Page 12 - 1927-05
P. 12

UNIVERSUL LITERAR
  6
                                                                             Originalitatea  e,  adese  ori.  o  auţo
  !i  cu  toate  că  atâtea  păcate  se  pot  cu-                           schingiuire,  o  bolnavă  necesitate  de  a
  e.  ici  colo,  în  versurile  d-lui  Eugen                               părea,  o  travestire  carnavalească  ori  o
  nstant,  în  special  inadmisibilele  ol-                                 tragică renunţare la propia ta fiinţă.
  isme  vârâte  ca  o  scabie  provincială                                   Societăţile  viitoare,  când,  şi  dacă  se
  sub  pielea  rimelor,  vom  lăsa.  altora,                                vor  ridica,  pe  temelia  de  beton  a  idea­
  ►cesul şi vom cita o poezie — Taina —                                     lului  omenesc,  ele  singure  vor  putea  să
  :ărei  frumuseţe  $i  noutate  cititorul  de                              întocmească  lista  spăimântătoare  a  rată­
  ur o va reţine cu simpatie :                                              rilor,  şi  a  farselor,  pe  cari  actualele  în­
                                                                            jghebări  sociale  le-au  provocat,  înmul­
  ît  flacără  şi  umbră  şi-ţi'  tremur  lung  pe  zid....                 ţit  şi  menţinut  —•  şi  vor  fi  Ia  largul  lor
  ;i să mă prinzi? Mă scutur; sunt plutitor fluid,   EXPOZIŢIA L. VIORESCU  să le precizeze pricinile.
  -ti svâcnesc sub tâmple şi-aci-ţi surâd              &                      LEON  VIORESCU  nu  este  —  pentru
                           [din stea    IN JURUL UNUI INTERWIEV SAU :       înţelegerea  curentă  —  nici  un  artist  per­
  dibui! zadarnic. Mister e urma mea.
                                          FORONCUL REGIONAL ACA­            fect, nici un original.
                                                    DEMIC                     Nu  mânuieşte  penelul  cu  verva  grigo-
  îs în miez de noapte de-ţi viu prin somn...                               rescianismului  plăcintiu  al  cutărui  mae­
                            [te temi     hT-
  când î{i pier din cale, plângând duios  In  una  din  sălile  din  fundul  Ateneu­  stru  „specific  românesc"  —  şi  nici  nu
                                                                            cată  să  exercite,  scrijelind  retina,  cu
                         [mă chemi,  lui  dincolo  de  rotundă,  pătrunzând  or-   afectarea  morfinomanică  braco-piciso-lo-
  >r flutur prin ode şi’n para lămpii mor   betic  prin  ganguri  întunecate  mirosind
  ’n zori de zi cad rouă pe câmpu-aromitor.  a  mucigai  —  izbuteşti  să  descoperi  cu   tiană, a atâtor desrădăcinati.
                                      multă  greutate  o  expoziţie,  de  o  modes­  Fiindcă  Lcon  Viorescu  ignorează  moda,
                                      tie,  care  pălmuieşte  usturător  secile  or-   ignorează  trucul,  ignorează  până  şi  ino­
  t veghe şi hodină; mireasmă şi polen   goliuri  artistice,  instalate  cu  pompă  stu­  fensivele  reţete  technice,  transmise  din
  ît suflet şi sunt moarte; uitare şi refren   diată  în  saloanele  vaste  şi  clocotitoare   atelier  în  atelier,  cari,  suplinind  expe­
  it arşiţă de soare şi fildeş pe zăpezi   de lumină, de aiurea.            rienţele  seculare,  uşurează  munca  lucră­
  it veşnică minune. Priveşte-mă ! Nu crezi ?                               torului şi-i liberează căile creaţiunii.
                                       Pictorul  L.  VIORESCU  —  pe  care  aşa
                                      de  pu[ini  amatori  îl  cunosc  şi  aşa  de
  ana mea răsare din ape şi oglinzi   putini  cronicari  artistici  ştiu  să-l  distin­
  seamănă şi ţie, dar nu cerca s’o prinzi;   gă  din  potopul  de  maeştri  şi  maistorite
  nepătruns ca noaptea m’ascund în univers
  ;i sar în ochi nălucă şi te opresc din mers.  cavalcând  >  pe  spinarela  curentelor  la
                                      modă  —  prezintă  un  caz  aparte  în  cu­
                                      prinsul  plasticii  româneşti,  care  ar  me­
  ipâlc de rândunele pe ghizduri de fântâni...   rita deosebită cercetare.
  mă cunoşti în ele ? Sunt cântec din bătrâni;   Arta  este,  sau  nu,  prilej  de  superioară
  it purpură de sară si’n cuiburi duc tăceri   voluptate  sufletească  în  măsura  în  care
  îfir polei din lună şi-alin străvechi dureri.  opera  contemplată  îţi  sporeşte,  sau  nu.
                                      cucerirea ta asupra necunoscutului.
  it roabă şi stăpână. Mă lăfăesc în gol   Căci  dacă  opera  de  artă  nu  depăşeşte
  ■mi profana culcuşul cu gânduri de viol ;   cu  lumea  ei  de  senzaţii  şi  idei  expri­
  cărţi, pe albe pagini, sunt vis din alte vieţi   mate,  lumea  de  senzaţii  şi  idei  neexpri­
  im năzărit în mintea sărmanilor poeţi.
                                      mate  ale  privitorului,  ea  rămâne  o  sim­
                                      plă  delectare  trecătoare,  fără  nici  o  ţm-
  it flacără şi umbră şi-ti tremur pe podea   tere  răscolitoare  asupra  altora,  fără  nici
  -ţi svâcnesc sub tâmple şi aci-ti' surâd  un  răsunet,  ori  cât  de  vag  în  adâncurile
                          [din stea....
  mă  căta...  sunt  taină...  sânt  cernere  de  vremi   fiinţei  voastre  impalpabile  :  stearpă  şi
  ţii-am pierit din cale zădarnic mă mai chemi.  indiferentă  manufactură,  sorocită  uită­
                                     rii  şi  pentru  contemporani  şi  pentru  cei
                                     ce  vor  trăi  în  nesfârşitul  veacurilor  \ii-   LEON VIORESCU
  Iii  de  humă  ai  d-lui  Saviu  Constant   toare.
  t  animaţi  de  revolte  sociale  sau  de   Pe  mine  personal  nici  odată  nu  m'a  in­
  nuri  religioase  în  care.  poetul,  nu  iz-   teresat,  şi  nu  m'a  mişcat,  perfecţiunea   E  în  opera  lui.  însă,  o  atenţiune,  o  sin­
  e$te  în  totdeauna  să  le  tempereze   în  sine  şi  nici  aporturile,  aparente,  de   ceritate  —  (oh  !  blestemat  cuvânt  com­
  ul  şi  să-i  oprească  dela  anumite  erori   originalitate.             promis  de  cronicari!!)  —  o  nu  ştiu  cc
                                                                            cucernicie,  o  fierbere  lăuntrică,  O  IZ­
  gust.  Totuşi  pentru  bucuria  de  a  fi   Perfecţiunea  e  în  funcţie  de  cecace
  it.  ca  şi  pentru  fi-atele  său  Eugen,  o   vrei să exprimi.          BUCNIRE  NEPREFACUTA  A  UNUI
  szie  care  să  merite  a  fi  citată  în  în-   Sunt  anumite  senzaţii,  asociaţii,  senti­  SENTIMENT  INCA  NEINTALNIT  IN
  gime,  vom  amâna  obiecţiile  pe  alfă-   mente  cari.  prin  felul  lor,  cer  tocmai  o   PLASTICA ROMANEASCA şi pe care —
                                                                            vag  —  l'aş  putea  compara  cu  sentimentul
  ă  şi  vom  face  loc  următoarelor  Mo-   dezertare  dela  perfecta  expresiune,  con­
                                                                            ce  se  iţeşte  şi  perzistă,  —  dându-i  O
  ? indiene :                         sacrată.                              particulară  coloratură  —  în  DOINA
                                                                            noastră  bătrână  :  Tristctă  milenară,  cu
  unt seri când preoţii brahmani desprind                                   impresionantă  aromă  de  fatalitate  —
  'intr’un convoi stelar câte-un mister;                                    sfârşind  în  zburda  zglobie  a  plăcerii  de
  unt seri când şi pe Gange şi pe Ind
                                                                            A  TRAI  pentru  simpla  voluptate  de  a
                                                                            trăi  —  nepervertit  —  cuminte,  aproape
  omazii cu ochi galbeni duşi spre cer   D.  IONESCU-MOREL:  Aventurile  lui   comun  ca  veveriţa,  ca  ciocârlia,  ca  şoi­
  1 jurul miilor de focuri sfinte
  isează la al Vedelor mister.        Goangă  si  Târl.ică.  roman  pentru  copii   mul  —  in  nemărginita  moşie  a  Creato­
                                      (desene  de  B'Arg  şi  Anestin),  ediţia  Il-a,   rului.
                                     ed. , Eminescu'*. 1926.                  Din  toată  opera  acestui  pictor,  se  mai
  unt seri când tofi fakirii di'n morminte
  ivie după-o lungă aşteptare          Roman  versificat  din  lumea  copiilor,   degajează  totuş  nu  ştiu  ce  sfântă  _  re­
  i povestesc Ia focurile sfinte     ilustrat  de  d-nii  B'Arg  si  Anestin,  lucra­  semnare,  nu  ştiu  ce  evanghelică  umilin­
                                      rea  d-lui  Ionescu-Morel.  a  ajuns  la  a   ţă,  care  te  surprinde,  te  încântă  ca  un
  ătrânilor, frumoaselor fecioare,    doua  ediţie  grat'e  unor  calităţi  pe  care   psalm — şi te absoarbe.
  um au văzut în raiul îngeresc       de  bună  seamă  le  are.  Ea  place  copiilor   Dacă  eşti  cu  adevărat  artist—porneşti
  e Sita prefăcută într’o floare.     prin  latura  aventuroasă  a  întâmplărilor.   din  expoziţia  lui  LEON  VIORESCU  cu
                                      Romanul  e  alcătuit  pe  două  părţi.  In   sentimentul  că  ai  poposit  o  clipă  pe  tă­
  unt nopţi când vrăjitoarele pornesc   prima  isprăvile  deşnehiate  ale  impeliţa-   râmuri neprihănite şi biblic "odihnitoare.
  ă caute’n pădurile virgine          ţilor  şi'n  urmă  visul  prin  Iad,  pentru   Parc'ai fi primit im nou botez...
  scunse ierburi care lecuese,        plata  proastelor  purtări  şi  întoarcerea
                                      pe  calea  cea  bună.  Precum  se  vede  alcă­        ...Noi suntem profesori
  unt nopţi când melodiile divine     tuire  intenţionată,  care  să  convingă.  Da­       şi examinatori...
  a cei îndrăgostiţi îti par un vis,   că  am  formula  o  obiecţiune  am  zice  că       (A se cânta foarte pe nas
  n depărtat concert de violine —     prima  parte,  desvoltată  cum  e.  pare  câte­   şi gravissim).
                                      odată,  o  glorificare  a  nebuniilor  celor
  xtaz bolnav, extaz de paradis,      doi  aventurieri  şi  apoi  că  dacă  s'ar  fi  în­  Intr'una  din  precedentele  mele  rubrici
  ni amintesc ţinutiă plin de basme   trebuinţat  proza  şi  pentru  prima  parte,   am  ţinut  să  accentuez  aici  că  nu  va  fi
  i iar recad în vraja lui de vis     ar  fi  fost  mai  bine.  In  orice  caz,  o  carte   posibilă  nici  o  reformă,  nici  un  pas  că­
                                      pentru copii.                         tre  organizarea  învăţământului  artistic
  pre încântata tară de fantasme.                                           până  ce,  MAI  INTAI,  nu  se  vor  verifica
                                                          PERPESSICIUS      şi tria cadrele acestui învăţământ, corn-
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16