Page 15 - 1927-05
P. 15
OtilVERSUL LlTERĂti 79
albastre, al milogelilor, sau al combina hilariant) — pretinde — în acelaş inter-
4
ţiilor electorale — ,profesor ’ la Belle wiev, că toţi profesorii sunt academici
Arte... capătă el oare, prin aceasta, lumi cum a fost — dar exact — , şi Leonardo
na, barul puterea nestinsă a artistului ? da Vinci’* !!!)
Credit adevărat nu se acordă de cât Doamne !
oamenilor cari reprezintă ei însăşi o bo Academicul — pleoşniţă vulgară—moş
găţie — roditoare. teneşte şi transmite, numai, o formulă
Paiaţele — ori cu câte titluri sau de încremenită, fără să-i fi pătruns compo
coraţii ar fi parate, se cotează, la bursa zijia şi organizarea intimă, fără s‘o poată „D-NA CU CAMELII LA NAŢIONAL
14
societăţilor superior organizate, ca ma juscifica şi fără să îndrăznească a o mo
terial mort — şi se aruncă la cutia lepă difica potrivit altor stări sufleteşti,—al Cine nu ştie povestea ? Cine n’a citit
daturilor. tor conformaţii cerebrale, altor viziuni romanul ? Ce puţini trebue să fie aceia
Sperând să mă surprindă în contrazice şi idealuri. cari n‘au văzut piesa ! Dar câtă vreme
re — (singure animalele nu se contrazic, Pedanterie — exclusivism şi intole încă n‘o să se reprezinte această piesă,
ceiace deconcertează pe dobitocii cu cu ranţă. care are avantajul, că-i sentimentală. Şi
getare de uluc rectiliniei) — d. J. C. ct Clasicul vine cu formula lui — fiindcă nu vedem în cursul posibilităţilor de
Comp — răspunde — fireşte iot la în vine, mai întâi cu sufletul lui, aparte. transformări morale şi sociale, motivul
trebarea : ce credeji despre proiectul de Formula vie. în necontenită creştere şi de eliminarea sentimentalismului. Ba
organizare uL Şcoalei de Belle arte — ur adâncire, fiindcă răspunde unei vieţi in pare dimpotrivă. Iu vremea noastră, aşa
mătoarele : terioare în nehodinită progresie şi care de frământară de economişti şi finan
„Amintirea d-lui N Tonitza se indig se vrea exprimată din ce în ce mai lim ciari" în vremea tristelor acuzaţii că
nează de ură tenia modelului şi de pozele pede şi mai fără de greş. toate preocupările iau o îndrumare de
în care modelul era pus de profesorul X grosolan materialism, melodrama e apre
al şc. de Bcllc Arte, pe vremea când d-sa ciată. S*ar putea zice ca lacrimile ţâşnesc
era elev. Dar de ce d-sa. azi un pictor în şitroae la teatru şi nu se face nici un fel
valoros, şi încă de pe atunci cântăreţ al de economie bugetară în ce priveşte fo
cnloarei, de cc n‘a prins de pe atunci din losinţa batistelor.
muţenia acel-ui model o armonie de cu „D-na cu camelii’* e o pdesă de tinere
lori sombre : cafeniu, negru, verde ţe. Romantică, Par'că gâlgâe de suspine.
(groaznică armonie! ! Mergi!) şi de L tot îexiul unei romanţe duioase. Re
ce n'n scos din modelul citat tot a*, gretul şi remuşcarea celor dintâi ani ai
ceia ce el îi putea oferi —• (de ce nu
tinereţii iubitoare, pasionate, dureroase,
îinuut mite. L prilejul amintirilor bătrâ
nelului şi bunicuţii, care-şi şterg pe furiş
de sub geue lacrimile, când nepoţeii
sglobii fac şi ei ce-au făcut cu sincerita
te îuaintaşii lor.
Şi fiindcă această sare de suflet o re
prezintă piesa, — piesa ca alcătuire dra
matică e uşoară, — dăinueşte şi ispite
şte pe cele mai de seamă artiste să în
făţişeze rolul principal, ca să-i trăinicea-
scă fiecare viaţă, în chipul ei.
Am văzut acum în „Doamna cu ca
melii" pe d-na Maria Filotti.
Aclamaţiile publicului au dovedit, că
d-na Filotti a fost acea „D-nă cu camelii’*
p,e care o aştepta publicul.
Şi-a câştigat această artistă de mare
talent şi de adâncă înţelegere a tuturor
FR. ŞIRATO ŞT. DIMITRESCU nuanţelor rolurilor, încă unul din acele
succese impunătoare, care însemnează o
[ scoţi de la el... ceiace-i poţi oferi tu ?!!!?) Ce ii'est pas 111a piuase que je polis, carieră de muncă.
în afară de argumentul de linii ori şcoa mais mon idee — ceiace sc aplică netul Partenerii au fost antrenaţi în nota
lă, impus de profesori i (Şi eu care şiiam burat şi în plastică. piesei, în acelaş cadru ca şi eroina.
că, la şcoală, argumentul profesorului De aceia clasicul rămâne. în secole şi Montarea în cadrul vremii, atrage tGa-
j este... linia...) Dacă în orele de curs d-sa peste secole, actualul fiindcă se păs te laudele pentru d. director de scenă
era obligat să lucreze după norme fixe trează proaspăt, impresionant şi, veşnic, Enescu.
şi în vederea profesorului.... (acest şi este fundamental omenesc ; iar academicul ., :. B. C.
de o logică zdrobitoare)., nu cred că ci tronează —• farseur impertinent — mimat
neva Par fi oprit să'şi experimenteze în epocile în cari oboseala sensibilităţii
problemele picturale la rezolvnea căro creatoare, contemporane, ajunge la pa
ra a ajuns de abea azi, după douăzeci de roxism.
ani de muncă şi studii...' 4 Când spiritele unei vremi se reaprind
Adică .....dacă ai, băieţele, dorinţa de la scânteia unui ideal activ, academicii
a învăţa să rezolvi probleme de pictură... se simt tulburaţi în tihna lor râncedă, şi relaţia dinre profesorii ieşeni şi „Salonul
■ şterge-o de aici, la maica-ta acasă, şi li se pare că vântul proaspăt care suflă Oficial’*. Ca să scurtăm lămuririle şi co
; experimentează 20 de ani singur. Aici, în omenire e o travestire a cabalei mentariile transcriu pentru cei ce vor
la belle Arte, nu se pierde vremea cu care ţinteşte să le şterpelească : pensia, să cunoască adevărul şi epiderma d-lui
fleacuri de acestea, noi aici — (foarte leafa, bucata de rasol de pe masă. prof. J. C. et Comp. următorul tablou al
grav) — noi, pro-fe-so-.rii im-pu-nem nu- Dovadă. La întrebarea : „cum priviţi marilor premii naţionale — (de câte 100
mai ar-gu-men-te de li-nii şi şcoa-lă...‘‘ revolta multor artişti în contra artei aca
( 4 mii lei) — decernate din anul instalării
Un artist-profesor — iar nu un profe demice' — d. J. C. et Comp. răspunde, „sovietice...’*.
sor simplu — ar fi dibuit din vreme ten- cu luciditatea- şi preciziunea omului ob 1924. — Mirea... fost director al şc. de
. dinţa, zbuciumul, idealul copilului — sedat de o idee fixă : Belle Arte din Bucureşti — circa 80 ani.
pictura — şi nu l‘ar fi ţinut locului, uci- „Sculaţi voi să şedem noi../ (Vezi 1925. — G. Petraşcu — circa 60 ani.
4
4
4
gându-1 cu „linia * şi „şcoala ’ ca tocmai „Rampa* din 21 Ian. c.) 1926. — Tli. Pallady — circa 60 ani.
4
după 20 de ani să-şi revie. sărmana vic In acelaş interwiev, corespondentul re Aceşti 3 artişti şi-au început oare ca
timă, din boala somnului tâmp, pe care porter al gazetei din Bucureşti, încearcă riera lor plastică la 1924 ?..
i-a injectat-o „profesorul * cu seringa lui o ultimă chestiune : Dar, ca să anticipăm asupra unor even
4
idiot-autoritară.. Aici stă marea deo — „Noul regulament ni Salonului Ofi tuale şarlataneşti insinuări de complo
sebire dintre rolul — binefăcător ca rouă cial din 1925, vă mulţumeşte turi anti moldoveneşti în Capitală —
' —al artistului-profesor şi roiul, ucigător — „Ţi-1 caracterisez — răspunde d. J. (Vai Moldovo, pe ce mâini încăpuşi!)
ea mana, al simplului profesor, fără re C. et Comp. cu un singur cuvânt : SO- — vă pot informa — şi la rigoare servi
4
laţie cu arta. VIETISM* „Nici un (fiţi atenţi: NICI actele civile că din cei 3 bătrâni laureaţi
4
Şi tot aici stă graniţa între academic şi UN !) pictor dinainte de 1924 nu mai este ai salonului ..Sovietic *, doi : Petraşcu şi
clasic. recunoscut. Plastica românească începe Pallady, sunt neaoşi moldoveni.
D. J. C. et Corup — (neisprăviţii simt deln 1924...“
Întotdeauna necesitatea ea se compure.. Cunoaşteţi din rândurile de tuni SU9 K N. TONIT* *
t
