Page 10 - 1927-05
P. 10
(continuare la Amintiri)
mul, mlădierea glasului, care — mai pre
sus de un dar firesc, era şi un instru
ment preţios, fin, cu măestrie foljosit.
Aceste însuşiri îi dedeau par'că ceva
straniu, neasămuit altor făpturi. Deşi
gura-i cu buzele roşii, pline, mă urină-
ria în chip ispititor, uneori totuş mă
întrebam, dacă Edna ţinea cu adevărat
de lumea noastră ; lua dinainte-mi în
făţişarea nălucirilor zămislite din um
bră, cer şi frunze ce cresc pe înserate
în dumbrăvi singuratice şi mi-era să nu MIHAIL SADOVEANU : Ţara de din Şi, în felul acesta, iată-no apropiaţi A
se risipească oarecum în aer. Chiar şi colo de negură, povestiri de vânătoare, chiar ţinta de astăzi.
împrejurimile cădeau într'un fel de re- ed. „Cartea Românească", 1926.
realitate. Parcul din faţă păstra o tăce „Ţara de dincolo de negură" e juriia-1
re neîntreruptă între copacii cu tulp ni Premiul Goncourt al anului 1926 a în lui de vânătoare, fie pe coclauri şi pţjJ
drepte îm|preunându-şî crengile, când cununat în Rabolist, nu numai opera de zăvoaiele copilăriei autorului, fie
şi când abătându-le şi lăsând vederii viguroasă semnificaţie regionalistă (în- bălţile Şiretului sau ostroavele Dunării I
prin abureala sfinţitului turnul şi jntă- cli nai ţi une ce se pare a cuceri dela un fie prin singurătăţile Ramului, fie prin [
riturile castelului dinlăntrul căruia pâl timp simpatia criticei remunerau te du tărâmurile imaginare dela pârâul Alb
curi de lebezi îşi luau drumul ca în bas Franţa), cât romanul vânătoarei şi mai în care aspiraţia de mister şi de legen
me şi pluteau albe în reflexul de piu- ales al braconajului. Se împletesc în dă a d-lui Mihail Sadoveanu, îl poartă,
pură al râului. ,,Zânele, cugetam eu, aşa romanul acesta, scris cu seva nepătrun la o Vânătoare de lupi, în ţinutul lui
se ivesc adesea în chip de lebezi... Poate selor păduri din Sologne, lăstărişuri săl Moş-Pleşuv, al isteţului său nepot şi al
şi Edna o fi una dintr'nsele : îşi va fi batice cil şi mai sălbatice suflete. Res zăvodului Greu-Pământuhii. Aspiraţia a-
lepădat un timp veşmântul de pene şi ca piră în cartea aceasta, deasă de peisaj ceasta de mister, înclinarea de a lăsa
mâine iar şi-l va pune şi se va duce”. şi dc poezie silvestră, atâta pasiune pri ceva nelămurit în curgerea vieţii şi în
Şi nici nu luam seama cum se păin jenea mitivă şi un cult aşa dc fervent a! in tâmplărilor. suggerarea unor puteri din
toate în jur şii cum la rând şi mama şi fracţiunilor vânătoreşti încât nimic nu colo de mijloacele noastre dc percepere
sora se retrăgeau la culcare şi rămâ miră şi nu alarmează când Raboliot hăr misterioasele coincidente care tulbură
1
neam S "ngur cu Edna. grăindu-ne in ţuit dc jandarmi şi încărcat cu păcate şi înfiorează sufletul, al că tui seră şi at
şoapte de multe câte două inimi dornice străine, face. moarto de om. Poezia ci mosfera în care se mişcau, într'un ritm
uşi pot spune. Tresărea într'o vreme : negetică merge deoparte şi de alta a în alene, umbrele din „Cocostârcul albas-
„Canarul !../' Şi-l muta în colţ sub o tâmplărilor, ca o ceaţă de dimineaţă, tru‘‘. Vânătoarea tânărului neîncercat şi
pânză ; şi când îl credeam adormit, un despicată dc goana unor sirepi călăriţi
de nu pornea din adăpostu-i să cânte... dc haiduci. De după un cot se poate a-
Oare d’ntr'un prisos de bucurie ori tvis- iiăta potera, plumbii se pot încrucişa,
teţă ? Ce râvnă, ce alean de zări libere însă sovonul matinal va stărui şi mai
or< de amoroase tovărăşii îi vor fi dat departe, agăţat de arbori, plutind pe oa
imbold în tăria nopţii ? Odată mai aies meni, pentru unii giulgiu şi pentru alţii
zbucni.se aşa de neaşteptat ! Afară era flamură albă.
senin. Stinserăm lampa şi lăsarăm doar Romanul merge mână în mână cu
luna să pătrundă. In alba neclintire, prin poezia.
care foi veştede treceau fără de nici-o
ad ere, singură pasărea se auz’a în a- Ceeace nu este în totdeauna de îi-
:
vântul trilurilor, ai fi zis un glas des goare. Şi cu atât mai puţin când e vorba
prins de pământ se trezise colo să cân de o lucrare a marelui nostru liric Mi-
te iubirea—aceiaş ce cuprinsese şi alte liail Sadoveanu. Poet, prin excelentă al
suflete cu veacuri înainte sub aceiaş ve naturii, dând corp şi suflet, munţilor,
ghe de lună. apelor, pajiştilor şi umbrelor d. Mihail
, într'o astfel de noapte..." Sadoveanu este aedul moldovan care de
rosti ea ca prin vis rârdurile poetului două zeci de ani şi mai bine slăveşte. în
din fermecătoarea grădină a Porţiei : imnuri personale, frumuseţea şi inicte-
, într'o astfel de noapte Thisbe căl rul acestei alcătuiri duinnezeeşti rare
case temută rouă..." este Ţara Românească. Romanele sale
Ochii adânci, migdălaţi. îi sclipeau sunt, în majoritatea cazurilor, vaste
în umbră ; obrazul ei atât de apropiat, poeme epice în care oamenii sunt proec-
îmi strânse mâna. ca şi cum ar fi căuLf tali fără de volum, pe fundalul alb al
un razăm undeva, degetele-i reci. fră- stilului său cumpănit şi strălucitor. Po
mântându-se. ,,Dar fu tremuri, Edna ! vestitor înăscut, el însuşi şi-a (precizat,
am z’s. Ce-fi este ?“ înfiorată ‘şi Hsh ca timmil însuşirea aceasta lirică a ta MIHAIL SADOVEANU
pe umani mi capul... Mn» cânta pasărea? lentului său. Alăturaţi cele două capc-te
Moi pliden luna în văzduhuri ? ale creaţiei sale epice. Şoimii s’ Venea o
Cu amintirea săruturilor încă proas moară pe Şiret şi vefi surprinde cum cu viziunea acelei pasări de vis — himeri
pătă mă sculai dimineaţa vesel, când toată asemănarea de stil si de esenţă e- cul cocostârc albastru — pe care vână
auzii vocea ei slabă plânsă, chemându- fpică, ritmul se încetinează cu vremea, torul bătrân l-a mai văzut şi în tinere
mă. Colo în colivie, cu arip'le strânse, aedul se iveşte pe avant-scena capitole ţea lui sentimentală şi pe care nu-1 ni
zărea nemişcat canarul. f!e-l ajunse ? lor s’ în para baze frecvente comentează, mereşte nici acum, sau mai târziu acel
Fuse prea neobişnuit cântecul, de-1 asemeni corului antic, întâmplările, că drum pe valea Barnarului, în deslănţiii-
curmase moartea ? Misterios ca între- rora le acordă din ce în ee mai putină rca furtunii de pe cer şi a furtunii
4
gu-i rost şi acest sfârşit. într’o cutiuţă li,ber afe. Asa e cazul în admirabilul instinctelor din sufletul călăuzului Bra-
ce răsura încă urmele rlp parfum Pam poem. al răzăs’ei moldoveneşti în deca liuza. ca să nu luăm decât două episoade
:
pus si l-am dus în grădină, la rădăcina dentă din „Venea o moară pe S ret‘\ din jurnalul de concentrare ostăşească a
trunchiului de v’tă : şi. după ce l-am Alteori întâmplări răzleţe sunt însăilate autorului — erau îmbibate tocmai de a-
)npfi'ot>nt, Frlna ealidă, cn ochii plini de pe firul comun al amin+irilor 'Povestito ceastă atmosferă nelămurită, negura su
lăcrămi. mă privi — adânc în suflctu-i rului si scenele, deşi delimitate, capătă fletească, din noaptea căreia se poate ivi
simţind, că lua şi ceva din noi înşine, un aer de rudenie ş’ dela caivtol la oa- şi soarele dar se poate pogorî şi bolta
1
am ut’a cu el si glasul iubirii roastre... pPo treci ca prin căinările «eline de lu de catran a iadului. Ceva din intenţia a-
Şi nu-mi fuse. dat să revăd căsuţa de mină si de voe bună a vechilor case ceasta mistică se află şi în Ţara de din
lângă râu unde locuisem o vreme. Iar gospodăreşti. colo de negură. Dacă tovarăşii de vână
dacă m‘aş fi întors, oare as fi r^eunos- E un alt chip, am zice o imagină inver toare ai autorului n‘aduc în majoritatea
cu -o si r>e cei dinlăuntru i-nsi fi regă sată. a acehras procedeu Prc pe c-are-1 cazurilor suflete prea complicate deci
+
sit ? Asa de grăbire se preschimbă toate utilizează d. M’bnil Sadoveanu. E caziil interesante, cu toate că unele siluete, ca
in lume: stărue doar * amintirea., care acelor jurnale de impresnun\ cum este aceea a lui Voişel, nu sunt h'psite de spi
se desfea.ptă uneori ci ne copleşeşte, în- cel de faţă ch'n „Ţara de dînclo de ne rit, dacă încercările de filosofarc pe
demnându-ne la destăinuire. gură" sau cel de mai înainte, publicat tema necurmatului război dintre om şi
sub titlul de basm : .Cocostârcul albas sălbătăciuni nu ajută cu nimic la orna
M. BEZA tru'*, mentarea acestei cărţi, prin definiţie, de