Page 2 - ul1925-15

- No. ir>- UNIVERSUL LITERAR Duminică 12 Aprilie 1925

„Vin floriile cu soare“ GLORIAJUBIRII

de LEONTIN ILIESCU Gloria. Iubirii azi o cânt . . .
E fluidul, seva primăverii
Şi astăzi copilaşii, în Dumineca Moşneagul seamănă pentru alţii. Orga. jelăioare a durerii
floriilor, se duc de dimineaţă la bise­ Acii stă etica şi estetica preocupărilor Risipeşte ultimu i avânt
rică, spi'e a-şi încinge mijlocul cu ra­ sale. Când va pleca şi el de pe pă­
muri de salcie tânără şi fragedă- mânt- Duminici înflorite îi vor zâmbi’ Gloria iubirii a Iii merii,
Şir an cu an, Duminici înflorite trec acolo unde se' Va duce- Dar el nici E o sărbătoare pe pământ: —
peste anii noştri, tineri şi bătrâni, măcar pentru ce-i se va întâmpla Taina lui Osiris, zeul sfânt —
împărţind bucuriile după vârstă şi dincolo, nu face aceia ce face, pentru Al vieţii — visul învierii . . .
după cum e omul aşezat în viaţă- că n’aşteaptă răsplata nimănu-i, dar
iartă groşala tuturor. Aşa e omul. care Fericirea râde visătoare . - .
„Fi/i floriile cu soare va stx senin în faţa *ui Crist... Eunire — arată lui Pelroniu
Şi soarele cu florii!“ Iată pentru ce e vrednic să ne os­ l uminişul vieţii vătoare...
spune graiul popular- Aşa cântă ş? tenim nu numai) spre dobândirea de
poetul inspirat- Soarele zilelor noastre bunuri pământeşti, dar şi spre între­ Irizat, sub cer de antimoniu,
e aşteptat jneă să răsară odată cu buinţarea lor cumpănită, spre folo­ Nenoroc coîitemplă — ce ciudat el...
primăvara României. sinţa tuturor- Agonia clipelor uitate . . Olteniu
In aşteptarea mult visatei primă­ Omul pe pământ nu c decât un
veri se cere să muncim ca grijile gospodar al bunurilor ce i-au fost date
mărunte, necazuri şi amărăciuni, să să le aibă. do corectitudinea dicţiunii -şi mai ales
nu mai facă noapte în sufletele noas­ Gospoclări-va bine aceia ce i| s’a dat ? de înălţimea imaginilor, se întreba •
tre flămânde de pâinea bucur.lei, do Răsplata o va duce cu sine -şi o va cine putea fi imberbul acesta aşa de
grâul înfrăţirii. purta deapururi cu el, pentru că ea uscăţiv şi de puţin arătos, dar atât de
„Vin floriile cu soare-.“ dar copi­ nu va muri nici după „moartea“ lui. impetuos şi de înflăcărat, iar profeso­
laşii simt şi ei că nu mai sunt vre­ Astfel mi se destăbiuie Sufletul de rul Dem. Laurian^ el însuşi un orator
murile coplăriei, aşa cum le-am trăit flori,! şl parcă ascult concertul păsă­ gustat cu reputaţie de mult făcută,
şi înţeles noi, părinţii lor, pe când rilor din pădure, în dimineţile de care vorb ise înaintea iui, nu se putu
eram şi noi copii, ca ei-. April rugându-se naturii pe dea­ abţine de a nu-1 îmbrăţişa faţă de
S’a spus deatâtea ori că suntem ge­ supra arborilor ce-Şi înalţă braţele toată lumea din biserică, lume care
neraţie jertfită- Primim cu bucurie înflorite către cer. aproba prin lacrimi gestul acesta al
onoarea, clar avem şi o răspundere Rugăciunea lor e mai presus de maestrului! Laurian.
mare în faţa ei. ruga omenească, dar înţelesul ei pare A fost pentru elevul Barbu Ştefănes-
Avem răspunderea celor ce facem să fie acelaş : cu un adevărat triumf ziua aceia şi
sp>‘e a pregăti urmaşilor o aşezare Rin» cuvânta'ză, Doamne, pe cei colegii cu cari s’a înapoiat la internat
mai temeinică şJ mai bună, ca ei să rătăciţi. Bine cuvântează i spre mân­ nu i-au precupeţit admiraţia lor n’bi
nu-şi blesteme strămoşii. tuirea lor! atipici, nici după aceia.
Drept aceia, se cere să lucrăm ca Să poată spune şi ei, cu inima în­ Debutul poht fc a fost precedat de
florită de iubirea aproapelui şi încăr­
moşneagul nins de vremuri- Ca un cată de daruri dumnezeeşti : debutul lui gazetăresc care s’a mani­
grădinar al iubirii, acesta sâamănă pe festat la Epoca, în chiar primele zde
pământul lui Dumnezeu fără să-i „Vin floriile cu soare ale apariţiei acestu?, ziar întemeiat —
treacă prin minte că va culege roa­ Şl soarele ‘cu florii cum se ştie—de marele român Nico-
dele semănăturii sale- lae Filipescu, cam imediat după îna­
poierea i de la studii din Franţa. Aci-
Bagaf, Tafeke. Murise profesorul lu\ Delavrancea colaborează sub pseudo­
r
vestitul linguist Massim. antagonistul nim împreună cu Vl’ahuţă. dar după
celuilalt linguist contimporan, profe--' puţină vreme, absorbiţi în întregime
sorul Ţârcă, antagonism care a clat de- preocupări pur literare şŢ cu deo­
Debudmie lui Delavrancea prilej lui Nichipereca (marele liumo- sebire de revista lor. atunci înfiinţată,
rist Nae Orăşianu) să dea la iveală în Viaţa, părăsesc amândoi Epoca şi re­
HI revista, lui, Ghimpele, câte-va glume nunţă la gazetărie.
, versificate foarte reuşite. Se ştie că pe Intrio zi lui Delavrancea i se trimite
Debutul politic
când .Massim pretindea să se pronun­ răspuns că Eugeniâi Stătescu ţine să-l
!
Posedând cu un extraordinar bel­ ţe şi să se scrie: 7uifione, raţiona, sanc- cunoască şi să-i vorbească- întâlnirea
şug două clin însuşirile ce se cer în tjonc' Ţârcă cerca elevilor săi să zică aceasta a fost hotărâtoare pentru De­
primul rând ccnului politic : darul de ş j. să scrie : năciunc, răciune, sanebiu- lavrancea şi constitue debutul lui po-
a vorbi şi pe acela de a scrie, Dela- ne şi probabil, ca să dea dovadă ele liti6, căci nu numai a reluat gazetăria
vrancea nu se hotărăşte totuşi să se /consecvenţă semna Cârcă- dar s’a Şi înregimentat politiceşte.
avânte în arena politcă. de -şi'l ade­ Murise," zic- profesorul Massim şi După ce Stătescu i-a zugrăvit în to­
meneau propuneri cui’tenitoare din ihotărându'se ca.printre cei ce urmau nuri trandafirii activitatea şi progra­
ambele tabere- fiindcă pe vremea a- să-i facă elogiul funebru să fţe şi un mul la Ion Brătianu (casele erau pe­
cria aveam doar două partide i>olitico. elev al liceului Sf. Sava unde profe­ ste drum în strada Coif ei prin apro­
Iiă Dcluvrâncea darul cuvântului) sa- sase dispărutul, sorţii căzură pe elevul pierea bisei'icei italiene) şi ac.i a.
mânifesiat înaintea celuia al scrisului» Barbu Ştefăpes.cu (pe atunci nu adop ­ primit bine cuvântarea şefului.
8u 1 mult înainte, pe când era întră 5-a tare ])e Ce’avrancea). Marele vrăjitor de suflete care era
s’aîi a 0 -a de liceu- n’a-ş putea preciza El’evul Barbu Ştefărescu sa execu­ Ion Brătianu, cu felul lui de a fi co­
in care. dar reţin bine că era în ace laş tat şi a rostit o cuvântare în biserica' municativ şi atrăgător, întrebându-1
plasă cu Mihai Ghimpa, unul din fra­ Sf. Gheorgbe un’e s’ slujit mortul, între altele, ce-ar putea face pentru
a
ţii Goleşti, paremi-se Radu Nov hn aşa de magistrală, în cât toată asisten­ partid, Delavrancea spunea că ifa răs­
şi macedonenii Ştefan Mihăilfcanu, ţa înmărmurită de amploarea frazei, puns textual :