Page 24 - 1909-24

564 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1909.

O lume cade, se ’nneacă şi altă lume
se 'naltă. M. Polizu ni-o înfăţişează ca lumea
viitorului; nu ca o parte din lumea viito­
rului nostru? Bun om domnul Polizu; nu ne
trimite chiar în păduri, pe patru picioare;
dar nici departe nu-i de-acest curaj de
Baedeker poetico-social. Pentrucă, vedeţi,
domnule M. Polizu, se poate pune o în­
trebare : De ce Sorin n’ar putea fi un orăşan,
un sănătos din lumea degeneraţilor? Se
petrec şi de-astea, şi pe la noi.
Domnul M. Polizu ne-a plăcut, dar a
voit să dovedească prea mult. G B.-D.
Casa ziarului „Tribuna“. Ca să sune
ca ’n poveşti, imaginaţia redactorilor au
botezat-o palat. Puteau să-i zică şi castel,
fiindcă tot aşa de necrezut ar fi părut. Un
biet ziar românesc, prigonit de indiferenţa
cetitorilor şi de dragostea celor mai mari,
se puteâ să viseze vreodată să-şi dureze
un sălaş statornic, să-şi aşeze o temelie
de piatră pe pământul acestei ţări?! De
aceea am şi primit cu oarecari zimbete în­
ţelegătoare ştirile din redacţia „Tribrunei"
că e pe cale să-şi zidească o casă. Noi,
cari ştim aşa de bine ce ’nseamnă gazetăria
la noi, din punct de vedere al bogăţiei,
începusem a ne întrebă: ce-o fi păţit „Tri­
buna" de-i silită să facă glume, ca să se
întărească în conştiinţa publică? Dar făgă-
duelile redacţiei n’au rămas ademeniri.
Casa s’a făcut şi în 27 Noemvrie s’a sfinţit
cu aghiazmă, cu cântări, cu toaste şi cu vin
bun din împrejurimile Aradului. A fost o ser-
bătoare culturală de cea mai mare însem­
nătate şi unică în vieaţa necăjitului nostru
neam. Au alergat toţi din toate părţile ca
să admire minunea minunilor: palatul unei
Casa ziarului „Tribuna". gazete româneşti dela noi. Toate tovară­
şele cu un sentiment mărturisit de admiraţie
şului Dragomir serbează. Ce oameni fericiţi: într’un şi cu o durere tăinuită în suflete, au salutat, prin re­
sfert de oară, trei mirese nouă! Şi trei prin fundul prezentanţii lor, adăpostul primului ziar românesc.
scenei, desigur, dar autorul le tăinueşte, să nu pară Lamura cărturăriinii noastre şi fruntaşii vremelnici au
prea... agrar. Una tot o va scoate el la lumină, în luat parte, în persoană şi prin scris, la această prăz-
tabloul final... Steluţa regăseşte aici pe Mihaiu şi va nuire, care înseamnă începutul unei epoce noi în pravila
trăi cu flori, în aer, în iarbă, pe munte... gazetăriei dela noi. Temelia de piatră a casei ziarului
„Piesa" pare că devine, prin colorile sale exclusiv „Tribuna" să nădăjduim că inaugurează şi o temelie
optimiste, o idilă in stil vechiu: Dacă n’ar fi ţăranii sufletească statornică în călăuzirea şi îndrumarea vieţii
prostănaci, pe care admirabilul moş Dragomir îi noastre naţionale din această ţeară. în această nădejde
luminează asupra economiei naţionale: obştia şi munca şi credinţă trimitem frăţeştile noastre urări de bine
pe pământ boeresc, ai crede că suntem în Arcadia. celor ce îngrijesc de viitorul acestei case, al cărei chip
Tabloul final: Vine şi ea, Arcadia! Ciobanul: Sorin! îl înfăţişăm şi cetitorilor noştri.
Soarele, lacul, izvorul, oiţele (se aud numai clopoţe-
lele) şi Măriuţa lui Sorin care-l roagă s’o fure, căci Păţania lui Bode. O ciudată întâmplare alarmează
altfel n’o aau cei de acasă după un cioban... Fireşte, Germania, ba chiar Europa întreagă şi dă prilej la fel
o fură şi merg copiii pe munte in sus, spre fericirea şi fel de polemici şi cercetări.
desăvârşită. Din pădure s’aude însă nebunul, care caută Directorul marelui „Kaiser Friedrich-Muzeum" din
urma Steluţei: A găsit-o, după ea, până la lac, până Berlin, eruditul Dr. Wilhelm Bode, călătorind prin
in lac: Smoleanu se înneacă căutând pe Steluţa. Anglia, a descoperit, la un anticvar din Londra, un