Page 3 - 1909-24

S’a stins lumina de sânge a torţelor, - de spini a martirilor, sub puterea de vrajă
împrăştiat lumea ce alergase la Blaj a minţii scrutătoare, care îi chemase la vieaţă.
cele patru vânturi ale neamului nostr ‘i- Vedeam în defilarea lor de o tragică maiestate
sipit pe întinderi, s'au mulcomit tâng le trecutul întunecat şi scoteam învăţăminte
gazetelor în cadre de jale. pentru viitor.
Şi ochii, cari şi-au revărsat stropii de la- Cunoşteau aşa de bine glasul de proroc
crimi-mărgăritare la groapa celui mare, au al celui ce-i evocă la o nouă vieaţă, şi acesta,
rămas seci şi îngroziţi, în contemplarea ire­ la rândul lui, îi iubiâ cu o dragoste de pă­
parabilului dezastru. rinte gelos, care nu îngăduie nimănui să-i
Un giulgiu alb de zăpadă învăluie o proa­ ocărască scumpele odrasle.
spătă movilă de pământ, în care au încăput De acum arhivele prăvuite vor rămânea,
osemintele unui uriaş. poate îndelungă vreme, liniştite, căci cel mai
vrednic ucenic a lui Şincai şi Maior nu va
*
Osămintele, da! mai prinde niciodată condeiul. Figurile de
Dar sufletul, pe care nici un mormânt mărire ale neamului şi bisericii se vor odihni
nu poate să-l încapă, planează asupra noa­ cu mâhnire, în colbul lor de cronici.
stră, ca un vultur mândru cu aripile întinse. *
Simţim, undeva departe, mulcoma bătaie Acelaş ochiu ager, aceeaş mână de fier l-a
a aripilor şi ne aţintim privirile spre cul­ călăuzitşiîn activitatea lui de sfetnic bisericesc.
mile, pe cari noi nu le putem atinge. Crescut sub ochii fericitului mitropolit
în rotirea triumfală a acestui suflet, des­ Vancea, cunoştea cu deamănuntul necazurile
cătuşat din închisoarea-i de humă, ştim să bisericii şi ale şcoalelor, luând asupră-şi, de
apreciem şi mâna de ţărînă, care ni s’a făcut două decenii şi jumătete, partea cea mai
aşa de dragă, şi care a contenit a mai scrie, grea din povara, ce apasă pe umerii celor ce
chiar într’o vreme, când aşteptările tuturora stau în fruntea bisericii.
se îndreptau cu îndoită încordare asupra ei. S’a dovedit, deasemeni, un gospodar fără
* pereche, în administrarea domeniilor, mărind
Savant, în înţelesul strict al cuvântului, în mod foarte simţitor veniturile, atât de ne­
ştia să sintetizeze cunoştinţele câştigate cu cesare şcoalelor noastre sărace.
multă trudă, în nopţi de veghere şi de studiu. *
Hrisoavele prăvuite se orânduiau sub pri­ Dar spiritul critic al savantului, mâna de fier
virea fascinătoare a ochiului ager, alcătuind a sfetnicului erau totuş de o rară senzibilitate.
un sistem. Şi din colbul uitatelor arhive ră- La groapa marilor decedaţi ai neamului,
săriau, într’o apoteoză de lumină, figuri glo­ dela Gheorghe Bariţiu până la Aurel Mu-
rioase ale trecutului de umilinţă... Răsâriau, răşan, cuvântul lui a trezit fiori în ascultători,
într’un şir lung de mucenici, purtând cununa avântându-se în înalte zări de poezie. Cu