Page 4 - 1927-04
P. 4

llNiVEltâUL LAT EU Au

     nu  şi-a  găsit  termen,  greutatea  cu  caro   Rugina retnuşcarii
     autorul  nostru  Extrage  •  din  prea  ascun­
     se  mine,  un  minereu  neîncetat  uUitun
     de sgură.       .                       Era  târziu  şi  Mircea  Dăianu  şedea   reţi  de  aur.  iar  ochii  ei  mari  scânteiaui
      ri~  E  impur  şi  dificil,  se  rostea  un  a*   încă  culcat  cu  faţa  în  sus  în  iarba  moale,   siilr umbra lui.  8'
     nalfabet savant. Ce nerozie !         parfumată de pe malul lacului.           Uşor ca o rugăciune el îi şoptea tu.l .
     -  Proust  nici  nu  caută.-  pentru  a  i  se   Era  în  vacanţă  şi  cartea*  de  drept  du­  vuite de iubire, dar ea' râdea mereu i   h
     aduce  ciudata  învinuire  cu  nu  găseşte   pă  cârc  prepara  examenul  de  toamnă   batjocoritor.               lj
     decât  cu  strădanie,  că  nu-i  în  stare  să   alunecase  alături  în  timp  ce  el  visa  cu   Apoi încruntata îi răspunse: — „Mir.   a
     fixeze  decât  în  spasm.  Proust  descopere   gândul  aiurea.  In  jurul  lui  era  pace  a-   oca, să sfârşim odată... eu mă duc... aşi   u
     ca  un  halucinat  si  ca  el,  se  plimbă  ‘n   clnncu.  Nu  se  auzeau  decât  sgomote  în­  vrea să nu mai aud do tine‘‘...  f
     dansuri  pe  un  fir  de  sârmă,  de-asupra   depărtate  şi  ţârâitul  greerilor  de  câmp.   Şi  cuvintole  ei  cădeau  peste  inima
     tumultului urbei în plină agitaţie.   Scara  se  lăsa  uşoară  pe-ste  lacul  ce  se   lui,  ca  nişte  picături  de  foc  ce  lasă  ra­  ii
      .De  aoeea,  nici  nu  poate  fi  la  el  vorba   întindea  departe,  pe  moşie,  până  la  ho­  nă unde ajung.   l
     de  greutate.  Numai  substanţă,  se  ridică,   tarul  vecin  şi  îmbrăcat  în  umbre  violete   Pe ochii lui se urzia o pânză) de la-   î
     acrobat,  cu  facilităţile  substanţei,  fâl­  toată lunca.                  crinii şi Simona aşa a sfârşit : „...M‘aş.   £
     fâire de gând, fără îngrădiri trupeşti.  De  odată,  se  nuzi  un  zgomot  şi  Mir­  teaptă celălalt... adio !"...
       Nici  de  scalpel  nu  ponte  fi,  aici,  a-   cea  zări  printre  sălcii  pe  Baba  Rada,                        l
     m.intit,  analiza  presupunând  premedi-   care venea la iaz să se scalde.     Iar Mircea, muşcându-şi buzele ca sa   î
     fare^  desemn  chirurgical,  atenţie  dofto­  Bătrâna  era  la  conacul  Dăienilor  de   iui strige după ea, rămase nemişcat şi
     ricească,  explicaţie  doctrinară  şi  capi­  când  se  născuse  Mircea.  Ea  îl  crescuse   privea cum se îndepărta triumfătoare
     tol  de  rezultate.  Prin  aceasta  se  si  de­  de  mic  şi  avea  pentru  el  o  dragoste  şi   şi fericită că lăsa nenorocire în ur- I
     părtează  de  cerebralii  veacurilor  revo­  un devotament de sclavă.        ura ei. ■
     lute  Ş*  căinţa  noastră-i  mare  că,  ştiind   De  la  moartea  singurului  ei  fecior  în-   Şi  acum  parcă  o  vedea  cum  mergea  I
     că  aşa  .  e,  •  admitem  compromisul  de  n-l   tr‘o  explozie  la  Pirotechnie,  unde  îşi  fă­  repede  şi  cum  în  spate  umbra  ci  so  1
     înrudi,'  câteva  rânduri  mai  .sus,  pentru   cea  armata,  bătrâna  nu  mai  era  u-   prelungii  spre  el,  unindu-i  încă  odată  ;
                                                                                  şi  fără  voia  lor.  Apoi  şi  această  mân-  |
     plăcerea  aliorn  şi  iertarea  pc  care,  laşi,   cciuşi.
     o solicităm.                            Această  durere  mare  o  făcuse  tristă   gâiere dată de lună s‘a şters.
       Do-asupra  mormintelor  se  ridică,  su­  şi  hărţuitoare  cu  celelalte  slugi  şi  de   Nici umbră n‘a mai rămas între ei.
     perstiţie  populară,  flăcări,  şi  la  fel,  se   atunci,  mai  toată  ziua  o  auzeai  bombă­  Nimic... Nimic...
                                                                                    Şi  Mircea  îşi  apăsa  acum  faţa  în  pă­
     ridică  din  opera  lui.  limba  de  foc  com-   nind şi suspinând prin bucătărie.  mânt  şi  rupea  cu  dinţii  din  iarbă,  in-
     biVstiunc  mistică  aproape.  Avem  .micera   Mircea  se  făcu  mic  în  iarbă  şi  aştepta   tr‘o încorckure dureroasa.
     impresie  că  la  Proust  cuvântul  nu-i  cău­  ca  bătrâna  să.  so  desbrace  şi  să  intre
                                                                                    lin plescăit îl trezi. Se ridică repede
     tat,  ci,  pălălaie,  răspunde,  fantasmă,  ri­  în apă.                     şi-şi aminti de curiozitatea lui bolnavă.
     nei  arderi  interne.  De  aici,  şi  neputinţa   11  cuprinse  o  curiozitate  bizară  şi
     unei  definiţii  raportate  la  el,  întreaga   perversă  de  a  vedea,  o  femeie  bătrână,   Bătrâna  nu  se  mai  vedea.  Se  sculă  în
     lui  operă,  de  somnambule  investigaţii  şi   goală  şi  se  ascunse  şi  mai  bine  spre  a   picioare  şi  se  apropie  de  ţărmul  apei.
     găsiri,  necuprmzând  decât  inexorabilul.   nu fi zărit.                    Nn  se  vedea  nimic.  Nu  se  auzeau  do
     In  ziua  în  care  s‘ar  fi  săvârşit  arderea   Câte  femei  tinere  nu  admirase  el   cât  aceleaşi  şoapte  monotone  ale  un­
     totală.  Proust  nici  n‘ar  fi  grăit,  des­  goale,  dar  un  corp  de  femeie  bătrână   delor.
     tinul său fiind, astfel. închis.       încă  nu  văzuse  şi  se  gândea  eă  treime   O  haină  a  babei  era  singura  mărtu­
       Ce  mulţumiri  pentru  cititor  de  a  se   să fie interesant.             rie,  că  ea  fusese  aci  şi  bă  totul  nu  era
     lăsa,  ‘pasiv,  în  stăpânirea  unei  atât  de   Şi  acum,  aştepta  cu  nerăbdare  ca   un vis.
     târziu-limitate foi ţe !               Baba  Rada  să  fie  cu  totul  desbrăcută   Îngrijorat Mircea, alergă în jurul la­
       Discuţia  nu  are.  în  consecinţă  loc,  au   pentru  a  putea  gusta  această  privelişte   cului. Nici o urmă.
     cată  a  se  învârti  numai  în  jurul  germi­  onuă.                          Bănui  că  bătrâna  s‘a  înecat  scufun­
     naţiei.  rare,  pe  deasupra  besiclelor  sau   Cum  Mircea'şedea  aşa,  îi  trecu  pe  di­  dă  ndu-se  în  adâncime,  dar  această  idee
     mapei  savante,  are  să  fie  primită  fără   nainte  atâtea  femei  frumoase  ce-i  îm­  nu  vroia  să-i  intre  în  cap,  căci  prea  ar
     cârtire  şi  lără\  de  rezervă.  Când  renunţă   bătaseră  simţurile  acolo,  în  Parisul  plin   fi  fost  grozav.  Gândul  că  poate  a  ieşit
     hi  îndreptării,  aproximaţii,  rol  educa­  de  lumină,  unde  urina  doctoratul  în   clin  apă  şi  stă  mai  departe,  undeva  în
     tiv  mii  culturală  dăscălie,  şi  critica  c-tc,   drept.                  iarbă,  prinse  a  se  înfiripa  încetul  cu
     peste  zidurile  penitenciarului  în  care   Mai  ales  îl  chinuia  amintirea  Simo-   încetul  şi  îi  risipi  tulburarea  care-1
      adesea  se  complace,  interesantă  mărgi-   nei,  o  franţuzoaică  blondă\  cu  carnea   frământa.
     nindu-se  la  mângâierile  tăcute  ale  cer­  albă ca crinul, cu sânii micii şi tari.  Cercetă  iarăşi  cu  atenţie  tot  ţărmul,
      curilor  vegetale  clin  trunchi,  şi-apoi   In  ochii  ci  senini  se  oglindea  azurul   se  uită  prin  bălăriile  ce  crescuseră
     la'  admiraţia  frunzişului,  de  freamăt  şi   cerului  iar  sărutările  buzelor  ei  mici   înalte  şi  printre  lăstarii  sălciilor,  dar
      de umbră.                             şi roşii îi dăduseră fiorii fericirii.  nu găsi nimic.
       Pe  lângă  cenuşa  magnificelor  enun­  Şi  ce  trist  se  isprăvise  romanul  acela   O  durere  adâncă  şi  grea  îi  coborî  în
     ţări  de  occidentală  dispută,  pornită  din   (ie  iubire  pe  care  amândoi  o  credeau   suflet.  Era  sigur  acum  că  bătrâna  s‘a
     slovele  lui  Proust,  si  urmărite  cu  o  mi­  veşnică  !  Ce  rău  sa  purtat  cu  el  femeia   înecat.
                                       1
     nuţioasă.  sârguinţă  de  ironia  noastră  u   iubită!...                      Alergă  in  sat  şi  dădu  de  veste.  Câţiva
      pândă,-se  ridică,  suplu  şi  tare  inteligent,   Toată  dragostea  lui  pent/ra  zeiţa  cu   ţărani  dimpreună  cu  şeful  postului  de
      conturul  trasat  fără  greş  de  d.  Zarifo-   corp  de  fecioară  şi  totuşi  cu  simţurile   jandarmi  se  suiră  înt'r‘o  barcă  şi  căc-
      pol,  unul  dintre  intuitivii  dccţi  ai  epo-   şi  cu  sufletul  de  demon  i  se  ridică  deo­  tară oi o cange lungă în fundul apel.
     cci‘ lui. .            - - . î i :  VL\ dată năpraznic în faţă.                Mircea,  de  pe  ţărm  îi  urmărea  cu  pli­
                                              Simţea  că  o  iubeşte  şi  acum  tot  uşa   virea,  aninându-.se  de  [speranţa  unei
                 ELENA PKOTOPOPESCU         de  intens,  deşi  se  credea  vindecat  de   minuni,  care  i-ar  fi  scos-o  deodată  tea-
                                            mult                                   fără, în faţă.
                                              Nebuniile  şi  plăcerile  dragostei  lor   Dar minunea nu se întâmplă şi până
                                            trecute  îl  înfiorau  şi  îi  bici  ui  au  min­  seara târziu o cântară în zadar.
                                            tea,  iar  în  suflet  i  se  redeşteptă  toată   Sătenii  şi  jandarmul  plecară  întris­
                                            suferinţa ce îndurase la despărţirea lor.  taţi  de  nenorocirea  întâmplată,  iar  Mir­
                                              ...Era  într'o  seară  când  se  întorceau   cea  rămase  singur  şi  abătut  la  margi­
                                            amândoi de la teatru.                  nea apei.
                                              Ce  cuvinte  dureroase  îi  spusese.  Elo   Noaptea!  coborise  liniştită  peste  iac.
                                            cădeau  peste  inima  lui  bolnavă  ca   Albastrul  de  cobalt  al  cerului.  strălu­
                                            nişte  ciocane  grele,  iar  în  ochii  ci  fru­  cea fosforescent.
                                            moşi  se  strânsese  răutatea  fenreiască   Dc  siis,  luna  sc  reflecta  pe  întinde-
                                            din toate veacurile.                   mi  feerică,  a  ajiei  şi  părea  ,  că  se  coboa­
                                              Şi  totuşi  el  o  privea  cu  iubire  şi  o   ră  pe  o  scară  de  aur  ale  cărei  trepte
                                            iertase de tot ce-i făcuse.            urmau fără de sfârşit în adâncime.
                                              O  rugase  frumos  să  rămână  şi  să  <uite   De-odată, în depărtare o săgeată scli­
                                            dacă  a  supărat-o  cu  ceva,  dar  ea  tăcea   pitoare spintecă zarea.
                                            zâmbind cu răutate.                     Nori  negri  începură  să  se  îngrămă­
                                              Noaptea  plutia  in  jurul  lor  caldă,   dească,  mişcându-se  ca  nişte  valuri  u-
                                            misterioasă.                           riaşe purtate dc vânt.
                                              Era  linişte  peste  tot  şi  totuşi  atâta   Parca că se aud din văzduh cânturi
                                            furtună în sufletul lui.               funerare.
                                              DintrŢm  colţ  de  nour  luna  revărsa   Picături mari de ploaie, ciupeau a-
                                            potopuri  dc  lumină,  Părul  Simo'nei  pă­  ipelc. Tacului. Scara ele aur ’sc topi îjî îii-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9