Page 11 - 1927-05
P. 11

mente  descriptive,  izolările  autoru-   gini  de  antologie  pe  care  însuşi  d-sa  le-a   pe  câte  trei.  —  E  mică  pensia,  puii  mâ­
   în  schimb  sau  ale  celorlalte  ale  lui   scris,  şi,  apoi,  alături  de  superbele  pa­  inii,  cinstea-i  mare!“  Admirabil  sfârşit
   ichipări,  în  mijlocul  singurătăţilor   gini  ale  lui  Hogaş,  de  atâtea  niţele  din   de  o  satiră  cu  atât  mai  acidă,  cu  cât  e
   rii,  creiază  în  cuprinsul  unora  din   Em.  Bucuta,  Bucura  Dumbravă  Al.   mai sobră.
   tole,  un  vid  pur  şi  o  tăcere  încreme-   Odobescu,  al  cărui  Fals  tractat  de  vână­  Iar  alteori,  d.  Pora  creionează  scenele
  ,  între  păreţii  de  o(el  ai  căreia  vi-   toare  —  afară  de  veritabilele  povestiri   cărora  le-am  zice,  în  deosebire  de  cele
                                                                                                4
  jză  toate  duhurile  nrtbănuite  şi  pul-   din  viata  vânătorească  ale  d-lui  Âl.  Caza-   din  pictură,  „naturi  vii*   cum  e  acea  de­
  :ă  însuşi  sufletul  naturii.  Fără  să  mai   ban  —  rămâne  cu  tot  caracterul  lui  când   licioasă  „Caritate**  care  Aer  mărita  o
  îem  că  nu  peste  tot.  că  totuş  aceste   livresc  şi  când  oarecum  artificios,  cea   citaţie  integrală  pentru  comicul  micei
  ui  preistorice  nu  sunt  la  înălţimea   mai  agreabilă  lectură  şi  cea  mai  bogată   situaţii  şi  al  marilor  intenţii  :  doi  copi­
   ora  din  celalt  jurnal  amintit  şi  că—   peregrinare  într‘un  domeniu,  în  oare   laşi,  la  o  fereastră  de  casă  avută,  ur­
  uvaţiune  eficace  —  acele  capitole   doar  descrierile  lui  Gogol  şi  ale  lui  Tur-   mărind  o  fetiţă,  mai  măricieă  ce  se  în­
  t  mai  turburătoare,  mai  mistice  şi   ghenicv ne însoţiseră paşii.    cearcă  zadarnic,  în  stradă  să  urce  un
   poetice,  în  care  şi  talentul  marelui   Iată  atâtea  nume  ale  literaturei  noa­  srneu  fără  coadă.  întâi  bucuria,  bat­
  Sru  liric  este  mai  în  lairgul  său  şi-şi   stre  pe  hatul  acesta  al  poeziei  descripti­  jocura,  apoi  înţelegerea.  Dar  când  unul
  Deşte  mai  din  plin  culorile  paletei  lui   ve  de  unde  nu  e  exclus  să  mai  isbuenca-   din  ei  aproape  desculţ  dă  fuga  în  stra­
                                                  r
  :riptive  peste  tablourile  din  natură,   ®că  —  ca  să  s ârşim  în  ton  —  încă  mulţi   dă  cu  o  bucată  dc  cârpă,  e  surprins  de
  tiu  că  dacă  este  de  făcut  o  constatare   iepuri încântători.       bonă  şi  [pedepsit  :  „Celălalt  piciu  a  vă­
   imic  nu  ne  poate  opri  când  e  vorba                                zut  tot,  s‘a  pornit  $i  el  pe  bâzâit  şi  a  tu­
  m  autor  aşa  de  bogat  ca  d.  Mihail ^a-   N.  PORA  :  Din  lumea  lor.  Povestiri   lit-o  dela  fereastră.  Numai  fetita  a  ră­
  Danu.  este  că  volumul  acesta  se  re-   pentru  copii  ed.  ,,Ancora-Benvenişti‘‘,   mas  în  stradă,  uitându-se  tristă  la  bu­
  :e  de-o  oarecare  oboseală  stilistică—   1926.                         cata  de  cârpă,  rămasă  pe  trotuar,  unic
  irită  în  bună  parte  —  bănuesc  —  şi                                 trofeu al unei cairităţi 1101511111116“.
  ei  cochetării  lexicale  ce-1  îndeamnă   Iată  o  literatură  pe  cât  de  utilă  pe  a-   Trăsături  delicate  si  care  vădesc  la  d.
  facă  concesiuni  neologismelor  şi  ex-   tât  de  grea.  Zac  în  făpturile  misterioase   Pora,  preocuparea  de  a  ridica  motivele
  siilor  prea  de  ziar.  Intenţia  ironică   ale  copiilor  atâtea  taine,  atâtea  pofte  şi   literaturii  de  copii  la  locul  dc  cinste  al
  >e  poate  urmări  şi  în  „Cocostârcul  al-   atâtea  surprize,  că,  nu  e  nici  o  mirare   artei însăşi.
      4
  tru*   şi  mai  cu  seamă  în  „Oamenii   dacă  atâta  din  literatura  confecţionată
   lună“  nu  lipseşte  dar  ea  umbreşte»   pentru  copii  rămâne  străină  de  curiozi­  EUGEN-PAUL-SAVIN CONSTANT :
  •upe  unitatea  de  stil  neaoş,    tatea  lor.  Poate  că  nu  e  exagerat  să  spu­  Poezii,  ed.  autorilor,  tip.  „Prietenii  ştiin­
  ici  genul  scrierii,  şi  nici  materialul   nem.  iu  treacăt,  că  suferim  depeacum.de   ţei *, Craiova, 1926.
                                                                              4
                         4
  rii  de  dincolo  de  negură*   nu  s,ar  fî   o  supraproducţie  în  materia  aceasta.  Am
  s  unor  podoabe  stilistice  cil  care  d.   urmărit  ani  de  zile  una  din  revistele   Foarte  înduioşătoare  această  gospodă­
  aii  Sadoveanu  ne-a  deprins  încă  din   pentru  copii,  a  cărei  ultimă  pagină  adu­  rie,  sub  acoperişul  aceloraşi  scoarţe  în
                                  4
  iputurile  sale.  ..Cocostârcul  albastru*    cea  în  totdeauna  variante  care  de  carş   care  cei  trei  frati-poeţi  îşi  strâng  ver­
  ■case  în  opera  sa  o  inovaţie  fericită,   mai  absurde  ale  .„şotiilor *  —  credea  di­  surile.  Inegali  cu  toţii,  dăruiţi  cu  aceiaşi
                                                           4
  ►lefi  re  de  umor  discret  şi  de  poezfe   rectorul  revistei.  în  reabtate  necuviinţe   pasiune  pentru  cuvânt  si  mai  ales  pen­
  tică,  pe  care  „Ţara  de  dincolo  de  ne-   de-ale  copi’lor.  Cultul  plastic  şi  literar   tru  titluri  frumoase,  întâiul  şi  al  du’lea
  ă'   şi  dacă  nu  o  egalează,  nu,  năzueşt   al  instinctelor  infantile  şi  formează,  în   desprind  din  moloz  şi  câte-o  placă  de
   4
   puţin  să  o  ajungă,              bună  parte,  materia  virgină  a  unei  anu­  marmor  pe  care  se  pot  citi  versuri  pro­
  tă  de  ce  nu  ne-am  ierta  să  nu  amin-   mite  literaturi  de  copii.  Latura  et'"că,  de   miţătoare.  Mezinul,  ca  cel  mai  nuc.  a
  ,  din  noul  jurnal  liric  al  d-lui  Sado-   sigur  nu  predica  anostă  cât  practica   fost  luat  între  ei,  la  mijloc,  ca  să  se  mai
  nu.  acele  fragmente  cu  adevărat  poe-   sentimentelor  frumoase,  n«i  cum  so  gă-   îmbărbăteze.  $i  într’adevăr  e  şi  cel  mai
  1:   .Pasaj  de  rate  sara“  cu  viziunea   j   "C  ‘   al  lui  Edmondo  de  A-   debil.  Poate  că.  gândind  mai  serios,  nici
                                                  i
                                           n
                                               uore
  ea  de  feorie  lacustră  sau  acest  frag-   micis  sau  în  romanele  contesei  de  Se-   n‘ar  fi  trebuit  să-l  ia  de  pe  acum  cu
  it  desprins  cu  sila  şi  palpitând  de  a-   gur,  este.  în  deosebi  bine  primită  de   dânşii,  în  această  temerară  expediţie.  Să
  nrate  miragii  ca  un  mic  paradis  al   copii.  Fantezia,  basmul.  întrun  cuvânt   fi stat acasă i-ar fi folosit mai mult.
  lor :    «                          feeria,  iată  un  miraj  care  încântă  şi  pe
  n  după-anr'aza  caldă  de  primăvară,   cel mare, dar mi-te pe cel mic.    Litaniile  pentru  cei  uitaţi  ale  d-lui
  ta  dormita  înflăcărată  şi  grea  de  \ia-   Tată  pentru  ce  vom  întâmpina  în  tot­  Paul  Constant  sunt  alcătuite  din  a-
  sub  arcuri  de  sălcii  înmugurite.  Mi­  deauna  cu  bucurie  literatura  pentru  co­  titudini,  oarecum,  teribile,  numai  pe
  sa  în  aerul  curat  a  pământ  proasoăt   pii scrisă de adevăraţii noştri scriitori.  aria  instinctelor,  cu  greşeli  de  dicţiune
  iairbă  fragedă.  Deasupra,  în  cerul  fără   F  c'/ui  acestui  al  treilea  volum  al
  iri.  plutiră  un  timp  doi  vulturi,   d-lui  N.  Pora  care  ne-a  mai  dat,  în  ace-   şi  de  ortografie  (afară  dacă  totul  nu-i  o-
  ind  cercuri  contrare,  cu  airipile  lor   laş st)’"rit. acum aproape 10 ani : De dra­  pera  zeţarului!)  în  versuri  cam  ca  a-
  chise.  Unul  chema  strident  diin  depăr-   gul.  lor  jşi  cu  vreo  doi  ani  ini  urmă  :  In-   cestea :
  le-i  înalte  ;  apoi  se  lăsară  spre  miază   fr‘o fără departe.
  s i  se  mistuiră  în  albastru.  Grauri  apă   Povestirile  d-lui  N.  Pora  ne  aduc  în-   Oamenii de pază
    'e vârfuri subţiri de plopi.      tr'un  ţinut  binecuvântat  de  D-zeu,  cu   Au fugit de ploaie şi de groază
         în guşă n rol ung, se chemau   oameni  având  sufletele  deschise  bine­  Infuudându-se prin câte-o cafenea
  L       - uşurel şi misterios, ca şi  lui.  cu  eonii  ce  se  întorc  din  căile  gre-   Sau prin cârciumi ca să se ’ncălzească şi) să bea
  erdl ‘     ""tui  ceva  departe  de  lu­
  ceşte —       oameni. Chemandu-sc   şelei,  după  o  mustrare  de  cuget,  cu  ri­  sau  în  cuvinte  cam  ca  acestea  :  „Soro
                                      sipitori  şi  alin aţi  ce  ajung  să  mun­
                                                   +
  aveau   a  ia.   : o  lumină  trecură   cească  pi  să  maligne  bătrânelele  părin­  Beatrice  îţi  mulţumesc,  etc.... *  ceeace  e
                                                                                                      4
  * "fWj (!? ’         Sosiiră şi ţârei.  ţilor  sărăcit’  de  păcatele  lor,  cu  oropw   altceva  decât  :  ,Soră  Beatrice...“  sau
                                                                                                4
  niu.r'Ţ^’Ţe             c e certară  sife,  bătând  drumul  târgului,  duşman,   ,.eojmar“,  „şi  urieh’le* ,  „printr‘e“,  etc.,
   apărură ga’ti mirate.     ~ * re­  prin  ploi  şi  vânt  dar  găsind,  ca  trimise   o  nooz’"e  imposibilă  în  care  totul  e,  în
    4
  fl  n pioni, altele ‘n sălcii, *.   de  D-zeu.  o  s^cipeuci  milostivă  In  cure   definitiv  în  felul  —  manieră  şi  străin  —
  îutatc.  Şi  după  ce  se  împăcăm,   °r.munci,  şi  vor  afla  şi  adăpost  cu  ie-   următoarelor versuri :
  pe urmele graurilor, ca să Ie desCo~    ~e  aduc  pentru  nepoţelele  eunrnfi,
   fardele.  Un  broscoi  cârcâii  de  trei   ^colată  pe  care  le  aşază  în  iar-   Prietina deschide, un golan
  a  marginea  cerului  bălţii,  apoi  tăcu   -   Dm când în când. satira     — O buruiană ca şi tine de maidan —
  isit.  Deasunra  lin  aon^u  brusc  pitu-   oua de ciw   " l o c  şi-atunci avem  Hi cere adăpost în noaptea asta grea...
   cea  mai  mică  a  luncilor  si  târâi  aşa   bm e<r oţa   “. povestea
                              4
  ubţirel încât n‘o auzi decât tăcerea* .  d-lui Pora îşi fatv   s+ea j ~   .  Amurg  prin  vitralii  —  al  d-lui  Eugen
                                    acea schifă crudă ..Ap<.,    c  ..  ,   Constant  este  în  orice  caz  altceva.
  înduri  cari  amintesc  pe  cel  mai  au-   unnr  copii  pentru  al  căror  ...   Mi-aduc  aminte  să  fi  scris  acum  oâp'va
                                                                        0
                                                     1
  ic  Sadoveanu.  poet  al  descrierilor,   răzbii,  mamă-si  c :  .-Uneşte  banu  "     ani  despre  întâiul  d-sale  volum  :  Galerii
  cum  şi  astăzi  ne  stăpâneşte  aminti-   pensie,  ca  să  aprindă  o  lumânare,  „u-   de  ceară  şi  să  fi  remarcat  o  poemă,  de  o
                                     J
  fie  cu  împrimăvărarea aceea aburi udă   s ea‘‘.  la  mormântul  eroului  necunoscut,   ~  tă  vigoare  sălbatică  şi  drăceasca
                                                                                  44
                                4
  .  Amint'Vle  cănrafului  Gheorghiţă *,   lipsindu-si  copii  de  steaua  tradiţională   armii.-    în  care  vedeam  o  serioasă  pro-
  cu  pădurile  solemne  şi  îndurerate  ca   de  sărbători  :  ..Se  montase  când  a  ajun»   „Furtuna  "-«se.  .Furtuna**  şi  în  „Â-
  ca  a  Petrisorului.  la  moar+ea  căpiriea-   acasă.  Iar  în  ogradă,  când  şă  treacă  pra­  misiune.  Kega&.  ■<  ^u  şi-a  pierdut  din
  fie  cu  intermitentele  de  basm  ale   gul  coşcovitei  lor  odăiti  din  casa^  dără­  murg pnn vitralii . .
  ps+pmi   ui  albastru,  sau  cu  acea  mng-   pănată.  băeţelul  cel  mai  răsărit  indr&fcj   accent :
        1
  că  învolburare  a  apelor  din  ,.Venea   ni  :  —  Da  steaua  noastră,  mamă  ?  Parca   „Şi toii pacstosii ’ngenunche
           4
  !0>nvp S'ret *.                    ar  fi  strănuns-o  c‘un  junghiu  în  inima,
  ►acă  literatura  cinegetică  nu  şi-a  aflat   dcabia  putu  să  îngaime  :  —  De  unde,   :ă’n frica de moarte stă tâlcul credinţei
  d.  Milia‘1  Sadoveanu  nici  apologistul   puiu'mamii.  c.*am  anrins-o  acolo,  lui  tă­          [smerite,—
  i»ci  poetul,  ca  a  îmbogăţit  literatura   ticii...  Nu  mi-a  ajuns  pensia.  Păi  pensia   Dar sus. cu tichiile roşii pe ceafă l pite,
  îânească  cu  unele  pagini  care  se  a-   de  ce-i  asa  de  mică.  mamă  ?  mai  în­  roţi dracii din turla bisericii râd să leşine.
  zţţ,  întâi,  între  cele  mai  frumoase  pa­  gână  piciul.  Iar  ea  strângându-i  la  piept
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16