Page 4 - 1927-05
P. 4
8 UNIVERSUL LITERAR
mituri tice" („Civilisation primitive". Tom I-p.
Cap. VIII-X).
Dar nu numai religiile antice din Eu
ropa au îmbrăcat forma mitică ; ci chi*} Amâne
3mul e un animal curios. întotdeauna zilnic, au fpst transformate în mituri, prin şi religiile australiene şi asiatice. Tote. în ceasu
fost chinuit de demonul ştiinţii şi al credinţa subiectivă şi puerilă a animaţiu- mismul e religia mitică, cea mai perfecta, lonaş.
loelii. S‘ar părea că mintea lui a fost nii naturii întregi. Adică tot o revărsare Dela Durklieim cunoaştem mai bine — Am
maşină de fabricai întrebări. a subiectivităţii personale în obiectivita religia totemică. E interesant însă fapta] dumitâle
Din clipa în care inteligenta Iui a pu- tea înconjurătoare, o atribuire de cali că, în această religie, subiectivitatea este - E i
t formula judecăţi, a răsărit şi nevoia tăţi obiectului, după calităţile subieetu- oarecum depăşită. Iu adevăr, Durkheiiii tru.
ternică de explicare a fenomenelor îu- lu. — >tt:iiI primitiv. - • ne spune că : ..totemismul este religiuncj Lilia s
njurătoare. JDar lucru curios. „Origina animista a miturilor naturei nu a cutărui animal sau a cutărui ou vorbirii,
Neîndoios că procesul gândirii e de -— scrie Tylor — apare clar în marele sau a cu tarei imagini — ci a unui fel de rituală, i
tură subiectivă, personală, în ceeace grup cosmic al scarelui, al lunii ţi al forţă anonimă şi impersonală, care se îl place
„De t
iveşte mecanismul intim al funcţio stelei ir. con «-idei a te ca fiinţe vii, ca în găseşte în fiecare din aceste fiinţe, fără
nai sale ; pentrucă, cadrele permanente făţişării umană". Anumite triburi sa ca să se confunde cu vre-una din ele". îmbrăca
Ce ci
e gândirii, şcolile mai noui sociologice batice se acordă în a privi — şi azi încă— ,,Nu snzaţiile au putut trezi, în conşti- ţele de
-a dovedit a fi de neîndoelnică natură curcubeul ca o fiinţă monstruoasă, care inţe, lucrurile, ce serveau de totem. To dunga..
cială, Insă, cum am spus, mecanismul vieţuieşte". ,Analogiile, cari nu sunt pen temul este mai înainte de toate un sim Ca să
tim al gândirii este subiectiv. Subiec- tru noi decât simple produse ale imagi bol, o expresie a altui lucru. Şi anume locul di
dtatea aceasta, pentru vremurile de naţiei, erau pentru oamenii din trecut, a) de o parfe a principiului sau a zeului subţirel
tăzi, e oarecum dc constatare, iar nu realităţi vii“. » totemic b) de altă parte a clanului". La De p
; creaţie. Realitatea externă se impune „Putem clasa legendele, aşa cum ur aceleaş concluzii, la care a ajuns Duri- minune
alităţii interne, îi contuiează juelccă- mează : mituri filosofice sau explicative, heime cercetând triburile din Australia, Frunl
le subiective dc valoare după judecă- mituri bazate pe descripţii reale, rău in ajung Morct şi Dany în lucrarea lor ea spui
le obiective de realitate. Că ‘i inteli- terpretate, exagerate, sau pervertite ; „Des clans aux einpires“ cercetând tri linii, ci
• 111a noastră, cum se ştie, face două fe- mituri atribuind anume evenimente fa burile din Egipt ; ei arată însă că pute centrat
iri de judecăţi, judecăţi de realitate şi buloase unor personagii legendare sau rea religioasă totemică, se transformă cinste..,
ulecăţi de valoare, judecăţi de coustn- istorice : mituri bazate pe realizarea u- cu timpul în putere temporală politică, copii, c
tre şi judecăţi de apreciere. Nu poţi a- nor comparaţiuni fanteziste ; mituri ima prin ajutorul unei instituţiuni proprii Ai vre
recia un lucru, până ce nu-1 cunoşti, ginare sau adoptate pentru a da o învă potlachul, care încetează să mai fip mit, Lilia
ână ce nu-1 individualizezi din realita- ţătură morală, socială sau politică". şi c realitate goală, fapte : schimb de spună
ia înconjurătoare, prin principalele o- ,,Din cercetările făcute asupra mituri cadouri şi de bogăţii. Poati
eraţii ale minţii, de limitare, relaţie, şi lor, două observatiuni generale se im Freud găseşte origina totemului şi a I-ar
semăna re. pun : a) miturile îşi au o origine normală cultului său într'un asasinat. Fii şefuiui de ade
Din primele vremuri, omul a căutat în evoluţia socială şi anume o origină şi clanului, invidioşi pe puterea, bogăţiile Oare
ă-şi explice fenomenele, ce se petreceau o cauză definită. Ne apar chiar ca o pro şi femeile lui. l-au ucis ; mai târziu at nevoo
u jurul lui. Şi aci e partea curioasă. In ducţie organică a omenirii, b) Nu putem început remuşcările, tatăl ucis fu divini La i;
inposibilitate de a face clare judecăţi reconstitui faze istorice prin interpretări zat şi totemul, luă naştere din frica ce ei tăcând
le realitate, a făcut din belşug fantastice mitologice. Mitul ne schiţează istoria a- o aveau fată de cel ucis. Mitul a luat îşi î
udecăţi de valoare. Neputând să înţelea utorilor săi şi nu a subiectelor, pe cari naştere, după Freud. dintr‘o transforma- fragil
gă relaţia dc cauzalitate din natură şi le tratează, el ne expune viaţa, nu a e- re a realităţii. Şi astfel luă naştere mitul tâta pi
lin societate, a înlocuit-o prin fanteziile roilor stipra-umani ci a naţiunilor poe eroic. De
ninţii sale, satisfăcând astfel deturnat, îl am
icsecata sa nevoie de explicaţie şi cu- Să-l
îoaştere. Operaţiunile minţii sale au în- Cu
:eput prin a creea, iar nu prin a consta-
:a. Omul primitiv nu a cunoscut reili-
:atea, ci i-a dat o înţelegere aşa cum min
tea lui a născocit-o. Adică, fantastica,
ireală, absurdă şi poetică. Astfel luară
naştere miturile, explicaţiuni subiective » A
şi arbitrare ale fenomenelor înconjură l-a ut
toare. E totuşi o diferenţă între mit şi totem
legendă. Legenda rămâne pentru totdea tribiu
una ireală şi pentru toată lumea arbi care
trară. Pe câtă vreme mitul începe să treagi
prindă corp de faptă şi se ajunge, cu gajea
timpul, să se creadă în realitatea sa. Pe mit a
câtă vreme legenda rămâne pretutinde- a fos
nea şi totdeauna poezie, mitul devine natui
fapt. Al. Paul vorbind despre mitul exis („Psy
tenţii lui Christos. face următoarele in moi.
teresante constatări asupra conţinutului Mii
unui mit : ,.Un mytlie este une idee qui celei:
prend corps et se deroule en fa.its succe- şi al
ssifs, imaginaires d'abord, crus ensuite. ţia ii
/andis que la fable ou la parole ne font mii.
qu‘illustrer une notion morale le mytlie tinţa
trouve des fideles pour admettre un jour tivis
sa -realite". „Revue de Synthese iiistori- o fa:
que 1925. Tomul 39. „L'existance dc Jesus- la fa
1
Christ. ') turi
Oi toate religiile, şi în deosebi cele j li- men
mitive, au fost mitice. na tu
Religia e metafizica omului simplu , hică
gene
ea îi dă răspunsuri potrivite, întrebărilor nei
supreme : care e destinul nostru ? care te p
c destinul vieţii ? Ce e viaţa ? Ce e moar ele e
tea ? Cu drept cuvânt, obervă poetul ticu
Paul Valery : „Une religion fournit aux mul
liomiues des mots, des actes. de gestes, sive
des , pensees' pour Ies circonstances ou şea:
1
ils ne savent que dire, que faire qu'ima- doa
giner“. Religiile vechi au fost toate mi om
tice, răsărite din imaginaţia oamenilor şi
devenite cu vremea fapte, petrecute
cândva şi despre autenticitatea cărora
nimeni nu se îndoia. Edward Tylor consta-