiind socotite ca şi-i nenoroceşte. Li se pare că amândoi se înşeală
medalii, visul vieţii lui piere, sufletul lui se întunecă. unul pe altul şi ura îi ţine despărţiţi până la moarte.
Iar când în ziua de 28 Noemvrie, zi în care se ser- Fiecare se stinge cu mândria de a nu fi făcut el cel
bătoreâ luarea Plevnei, voind să-şi pună tunica de dintâiu pas spre împăcare.
roşior ca să meargă la biserică, îşi găsi hainele de Bunătatea bătrânilor, părinţii femeii, şi nevinovăţia
uniformă din fundul lăzii pustiite de jigănii... „rămase copiilor celor doi soţi înseninează povestirea şi-i ri­
uimit, uluit, cu gura căscată, cu nişte ochi mari înfri­ dică valoarea.
coşaţi...“ Rostul vieţii lui se sfârşi. îşi îmbracă hainele Mai trebuie amintită înclinarea d-lui Caton Theo­
aşa cum erau peste halat, se aşează în fereastră şi dorian spre misticism, care se găseşte în mai multe