Page 5 - 1927-05
P. 5

'AR
                 Să-l pot lua în sbor                                               mai  în  voe  pe  divan,  îi  punea  perne  pc
  i  I-r>f                                                                          la spinare, îi mângâia părul şi o ruga :
                                                                                     „Mai  spune...  mai  spune  !..  Aşa-i..  S‘au
                                                                                    convins cu toţii, că e un geniu !
  ii Eu   Amândoi  au  vervă  şi  sânt  veseli,  cum   treabă  ceva...  dar,  cine  să  ghicească,  a-   —  Ei,  nu  !..  N‘aş  crede,  ca  această  pă­
  chio    In  ceasul  înserării  stau  de  vorbă  în  sa­  nume, ce.                rere  să  fie  unanimă.  Petru  e  şi  tânăr,
     t
  Tote.   lonaş.                               —-  Mă  întreabă  pe  mine  ?  întreabă   n‘a  avut  când  să-şi  arate  toate  comorile
  fecta.  — Am necaz pe clepsidra din buzunarul   soarta ?... îşi zice ea. /       minţii.
  bine   duniitale : mereu o cercetezi...      O fi şi pentru el, prea târziu ?      Şi,  apoi  ştii  bine,  că  bărbaţii  sunt  in­
  aptul   — E un  ti>c  profesional,  a răspuns Pe­  Se  dă  o  luptă  în  sufletul  lui,  şi  atâta  e   vidioşi  între  dânşii  pe  tema  inteligenţii,
  . est?   tru.                              destul,  să  pot  înţelege,  că  ajn  un  preţ   după  cum,  sunt  între  ele  geloase  femeile
  _heiiu   Lilia se fereşte de-a schimba tonul con­  pentru el...                  pe tema frumuseţii.
  iunca   vorbirii.  Se  menţine  într'o  (prietenie  spi­  Nu se poate, să/fie altfel.  De  altfel,  nici  tu  nu  ai  avea  cine  ştie
   oir,   rituală, şi atât. Aşa vrea el... dar îi place...   Nu-mi  este  îngăduit  mie  să  întreb,  să   ce  probe  indiscutabile  pentru  ca  să-l
  el de  îl place n-ult.                     ispitesc,  nici  să-l  atrag  prin  mreje  :  nu  ar   proclami  chiar  geniu.  E  un  băiat  exce­
  3 se   „De  ce-a  ţinut  să  vină  atât  de  îngrijit   fi demn.                 lent şi e destul.
  fără  îmbrăcat ? Ştie să fie şi elegant.     Adoraţie  şe  chiamă  simţimântul  ce-1   îmi  place,  însă,  că  toţi  îi  laudă  carac­
         Ce  cravată  frumoasă  !...  Toate  nuan­  am pentru dânsul.              terul.
       ţele de violet cu reflexe variabile. Apoi....   La un gest al lui, ea îi spune :
       dunga.. croiala desăvârşită a hainei.  „Vrei să ştii, cât e ceasul ?...
  sim-   Ca  să-l  poată  privi  pe  furiş,  îşi  schimbă   — Eşti grăbit ?...
  ujne   locul  din  când.  în  când.  Petru  e  năltuţ  şi   —  De  data  aceasta...  deloc...  i-a  răspuns
 eului  subţirel.                            el. /
   La   De  profil,  când  pleacă  puţin  capul,  e  o   — îmi pare bine...
 > u rk   minune ! Fruntea !... Iată misterul !...  — Şi mie.
 •alia,   Fruntea  e  genială  !  Ea  înseamnă  totul,   Apoi,  amândoi  au  prins  a  râde,  ca  a-
   lor   ea  spune  totul  !  E  atâta  spiritualizare  în  ' tun ti, când te trezeşti vorbind banalităţi.
 1 tri-   linii,  că  fiinţa  lui  apare  imaterială.  Con­  — Ei — şi-să presupunem, că ar fi, cum
 pute-   centrat,  stăpânit,  aerul  lui  e  adevăr  şi   vrei  dumneata  —  i-a  spus  el,  deodată,
 armă  cinste...  Un  copil  inspirat,  unul  din  acei   fără nici o legătură.
 itica,   copii,  cari  te  domină  prin  seriozitatea  lor.   Lilia  şi-a  zis  în  gând  :  „care  femee  ar
 oprii   Ai vrea să-i alinţi, dar ei rămân reci !—  putea  să  răspundă  sincer,  la  o  astfel  de
  mit,   Lilia  ar  încerca  să  facă  o  glumă,  să-i   întrebare  ?  Ce  să-i  spun  ?...  Tot  o  banali­
   uc  spună toate acestea... Se teme însă.  tate.
        Poate, nu i-ar face plăcere...        —  Pot  eu  presupune,  că  dumneata  ştii,
  şi a   I-ar  nărui  o  mică  iluzie,  de  care  îl  cre­  numai decât, ce vreau eu ?
 fmui  de ademenit.                           —  Poţi!....
 iţiile   Oare, nu simte el ? Nu înţelege ? Mai e   Iarăş au râs.
  :i ar  nevoe de vorbe ?                     — Cel puţin, sântem veseli, zise ea...
 vini­  La  un  moment  dat,  s‘au  trezit  amândoi   —• Văd, că dumneata, eşti, răspunse el.
  le ei  tăcând, privindu-se, şi râzând...    —  Dar, dumneata ?
  luai   îşi  zicea  în  gând,  Lilia  :  „Cu  cel  mai   El ridică din umeri.
 rina-  fragil  bibelo,  încă  nu  ar  fi  nevoe  de  a-   Lilia,  în  mod  aproape  reflex,  avu  un
 nitul  tâta pază.;..                        gest,  prin  care,  Par  fi  îmbiat  să  vină  mai
        De  l-aş  putea  păstra,  măcar  aşa,  cum   aproape de dânsa.
       îl am acum !“...                       — Numai atât ?••• întrebă el.
        Să-l pot vedea mai des !...           — Cum să înţeleg acest răspuns ?... zise
        Cu privirea lui, ar avea aerul, că în-  ea. şi regretă gestul.
                                              Iarăşi — tăcere... •
                                              Ea  s*a  întristat  —  el  s‘a  întunecat  la
                                            faţă, şi a oftat uşor.
                                              —  Ai  trecut  vreodată,  prin  lupte  sufle­  NATALIA NEGRU
                                            teşti, întrebă şi ea, fără înconjur.
        , A fost erou — scrie Freud — cel care   El  o  privi,  îşi  muşcă  buza,  surâse...  şi-   Spun că e de-o nobleţe fără seamăn.
       l-a  ucis  pe  tatăl  săi,  care  apare  în  mitul   tăcu....                E  bun,  blând,  îngăduitor  şi  nu  numai
       totemic  ca  un  monstru  totemic.  Mitul  a-   —  Tot  eu  îţi  voiu  ajuta  să  birueşti,  mai   generos,  dar  de  un  umanitarism  fana­
       tribue  eroului  singur  o  întreprindere,   adaogă  ea.  Am  impresia  că  sunt  egoistă,   tic.  Nu  trăieşte  decât  pentru  cei  cari  sunt
      care  na  putut  fi  îndeplinită  decât  de  în­  şi  abuzez  de  mult  preţiosul  dumitale   în lipsă şi suferinţi. E neobosit.
       treaga  hoardă.  Prin  mit  individual  se  de­  timp, când te invit aici....  Numai  să  afle  de  un  bolnav,  că  se  du­
       gajează  din  psihologia  colectivă.  Primul   — Te înşeli...               ce  de-1  caută  la  el  acasă.  Străbate  no-
       mit  a  fost  la  sigua\  de  ordin  psihologic  :   —  Atunci... vii cu drag?  roaele,  intră  prin  cele  mai  mizere  adă­
      a  fost  mitul  eroului.  Mitul  explicativ  al   —  Viu cu foarte mare plăcere !..  posturi  omeneşti,  cum  sunt  destule  în
                                       1
       naturii  na  apărut  decât  mai  târziu *.   —Nli-i tot una !.. zise ea.    capitala  noastră.  Chiar  noaptea,  după  ce
       („Psychologie  colective  et  analyse  du   El iar se umbri, şi tăcu.       îşi  face  vizitele  prin  saloane,  porneşte
      moi. pag. 104—105).                     —  De  ce,  e  întotdeauna,  frumos  aici,  şi   din nou la bolnavi.
        Miturile  au  corespuns  unei  nevoi.  A-   de  ce,  eşti  întotdeauna  gătită,  întrebă   In timpul liber, studiază.
      celeia  de  a  explica  fenomenele  naturii   Petru.
      şi  ale  societăţii.  Din  ele,  vedem  evolu­  —  lini  fac  eu  singură  sărbătoare  pen­  Distracţiile,  petrecerile,  aventurile  —
      ţia  inteligenţii  omeneşti,  în  decursul  vre­  tru  mine  însă-mi,  pentru  gândurile,  vi­  sunt străine de dânsul.
      mii.  La  început  poet-teologică,  cunoş­  surilor şi dorurilor mele !..     — Dar iubirea ?.. Simte el iubirea ?
      tinţa  umană  s‘a  transformat  azi  în  pozi-   Şi., dacă ar fi aşa, cum vrei dum­  —  Asta... cine poate s‘o ştie !.. Lilio, tu
      tivist-ştiinţifică.  Faza  primă  mitică  a  fost   neata !...               singură  nu-ţi  dai  seama,  ce  e  cu  tine....
      o  fază  necesară.  Prin  ea  s‘a  putut  ajunge   —  Ei  bine,  dă-mi  voc  să  tentreb,  la   Trupul tău are nevoe de iubire...
      la faza pozitivistă de azi. Şi azi încă, res­  rândul meu :                   —  Oh ! nu mai vorbi astfel Sonio.
      turi  mitice  se  mai  găsesc  în  judecata  oa­  „Şi dacă ar fi aşa, cum vrei dumneata?..  Cât greşim, când risipim comoara dra-
      menilor  simpli  ;  iată  câteva  mituri,  de   — La mine, e fără să vreau.  gostelor  noastre  !  Sunt  aşa  de  rari  băr
       natură  pur  teologică  :  concepţia  monar­  —  Atunci... nu accept.       baţii cari merită să fie iubiţi !..
       hică  de  drept  divin,  concepţia  grevei   încă odată.. îţi voiu da tot ajutorul..  De  ce,  viaţa,  perfida  viaţă,  de  pretu­
       generale  ca  mijloc  de  răsturnare  a  ordi-   — Mulţumesc.   )           tindeni  îţi  întinde  curse,  şi-ţi  pradă  su­
       nei  sociale  etc.  Ele  însă  sunt  predestina­  — Să crezi, că ai de ce !  fletul  şi  trupul  ?  Unde-i  isvorul  miracu­
       te  peirii,  ca  tot  ce  este  perimat  şi  înfrânt   — îmi dai voe să plec ?  los, să  afund în  apele  lui, şi să  renasc  din
       de  experienţa  umană.  Acolo  unde  '-ălba-   —  O, da !.. Cum nu ?..      început ?
       ticul  vedea  fantome  a  toate-făcătoare,  o-   «   .   i   *   • „  ,  „  a    ■  De  ce  să  am  un  suflet  cu  semne  de  ci­
       mul  civilizat  vede  doar  fantezii  inofen­  Sonia  venia  din  oraş  şi  întră  pe  uşă   catrice !..
      sive.  Primitivul  şi  religiosul  se  înfrico­  expansivă.                   —  Ei  aşi  !..  Crezi  tu,  că  merită  atâta
       şează  de  mituri  .  omul  civilizat  se  amuză   — Ţi-1 laudă, ţi-1 laudă lumea întreagă.  candoare însuşi Petru...
       doar.  Primitivul  era  stăpânit  de  mituri  ;   De  bucurie,  Lilia  o  îmbia  să  se  aşeze  Tu  eşti  o  proastă,  Lilio...  Nu  ştii  să  te
       omul civilizat stăpâneşte el miturile !                                     preţueşti...  Eşti  îmbătată  de  dragoste  şi
                                                                                   te  umileşti  singură.  Nu  te  Vfzi,  cât  eşti
                       N. N. MATHEESCU        *) Din romanul Lilia, — Suflet nou.  de copilăroasă ?...
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10