Page 7 - 1927-04
P. 7

wr universul literar
         \ ;   '   '      • i
               t
       s'a  Infiltrat  în  corp.  Pielea  mea  miroa-.   Am ucis pe
       se a mort. Nu cumva am murit eu ?                                           Dumnezeu*’
        Desigur ! Eu am murit şi am şi intrat
       in putrefacţie. Aci nu sunt într'un spital   Vremea stătuse in loc.
  * . ci într'un cavou. Nu zac într'un pat, ci   Adela cânta mereu...                înainte  vreme,  de  câte  ori  pleca  do
       sunt întins într'un cosciug".          Vrabie,  se  ridică  de  pe  scaun.  îşi  în­  acasă,  cu  şi  acum,  îl  petrecea  din  capul
                                                                                   scărei  şi  când  paşii  lui  loveau  asfaltul
                                             dreptă  oasele  şi,  sprijini  pânza  de  pă­  Cur  ţoi,  se  urca  pe  scaun,  îu  faţa  feres­
        .....Simono,  fericirea  mea  spulberată  de   rete.  ca  să  o  poată  privi  mai  bine,  de  Ja
       vânturile  crude  ale  vietei.  aud  din  de­  depărtare.                   trei,  şi  ochii  ei  râdeau  şi  mâna  ei  flutura
       părtare  cum  bate  ora  trei.  Ce  sclipitor   Filiera...                  Ia  salutul  lui,  ultimul  pe  care  i-1  trimitea
                                                                                   din poartă.
      a  fost  omul  când  a  măsurat  timpul  şi  a   îşi  şterse  pensulele,  le  aruncă  în  bor­  Făcu şi acum ea altă dată...
      dat  glas  orelor  !  Sunetul  înfiorător  al   canul de  lut de  pe  pian se spălă pc mâini,
      clopotului  de  bronz  vibrează  încă  stri­  îşi  lepădă  halatul,  îşi  puse  haina  şi  pălă­
      dent  în  noapte  şi  îl  simt  cum  tremură  în   ria şi eşi.
      sufletul  meu.  cliemnndu-mă  la  judecata   Adela,  întoarse  capul  prinzându-şi  pri­
      viitoare,  când  voi  fi  întrebat  ce-am  făcut   virea  de  clanţa  uşei,  ascultând  cum  se
      cu baba Rada ?
                                             închide  şi  uşa  de  afară,  a  sălii  în  vreme
        A  bătut  ora  irei.  Câte  ore.au  trecut  şi   ce  degetele-i  obosite  par'că,  abia  de  se
       trec  mereu  de  douăzeci  şi  cinci  de  ani  ?   mai  mişcau  pe  clapele  pianului,  înăbu­
       Ce  am  făcut  eu  în.  timpul  ce  s'a  scurs,   şind ultimele sunete...
      aşa de repede ?                         Câte-va  secunde  în  urmă.  se  sculă  gră­
        Aproape  nimic  !  Te-am  iubit  pe  tine
      şi  acum  nu  vii  să'mi  mângâi  fruntea   bită,  ca  şi  cum  întârziase  vreme  de  preţ.
                                             Puse  un  scaun  în  faţa  ferestrei  şi  se  ur­
       rece. cu niâinele tale fierbinţi !...  că  să  plivească  pe  poarta  de  fier,  laig
        Numai.  mama  şi  tata  vin  să  plângă  la
       sicriul meu.                         deschisă. In aceiaşi clipă. Vrabie ('.şea...
        Astăzi  au  venit  iar.  Mă  priveau  lung   L‘a  urmărit  până  departe.  în  lungul
      şi-si  ştergeuu  lacrimile  pe  furiş.  Docto­  străzei... A cotit la dreapta...... S'a sters...
                                              Adela  era  încă  pe  scaun.  Ochii  ei  mari
       rul  le  spunea  că  nu  înţelege  de  ce  slă­  deschişi,  rămaseră  să  măsoare  mereu  u-
       besc  aşa,  căci  mănânc  destul  de  bine  ;   ee’nşi  porţiune  de  driiin  de  la  poartă,,
       şi-i  asigura  că  mă  voi  face  bine  în  cu­  până  departe  unde  dispăruse  şi  de-aeo’o,
       rând...
        Ca  şi  cum  ar  fi  cineva  care  ar  putea   până la poartă.
       învia morţii 1                         Nu gândea la nimic.
                                              Acum.  privea  acoperişurile  caselor,
        Şi  râdeam,  râdeam  cu  pofta  de  prost »
                                        5
       lin'.  Pe  urmă  infirmierul  a  stat  lângă   numărul  coşurilor  şi»  ochiurile  de  pod'de   C. ARDELEANU
       mine şi m'n silit să mănânc.         pe  la  construcţii...  Departe,  între  două   Se  întoarse  din  nou  în  cameră  şi  din
        Ce  chin  şi  ce  sacrilegiu  Un  mort  care   ziduri  înalte,  ale  unei  case  eu  etaj.  mai   nou  se  urcă  pe  scaun  ca  să  vadă  acelaşi
       mănâncă  alţi  morţi  !  Mi-e  scârbă  de   mult  gh'cind  să  vedea  o  bucată  ruptă   drum  pe  care  nu  trecea  nimeni  şi  ace­
                                            din bulevardul C.olţei.
       mine !'*....                                                                leaşi  case  cu  aceleaşi  acoperişuri  şi  cu
                                              A  trecut  un  oltean...  o  doică  cu  căru­
                                            cior...  im  eonii  eu  coreul  şi...  a  trecut  un   aceleaşi  ziduri  înalte  ce  tăeau  petecul
        .Strălucitoarea  mea  Simonn.  tu  eşti                                    rupt din bulevard.
       steaua  care  mi-a  luminat  ochiul  de  am   om... A trecut el. Vrabie...    Pe  glaful  ferestrei,  pisicile,  alto  trelo
                                              Dacă  ar  fi  nutut  să  spa’rgă  zidurile  ca­
       putut  găsi  acest  petec  de  jurnal  pe  mar­  selor. cu. ochii, să-l vază mereu...  se  cocoşară  frecându-şi  capetele,  de  ma­
       ginea  căruia  îţi*  scriu:  căci  nu  se  mai                              nile albe şi goale, ale Adelei.
                                              Căută  o  altă  nrvolişte.  Ochii  îi  fugeau
      află  nici  o  bucată  de  hârtie  albă.  Ei  ştiu   înainte,  împiedecându-se  de  acoperişu­  Vrabie  era  hotărît  să  rupă  această  le­
       că morţilor nu le mai trebue nimic !                                        gătură.  Doi  ani.  erau  prea  dc  ajuns  pen­
        Curios.  îmi  dau  seama  de  toate,  deşi   rile  caselor,  do  pomi  şi  zidurile  înalte   tru  viaţa  care  o  dusese,  viaţă  de  om  în­
       am  intrat  în  putrefacţie.  Această  desco­  ale  nrocrio^ătilor  ce  străjuinu  bulevar­  surat,  adăogâud  la  aceasta  şi  faptul  că
                                                              1
      perire  r»e  care  o  fac  schimbă  toate  teo­  dul. închizând zarea.       femeca  pe'care  o  avea,  nu-i  mai  dădea
                                              •Suspină...
       riile ştiinţifice de pânâ acum.        Se  dete  tos  de  pe  scaun  şi  rămase  în   nici  o  posibilitate  de  a  mai  face  altceva
        Toţi  credeau  că  morţii  nu  mai  ştiu   ini  fiorul  odăei.  singură  cu  cele  trei  pi­  de cât lucruri cunoscute.
       nimic.                               sici,  fereastra  largă  pe  care  fugeau   Corpul  ei,  corpul  Adelei  care  la  înce­
        Toţi  susţineau  că  oamenilor  odată  in­  nourii  petecind  tăria,  pianul  cu  clapele   put  părea  să-l  ispitească  în  frumuseţi  ne­
      traţi  în  descompunere,  mintea  şi  .sufletul   albe  şi  negre  şi  mirosul  proaspăt  de   bănuite,  acum  îi  era  cunoscut  şi  prea  cu­
       li s'a stins.                        vopsea,..                              noscut.
        Ce  greşeală  !  Draga  mea,  află  deln   Deschise  uşa  de  la  antreu,  o  deschise   Făcuse  treizeci  de  nud  uri  şi  tot  atâtea
      mine  că  cel  mai  mare  mister  pc  pământ   şi  pe  cea  de  afară  şi  din  capul  scărei,   ai  pete  sau  poze  diverse  pe  care  le  găseu
       pentru om. este el însuşi.           privea  în  .ms,  treptele  ce  coborau  in  ro­  în  mi.şcările-i  leneşe,  pasionate  şi  pe  cari
        Căci  iată.  eu  am  murit  de  mult  şi  to­  tire do inele.              le credea că nu se vor repeta.
      tuşi,  te  iubesc.  îţi  scriu,  vorbesc  şi  mai   °) Fragment de roman.      Asta la început.
      ales miros.                                                                    Acum,  culoarea  pielei  îi  părea  prea
        O  re  b'no  ar  fi  fost  dacă  m'aş  fi  năs­                            albă,  formele  prea  împlinite  şi  mişcările
      cut fără nas !                        urât  la  mine  ?  Nici  tu  nu  mă  mai  iu­  • prea aceleaşi...
        Mă  uit  la  mine  şi  vreau  să  regăsesc  pe   beşti-?  Sunt  Mircea  sunt  copilul  pe  care   Prea  o  cunoştea.  Nimic  nou,  nici  un  in-
      Mircea de altădată.               ,   l'ai crescut tu... sunt călăul tău !.,.  teres  care  să-l  mai  lege  dc  ea,  de  aceia
        Dar  rămân  încremenit,  căci  nu  mai   Iartă-mă...  nu  mai  ridica  mâna...  nu   hotărî  să  se  despartă.  El  nu  era  făcui
      m'am  găsit!  Ce  a  mai  rămas  din  mine?   mă mai blestema.               să-şi  închidă  viaţa  lângă  o  femee.  Arta
      Ce  Sunt  eu  a'cuum  ?  Un  strigoi...  o  um­  Simono.  privirea  babei  mă  înghiaţă.   trebue să premeargă vieţei.
      bră...  de  care  s'a  legat  Baba  Hâda  prin   blestemul  ei  mă  îngrozeşte...  râsul  ci   De aceia, îi spuse încă de mult, cil dru­
      toate  fibrele  corpului  ei  şi  mă  duce  cu   mă înebuneşte.... '         murile  lor  se  despart,  că  ea  este  liberă
                                                          4
      ea  în  prăpastia  unei  ape  fără  de  sfâr­                                să  se  ducă  ori  unde,  că  frumuseţea  ei  va
      şit....                                 ,.....Simono...  Simono...  Baba  Rada...   putea  prinde  pe  un  om,  ca  toţi  oamenii,
        „...Simono  !  E  ultimul  strigăt  cu  care   Baba Rada'*.                care  să  o  iubească  şi  cu  care  să  se  mă­
      te chem.                                Doamna  Dăianu  terminase  de  mult  de   rite  aşa  ca  orişi  ce  femee,  fără  ca  nimic
        De  abia  pot  să  mai  aştern  câteva  rân­  citit şi rămase aşa, pe gânduri...  să  piardă  din  ceeace  poate  fericirea  să-i
      duri pentru tine..                      Amintiri  din  trecut  îi  fulgerau  pe   dea  femeei  care  ştie  că  un  cămin  şi  o
        întunericul  din  acest  cavou  se  lasă   dinaintea ochilor.              viaţă  de  tihnă,  o  va  cinsti  în  faţa  socie­
      juste  mine  ca  un  cupac  de  fier  şi-mi  pa­  II  revedea  pe  Mircea  copil.  De  mic   tăţii.
      ralizează toate mişcările. .          avea  o  fire  bizară.  Silitor  Ia  carte,  dar   —  Da,  e  singura  soluţie...  Lucrul  tre­
        Sper  că  se  vor  înduioşa  .şi  vor  hotărî   foarte nervos şi cu apucături svăpăiate.  buri să-l înţelegi !...
      să  mă  îngroape,  căci  văd  cum  esc  pe  fe­  Ii  veni  în  minte  o  întâmplare  (le  de­  Aşa i-a spus el.
      reastră  ca  un  abur  cenuşiu,  mirosul   mult.  când  Mircea  făcuse  o  mare  nâs-   —•  Nu'nţeleg  nimic,  a  răspuns  ea.  Via­
      greu ce răspândeşte cadavrul meu 1“   bâtie. Atunci Baba Rada îi spusese :   ţa  mea  ţi-am  închinat-o  ţie.  Pc  tine  te
                                              —-  „Bagă  de  seamă  Coniţă  ca  lui  Co­  iubesc...  în  faţa  ta  mi-ain  pierdut  mân­
        „Simono,  cine  este  femeia  caro  se  a-   misii M'rcea să nu i se clatine sufletul !  dria  pc  care  orişice  femee  o  are...  A  ta
      propie  şi  mă  eh  iarnă  ?  O  văd  ca  prin   Si bătrâna cu capul în mâini .plângea,   sunt  !...  A  ta...  a  nimănui  altuia...  Omoa-,
      ceaţă... şi totuşi nu eşti tu iubita mea !  * plângea cu hohote...           ră-mă I... fă ce vrei...
        E  Baba  Ilada  I  sunt  lângă  tine  batrâ-                                -  Nu. nu pot pleca din casă...
      îiico I iacă te-am ajuns. De ce te uiţi aşa  VINTILA V. PARAiSCIIIVESCU                         C. ARDELEANU
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12