Page 4 - 1927-05
P. 4

8                                                                                       UNIVERSUL LITERAR
                                           mituri                               tice"  („Civilisation  primitive".  Tom  I-p.
                                                                                Cap. VIII-X).
                                                                                 Dar  nu  numai  religiile  antice  din  Eu
                                                                                ropa au  îmbrăcat forma mitică ; ci chi*}   Amâne
     3mul  e  un  animal  curios.  întotdeauna   zilnic,  au  fpst  transformate  în  mituri,  prin   şi  religiile  australiene  şi  asiatice.  Tote.   în ceasu
     fost  chinuit  de  demonul  ştiinţii  şi  al   credinţa  subiectivă  şi  puerilă  a  animaţiu-   mismul e religia mitică, cea mai perfecta,  lonaş.
     loelii.  S‘ar  părea  că  mintea  lui  a  fost   nii  naturii  întregi.  Adică  tot  o  revărsare   Dela  Durklieim  cunoaştem  mai  bine   — Am
     maşină de fabricai întrebări.       a  subiectivităţii  personale  în  obiectivita­  religia  totemică.  E  interesant  însă  fapta]   dumitâle
     Din  clipa  în  care  inteligenta  Iui  a  pu-   tea  înconjurătoare,  o  atribuire  de  cali­  că,  în  această  religie,  subiectivitatea  este   -  E i
     t  formula  judecăţi,  a  răsărit  şi  nevoia   tăţi  obiectului,  după  calităţile  subieetu-   oarecum  depăşită.  Iu  adevăr,  Durkheiiii   tru.
     ternică  de  explicare  a  fenomenelor  îu-   lu. — >tt:iiI primitiv. - •  ne spune că : ..totemismul este religiuncj   Lilia s
     njurătoare. JDar lucru curios.        „Origina  animista  a  miturilor  naturei   nu  a  cutărui  animal  sau  a  cutărui  ou   vorbirii,
    Neîndoios  că  procesul  gândirii  e  de   -—  scrie  Tylor  —  apare  clar  în  marele   sau a cu tarei imagini — ci a unui fel de   rituală, i
     tură  subiectivă,  personală,  în  ceeace   grup  cosmic  al  scarelui,  al  lunii  ţi  al   forţă  anonimă  şi  impersonală,  care  se   îl place
                                                                                                                      „De t
     iveşte  mecanismul  intim  al  funcţio­  stelei ir. con «-idei a te ca fiinţe vii, ca în­  găseşte  în  fiecare  din  aceste  fiinţe,  fără
    nai  sale  ;  pentrucă,  cadrele  permanente   făţişării  umană".  Anumite  triburi  sa­  ca să se confunde cu vre-una din ele".  îmbrăca
                                                                                                                      Ce ci
    e  gândirii,  şcolile  mai  noui  sociologice   batice se acordă în a privi — şi azi încă—   ,,Nu  snzaţiile  au  putut  trezi,  în  conşti-   ţele de
    -a  dovedit  a  fi  de  neîndoelnică  natură   curcubeul  ca  o  fiinţă  monstruoasă,  care   inţe,  lucrurile,  ce  serveau  de  totem.  To­  dunga..
    cială,  Insă,  cum  am  spus,  mecanismul   vieţuieşte".  ,Analogiile,  cari  nu  sunt  pen­  temul  este  mai  înainte  de  toate  un  sim­  Ca să
    tim  al  gândirii  este  subiectiv.  Subiec-   tru  noi  decât  simple  produse  ale  imagi­  bol,  o  expresie  a  altui  lucru.  Şi  anume   locul di
    dtatea  aceasta,  pentru  vremurile  de   naţiei,  erau  pentru  oamenii  din  trecut,   a)  de  o  parfe  a  principiului  sau  a  zeului   subţirel
    tăzi,  e  oarecum  dc  constatare,  iar  nu   realităţi vii“.   »          totemic  b)  de  altă  parte  a  clanului".  La   De p
    ;  creaţie.  Realitatea  externă  se  impune   „Putem  clasa  legendele,  aşa  cum  ur­  aceleaş  concluzii,  la  care  a  ajuns  Duri-   minune
    alităţii  interne,  îi  contuiează  juelccă-   mează  :  mituri  filosofice  sau  explicative,   heime  cercetând  triburile  din  Australia,   Frunl
    le  subiective  dc  valoare  după  judecă-   mituri  bazate  pe  descripţii  reale,  rău  in­  ajung  Morct  şi  Dany  în  lucrarea  lor   ea spui
    le  obiective  de  realitate.  Că  ‘i  inteli-   terpretate,  exagerate,  sau  pervertite  ;   „Des  clans  aux  einpires“  cercetând  tri­  linii, ci
    • 111a noastră, cum se ştie, face două fe-   mituri  atribuind  anume  evenimente  fa­  burile  din  Egipt  ;  ei  arată  însă  că  pute­  centrat
    iri  de  judecăţi,  judecăţi  de  realitate  şi   buloase  unor  personagii  legendare  sau   rea  religioasă  totemică,  se  transformă   cinste..,
    ulecăţi  de  valoare,  judecăţi  de  coustn-   istorice  :  mituri  bazate  pe  realizarea  u-   cu  timpul  în  putere  temporală  politică,   copii, c
    tre  şi  judecăţi  de  apreciere.  Nu  poţi  a-   nor  comparaţiuni  fanteziste  ;  mituri  ima­  prin  ajutorul  unei  instituţiuni  proprii   Ai vre
    recia  un  lucru,  până  ce  nu-1  cunoşti,   ginare  sau  adoptate  pentru  a  da  o  învă­  potlachul,  care  încetează  să  mai  fip  mit,   Lilia
    ână  ce  nu-1  individualizezi  din  realita-   ţătură morală, socială sau politică".  şi  c  realitate  goală,  fapte  :  schimb  de   spună
    ia  înconjurătoare,  prin  principalele  o-   ,,Din  cercetările  făcute  asupra  mituri­  cadouri şi de bogăţii.  Poati
    eraţii  ale  minţii,  de  limitare,  relaţie,  şi   lor,  două  observatiuni  generale  se  im­  Freud  găseşte  origina  totemului  şi  a   I-ar
    semăna re.                           pun  :  a)  miturile  îşi  au  o  origine  normală   cultului  său  într'un  asasinat.  Fii  şefuiui   de ade
    Din  primele  vremuri,  omul  a  căutat   în  evoluţia  socială  şi  anume  o  origină  şi   clanului,  invidioşi  pe  puterea,  bogăţiile   Oare
   ă-şi  explice  fenomenele,  ce  se  petreceau   o  cauză  definită.  Ne  apar  chiar  ca  o  pro­  şi  femeile  lui.  l-au  ucis  ;  mai  târziu  at   nevoo
   u  jurul  lui.  Şi  aci  e  partea  curioasă.  In   ducţie  organică  a  omenirii,  b)  Nu  putem   început  remuşcările,  tatăl  ucis  fu  divini­  La i;
   inposibilitate  de  a  face  clare  judecăţi   reconstitui  faze  istorice  prin  interpretări   zat  şi  totemul,  luă  naştere  din  frica  ce  ei   tăcând
   le  realitate,  a  făcut  din  belşug  fantastice   mitologice.  Mitul  ne  schiţează  istoria  a-   o  aveau  fată  de  cel  ucis.  Mitul  a  luat   îşi î
   udecăţi  de  valoare.  Neputând  să  înţelea­  utorilor  săi  şi  nu  a  subiectelor,  pe  cari   naştere,  după  Freud.  dintr‘o  transforma-   fragil
   gă  relaţia  dc  cauzalitate  din  natură  şi   le  tratează,  el  ne  expune  viaţa,  nu  a  e-   re  a  realităţii.  Şi  astfel  luă  naştere  mitul   tâta pi
   lin  societate,  a  înlocuit-o  prin  fanteziile   roilor  stipra-umani  ci  a  naţiunilor  poe­  eroic.           De
   ninţii  sale,  satisfăcând  astfel  deturnat,                                                                     îl am
   icsecata  sa  nevoie  de  explicaţie  şi  cu-                                                                      Să-l
   îoaştere.  Operaţiunile  minţii  sale  au  în-                                                                     Cu
   :eput  prin  a  creea,  iar  nu  prin  a  consta-
   :a.  Omul  primitiv  nu  a  cunoscut  reili-
   :atea, ci i-a dat o înţelegere aşa cum min­
   tea  lui  a  născocit-o.  Adică,  fantastica,
   ireală,  absurdă  şi  poetică.  Astfel  luară
   naştere  miturile,  explicaţiuni  subiective                                                                       » A
   şi  arbitrare  ale  fenomenelor  înconjură­                                                                       l-a ut
   toare.  E  totuşi  o  diferenţă  între  mit  şi                                                                   totem
   legendă.  Legenda  rămâne  pentru  totdea­                                                                        tribiu
   una  ireală  şi  pentru  toată  lumea  arbi­                                                                      care
   trară.  Pe  câtă  vreme  mitul  începe  să                                                                        treagi
   prindă  corp  de  faptă  şi  se  ajunge,  cu                                                                      gajea
   timpul,  să  se  creadă  în  realitatea  sa.  Pe                                                                  mit a
   câtă  vreme  legenda  rămâne  pretutinde-                                                                         a  fos
   nea  şi  totdeauna  poezie,  mitul  devine                                                                        natui
   fapt.  Al.  Paul  vorbind  despre  mitul  exis­                                                                   („Psy
   tenţii  lui  Christos.  face  următoarele  in­                                                                    moi.
   teresante  constatări  asupra  conţinutului                                                                        Mii
   unui  mit  :  ,.Un  mytlie  este  une  idee  qui                                                                  celei:
   prend  corps  et  se  deroule  en  fa.its  succe-                                                                 şi  al
   ssifs,  imaginaires  d'abord,  crus  ensuite.                                                                     ţia ii
   /andis  que  la  fable  ou  la  parole  ne  font                                                                  mii.
   qu‘illustrer  une  notion  morale  le  mytlie                                                                     tinţa
   trouve  des  fideles  pour  admettre  un  jour                                                                    tivis
   sa  -realite".  „Revue  de  Synthese  iiistori-                                                                   o fa:
   que 1925. Tomul 39. „L'existance dc Jesus-                                                                        la fa
        1
   Christ. ')                                                                                                        turi
     Oi  toate  religiile,  şi  în  deosebi  cele  j  li-                                                            men
   mitive, au fost mitice.                                                                                           na tu
     Religia  e  metafizica  omului  simplu  ,                                                                       hică
                                                                                                                     gene
   ea  îi  dă  răspunsuri  potrivite,  întrebărilor                                                                  nei
   supreme  :  care  e  destinul  nostru  ?  care                                                                    te p
   c destinul vieţii ? Ce e viaţa ? Ce e moar­                                                                       ele e
   tea  ?  Cu  drept  cuvânt,  obervă  poetul                                                                        ticu
   Paul  Valery  :  „Une  religion  fournit  aux                                                                     mul
   liomiues  des  mots,  des  actes.  de  gestes,                                                                    sive
   des  ,  pensees'   pour  Ies  circonstances  ou                                                                   şea:
               1
   ils  ne  savent  que  dire,  que  faire  qu'ima-                                                                  doa
   giner“.  Religiile  vechi  au  fost  toate  mi­                                                                   om
   tice,  răsărite  din  imaginaţia  oamenilor  şi
   devenite  cu  vremea  fapte,  petrecute
   cândva  şi  despre  autenticitatea  cărora
   nimeni nu se îndoia. Edward Tylor consta-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9