Page 13 - 1927-05

r
UNIVERSUL LITERAR

la „SALONUL OFICIAL* . Căderile ru­
1
şinoase pe cari le-au suferit aici profe­
sorii ieşeni sau dezertările lor laşe, un
puteau permite nipi unui ministru altă
atitudine oficială ţaţă de domniile lor.
Reputaţiile artistice, ale profesorilor de
Belle-Arte, în special, nu se câştigă în
cluburile politice, oricari ar fi etc, ci în
arena artei, PREZIDATA DE TITULA­
RUL ARTELOR).
Despre confraţii din pressa ieşeană am
avut şi am încă, o excelentă părere, li
cunosc pătrunşi de simţământul onesti­
tăţii profesionale, (CARE PORUNCEŞTE
SA NU-ŢI INDUCI IN EROARE, CU
BUNA ŞTIINŢA, PE CITITOR) şi, mai
cu seamă, îi cunosc, ca oameni cultivaţi
îu totdeauna la curent cu chestiunile ar­
tistice şi culturale, de pretutindeni.
Am exclus deci, dela început hipole-
za că acel articol a ieşit din pana unui
ziarist de profesiune. Pentru, demnitatea
breslei, a doua zi chiar, un alt coulrate
ar fi intervenit să atenueze, dacă nu să
desmiută, proza celuilalt, presupus,
prin extraordinar, ignorant ori căzut în
eonfuziune.... şi să arate cetitorilor cu
atât St* Dimitrescu, cât şi Fr. Şirato sunt
două mari personalităţi a căror activita­
te şi reputaţie cântăreşte greu în ba­
lanţa mişcării artistice româneşti.
Amândoi figurează de mult cu pânze
LEON VIORESCU: NATURA MOARTA do o netăgăduită originalitate, în grupul
de lucrări al ministerului, destinat pina­
puse în marea lor majoritate, din speci­ Chiar daca ar fi — epitetul 11‘ar putea cotecilor si muzeelor noastre.
1
mene fără nici o legătură cu arta şi cu constitui, pentru nici un om instruit, o „MORŢII DELA CAŞIN* ai lui Şt. Di-
elementara instrucţiune. Gândindu-mă batjocură : caricatura e o artă superioa­ mitrescu, din colecţia Muzeului Militar
în special la şcoala din Iaşi — unde acum ră ,pe care nici unul din profesorii titraţi din Bucureşti, e cea mai adânc omenea­
douăzeci de ani mi-am făcut şi eu prime­ şi gravi ai laşului artistic n'ar puiea-o scă pagină din câte s‘au zugrăvit în tim­
le studii — adăogam : „nădăjduiesc că în ilustra în măsura în care, de pilda, au pul şi după războiul nostru de întregire.
postul de director al acelei şcoli minis­ ilustrat-o un llogarth un Gavarni, un Amândoi — solicitaţi de Stat — au ex­
terul artelor va şti să desemneze un ele­ Dauinier, un Goya, un Callot, un Lau- pus, cu incontestabil succes, la ultimile
ment de înaltă valoare artistică, înzes­ trec. un Forain, un Gulbrauson, un două mari expoziţii internaţionale de
trat cu vii calităţi de muncă şi disciplină Schultz, un Brenghel...) artă : la aceea clin Veneţia şi la aceea
— dar mai ales mânat de dorinţa necru­ Apoi : din Paris... Dacă toate acestea nu se
ţătoare de a înfige adânc cuţitul în can­ „...Domnul ministru Goldiş nu s‘a gân­ ştiau la Iaşi, (ceeace este o imposibilita­
grenele cari clocesc la însăşi bazele a- dit măcar să afle —• întrucât nu are nici te) — s'ar li putut, măcar, pomeni de ac­
cestui, aşezământ. Şi e în primul rând o umbră de idee despre artiştii ieşeni — tivitatea lor anuală, lie îu expoziţii per­
cangrenă cumplită : PARAZITISMUL DI­ cine sunt profesorii şcolii de Belle-Arte sonale, fie la „Oficial" şi despre care
DACTIC. ALTOIT PE PROSTIE ŞI IN­ dacă nu au vre-o activitate şi reputaţie critica TUTUROR marilor cotidiane şt a
TOLERANŢA... 11 artistică şi dacă sunt la înălţimea d-lui marilor reviste s‘au ocupat cu îndestu­
Unele gazete din Bucureşti au publi­ Şirato... 11 lare.
1
cat, apoi, două nume în legătură cu (Unui ministru nu-i este îngăduit să In „bilanţul artistic * al anului 1920, re­
schimbarea direcţiei dela Iaşi : Ştefan afle cine sunt şi cât cântăresc, ca valoa­ dactat de marii noştri cronicari — şi ti­
Dimitrescu şi Francisc Şirato. re artistică, subalternii săi, profesorii de părit prin diverse reviste şi ziare — s‘a
Aceste două incontestabile valori ale Belle-Arte, de cât din lucrările pe cari accentuat că CEL MAI BUN TABLOU,
artei româneşti — pe cari şi publicul şi aceştia sunt OBLIGAŢI — şi vom aiăta din; câte s‘au perindat la Salonul Oficial
colecţionarii, şi critica severă, şi oficia­ altă dată pentru ce — a le trimite anual din anul trecut a fost, fără îndoială,
litatea le-au consacrat de multă vreme
definitiv — au fost întâmpinate de presa
ieşeană într'un chip odios de suspect.
Astfel la 13 Ianuarie c., adică în chiar
ziua — (remarcaţi strania coincidenţă !)
— în care Şt. Dimitrescu trebuia să se
prezinte, din ordinul ministrului, la ca­
tedra de pictură a şcoalei de Belle-Arte
din laşi,... ziarul local „Mişcarea" şi după
el, stereotipic, toate celelalte,\ tipăresc
sub titlul „Lovituri pentru laşul artistic*
un fel de „bun venit" noului profesor.
Ca să nu obosim pe lector cităm doar
atât :
,...Faţă de şcoala de Belle-Arte d. Gol.
diş manifestă desconsideraţiune, pensio­
nând pe maestrul G. Popovici, un artist
clasic (sic) care putea aduce încă mari
servicii şcoalei, d. Goldiş din inspiraţie
proprie sau a altora, a numit La catedra
rămasă vacantă — la catedra de compo­
ziţii, cea mai grea şi mai însemnată ra­
mură a picturii — pe d. Şt. Dimitrescu,
un desenator de talent, dar care nu poa­
te pretinde a preda ceeace reclamă arta
la această catedră.... Iar ca corolar d.
Goldiş proectează a încredinţa direcţiu­
nea şcolii de Belle-Arte... caricaturistului
Şirato din Bucureşti, care la laşi, apxoa-
pe în aceeaş măsură, are egali pe carica-
turiştii Miron şi Sell, debutanţi ca şi d.
1
Şirato...* (Francisc Şirato „caricaturist !“. LEON VIORESCU: PEISAJ