Page 7 - 1927-05
P. 7

UNIVERSUL LITERAR                                                                                          71
               Sestina VIII                               A M I N T I R E


                               LEOPARD!
                                                                                                           de M. BEZA
        E ATAT DE NECLINTITA ŞI CRUDA.         Nu-mi  fusese  dat  să  revăd  căsuţa  de   cc  mă  priveşte  asta  ?“  Şi  cercam  zadar­
         CA NU O MIŞCA NICI LACRIMILE,       lângă  râu,  unde  locuisein  o  vreme.  Iar   nic  să  rămân  liniştit,  să  pun  stavilă  în­
          NICI RIMELE, NICI VERSURILE        dacă  nTaş  fi  întors,  oare  aş  fi  recunos­  trebărilor  :  „De  ce  o  fi  călătorind  ?  şi
                                             cut-o şi pe cei dinăuntru i-aş fi regăsit ?  oare-i  singură  ?“  Ba,  fără  voie,  din  frân­
       In zorii zilei, când plăcut zefirul                                         turile  convorbirii  avute  căutam  să-mi
       adie primăvara printre flori          Aşa  de  grabnic  se  preschimbă  toate  ‘n   conturez  chipul  Ednei,  care  într'uu  fel,
       şi paserile ciripesc în versuri,      lume  ;  stările  doar  amintirea,  care  se   cât  de  necunoscută,  mai  mult  ghicită,  mă
       atunci, dulce, dcrurile'n suflet      deşteaptă  uneori  şi  ne  copleşeşte,  în­  urmăria  străbătând  adânc  si  pc  tărâmul
       spre ea se ‘ndreaptă toate cu putere   demnând u-nc la destăinuire.          dc amurg al întruchipării visurilor...
       ca trebui să reiau a inele cânturi      Întristat  eram  de  o  tristeţă  grea.  fără   Şi  sosi  pe  urmă  aşa  de  repede  în  vâlva
                                             nume,  ce  se  va  fi  resfrânt  neîndoios  şi   primirii,  cât  nu  avui  când  să  iau  aminte;
       S*alm putea-voi cu suave cânturi      pe  obrazu-mi,  că,  după  ce  bătui  într‘a-   apropierea  ei  sdrobi  conştiinţa  timpului.
       suspinele-mi. să‘nduplec pe Lama      murgite  la  poartă  şi-mi  eşi  o  fetişcană   Ala  luă  de  mână  :  ..Ştiam  că  eşti  aici,
       făcând să afle a dragostii putere Vi   să-mi  deschidă,  o  auzii  din  salonul  unde   îmi  scrise  mama.  Vom  fi  prieteni,  nu  ?
       Dar mai de grab'or creşte iarna flori   mă poftise :                         ,Aşa  ceva  zise  şi  dădui  din  cap,  fără  să
       decât Amor să nască înfr'accl suflet     .Mamă, străinul... Şi atâta de supurai,   ridic  ochii.  Clasul  ci,  timbrul  neobişnuit,
       ce rime nu-1 mişcă precum nici versuri,  fără un cuvânt. Mergi dc-i vorbeşte !*’   mă  învălui  ca  îiitr'o  vrajă  dulce,  covâr­
                                               Curând o doamnă scurtă si plină se ivi   şitoare.  Dar  o  simţii  mişcând  spre  bietul
       O. câte lacrimi, vai, şi câte versuri   cu multe zâmbete, urându-mi bun sosit.  canar  ce  o  chema  într'una  şi  nu-şi  mai
       îi'am risipit mereu ! şi‘n câte cânturi   Şi adause :                        găria  astâmpăr.  Atunci  întorsei  ochii  :
       ii‘am încercat să'nduplec acel suflet!  ,,0  zi-două  până  să  te  mai  deprinzi,  şi   plecată  puţin  asupra  coliviei  sul)  \i|ă,
       Stă neclintit ca piatra, căci zefirul,   are  să-ţi  placă.  Vei  fi  do-ai  casei  aci,  eă-s   cu  roche  albastră,  cu  nişte  cercei  lungi
                                                                                         :
       cel dulce, mişcă numai frunze, flori.  cu  şi  cu  fetele  :  cea  mare-i  dusă  pe  câtva   de  p atră  tot  albaştri,  obrazu-i  părea
         Mai mult nu poate ‘nvinge-a sa putere.  timp  ci  se  întoarnă  şi  vei  avea  tovărăşie.   sculptat  în  ivoriu  —  părul  bogat  uşor  ne-
                                              Altfel—nimenea...  ba  da.  ba  da,  e  şi  cap­  o  rând  uit,  bătând.  în  aurul  tomnatic  al
       Oameni şi zei cuprinşi sunt prin putere   ilarul  !“  Păşi  în  colţul  salonului,  ridică   frunzelor  ce-1  încadrau.  înţelese  ce  se
       de-A mor, cum scrie'n proză şi‘n versuri;   uşor  o  pânză  întinsă  pc  colivie  :  ,.1’uiii;   petrecea  în  mine,  că  după  câteva  cl'pe
       sini|ii aceasta *n vremea primei flori.   ipuiu  Scurte  fâlfâiri  de  aripi  tresărira.   grăi :
        Acum nici Amcr, nici a sale cânturi,   „Noaptea  îl  acoper,  făcu  ca,  să  nu-1  bată   —  Acuma  nu  nuii  eşti  trist.  Mama  si
        nici plâns sau rugi nu fac pe-a mea Lama   lumina  ;  dar  în  loc  să  înch’dă  ochii,  te   soră-mea  fură  speriate,  când  venîşi.  Ară-
        să-mi iee viaţa sau ăst chin din suflet.  pomeneşti  adesea,  că  începe  de  cânta   ta-i  aşa  de  nefericit.  Din  pricina  singu­
                                              şi  cântă  şi  câidă  până  târziu...  Ci  matale   rătăţii  poate...  Mai  cunoşti  aici  pe  ci­
        In disperarea ta, sărmane suflet,     vei  fi  obosit  de  pe  drum  şi  eu  te  ţin  cu   neva ?
        ţi-adună tot ce ştii. orice putere    vorba.  Poftim  sus,  iatacul  ţi-este  pregă­  — Nu. pe nimeni.
        cât printre noi trăieşte ‘ncă zefirul.   tit".                     w          —  De aceea. înstrăina-
        Pe-oricine ‘n lume ‘iubii cu triste versuri,   A doua zi. coborît în salon, ma sunţii   codiri ; dar să ieşi
        si şerpii-i poţi vrăji cu blânde cânturi,   oarecum uşurat de gânduri. Gazda gauni   atâtea tari...   -.rea-i grea In î«-
                                                                                                      jn
        şi‘n ghiaţă poţi să creşti gingaşe flori.  voioasă, cu înţelegere : „Nu ţi-am spus   Trecu *   •   lume şi să colinzi
                                              cil. că arc să-ţi nlacă ? la. uPa-te, ce iru-
        Acum zâmbesc pe plaiuri ierburi, flori.   museţe !“ Tn adevăr, stătusem cu ^ochii    |je o sofa. îgi rezemă caoui dc
                                                                                                                 T
        Vai, nu se poate îngerescul suflet    ţintă de irmire. Se deschidea larg îna*'   ;t ».nci) împreunaţi adăugând : .. a
        să nu sinvţească-ale iubirii cânturi.  te-mi un geamlâc, de care la mi' .,i-   stai şi povesteşte-mi. undc-ai umblat în-
                                                                                      nauite să ajungi aci“.
        De ne goneşte răul cu putere          prinsă colivia sul) crengi de •   .,u>c era  îmbiat  as fel,  am  prins  a  v^rbi  cu  a-
                                                                                               +
        plângând şi-apo» cântând a noastre versul*]   nite ce atârnau do su    viţa îngălbe-
                                                               c
        cu un bou şchiop vom izgoni zelivuf.  zurile vii ale gr*' '   - , iar peste znpîa-  mămnric  pitoreşti  de  focuri  îndepărl.itc,
                                                            1
                                                                                     de  coaste  lăsate  în  ierase  verzi  spre  mare,
                                                          1
                                               întreruptă  o-   mei  se  lăsa  o  pajişte,   de  câmpii  întregi  sub  rodoaba  ghHanzi-
        Vai, prind zefiru*n -plasă, ‘ngb>* ţa Hori   j i  j •   de faşa va sticloasa a râu.  lor  între  duzi,  de  oraşe  ale  căror  nume
                                               u s
                                   a
        şi‘11 versuri cere sp'ndnplee  aspru i suflet   ţ  . 7, '• riu elungPă iarăs prin taine de mn-   singure  aduc  tresăriri  nostalgice,  retuş
        ce nu-i mişcat de^AmOr ^ nişte cânturi.  wâ  nesfârşite  până  departe,  muie  răsă-   nemişcată  sta  :  însă  ochii,  faţa  cu  schim-
                                               rîa,  dintre  vepzi  îngrămădiri  de  copaci
        17 XI 926.     (rad. de J. LEONARD     vârbil nnviii turn.                   băcioase  expresii,  arătau  o  nlăcere  vă­
                                                                                     dită  în  ceea  ce  spuneam,  iar  când  im  no-
                                                „Dacă-i  vânt,  îă  muri  gazda,  de  clatină
                                               arborii,  se  vede  si  mai  mult.  E  un  castel   menit  de  cetatea  lagunelor  :  .  Ah.  VeT?e-
                                               vechili,  părăsit,  numai  turme  de  căprioa­  (îa.  A  eneţ-a..."  făcu  în  extaz.  Ce  vedenii
                                                                                     vor  fi  tremurat  înaihte-i  ?  Mult  aş  fi  do­
                                               re ’fV-o duce Edna să-l vezi".        rit sa aflu.
                                                Repetai  în  gându-mi  acest  nume  ;  a-   Şi  zi  de  zi,  pc  cât  mă  robia  mai  mult
         (>
        1  matele ruralh, conduse de tot ce e Yiiai   poi,  ca  să  vorbesc  şi  eu,  împins  poate  şi   pe  atâta  şi  trecutul,  rostul  călătoriilor
        M)hil  şi  mai  entuziast  în  intelectualita­  de ceva am întrebat :        ei.  gândul  de  era  singură  sau  nu.  mu
        tea universitară.                       —  Când vine ?                       frământau  ;  dar  cum  luam  s'o  întreb,
          'Modestul  meu  venit  de  la  moşie,  îmi   —  De-acum nu întârzie, mâinc-poimâ-  schimba  vorba,  până  cc  într'un  rând
        ■’inlesfteşte  o  viaţă  tihnită,  cu  destule  ra-   ne e aci.           )  zise anăsat :
        IfinJrii în îmbrăcăminte şi mobilier.   Aveam  siinţiinântul.  că  era  mult  aştep­  —  Curiozitatea  nu-i  prinde  pe  unii
          Idealul  meu  însă,  e  alcătuirea  unei  bi­  tară.  Făr+nra-i  osebită  va  fi  rad'at  atâta   oameni !
        blioteci  selecte, pe  care  s‘o las moştenire?   farmec  încât  şi  canarul  şi  grădina  şi   —  Când  e  în  adevăr  curiozitate.  in-
        satului, unde m‘am născut...          parcul.  toa*e  o  doreau  în  a  noi.  Şi  de  ea   drăsnii  cu  ;  faţă  insa  de  cineva  pvm  a-
          Eu  vreau  cugetare  luminiţă  şi  cultu­  fi'Şo  ’arăs  vorba  pe  înserate.  Sora-i  me­  prop.iat.  de  un  prieten,  nu-i  o  plăcere
        ră în, tot ce e fiinţă omenească î    zină,  orrită  câtva  în  uşă,  zise  dându-şi   să  ştii  tot,  tot,  să  nu-ţi  rămâe  nbnlc  as­
          Atunci,  de  la  sine,  fetişii  se  vor  nărui,   capul  în*r‘o  parte  cu  resfăţ:  .,Ghici,   cuns ?
        şi adevărurile eterne vor înstăpâni!..  cu în ii-i Fdna ?“                     Zâmbi cu nestăpânită mulţumire •
          — Lilio de ce nu-1 inviţi odată pe doc­  O  privii  lung.  mai  ales  că  până  atunci   —  V'clean  ce  eşti...  l-a  urmo-urmelor
        tor la ţară, la Saliastru ?           nu  avusesem  timp  s'o  cercetez  pe  înde­  făp-ădueşti.  că  n‘o  să  mă  fii  de  rău  ?
                  (
          —  O, nu   11 iea Fiţica de goană.  lete  :  ohipu-i  alb  surâdea  printre  şuru-   Mulţi  se  feresc  de  persoanele  ce  urcă
          —  Spmve-i că-1 chemi acolo, ca medic,   biţele de oăr bălan, moale.       pe  scenă  si  râd  si  r.lâng  de  d  râvni  al­
        pentru dânsa !                          — Ei, ghici ! stărui dânsa.          tora...  In  lunile  trecute  am  făcut  no
          —  Tu  ai  uitat  pe  Fiţica  !  Ce  crezi,  că   —  Cum  să  fie...  ia  ca  tine,  ceva  mai   Jes ea.  ştii  Jesica  „Negustorului  d n  Ve­
                                                                                                                  :
                                                                                        :
        o poţi amăgi ? E mai teribilă ca Cerber !.  înaltă.                          neţia *.
                                                                                         1
          —  Bine face !... zise Sonia, /păşind prin   —  Asta-i  uşor,  aproape  de  mintea  oină-   Statui  puţin  nedumerit  ea  şi  cum  n’aş
        salonaş.  Aruncându-şi  ochii  pe  fereastră,   lui. Ochii ?                 fi priee,nti+. Ea mă privi drept în orhi :
        a  tresărit,  şi  a  început  să  bată  din  pal­  — Albaştri.                 —  Ve/i, că nu-fi pare bine ?
        me, de bucurie...                       —  Vezi, nu...vineţi. Părul ?          —  Dimpotrivă  gândesc  că-1  minunat
          —  Ghici ! ghici ! Cine vine !        Şi.  fără  să  mai  aştepte,  fugi  râzând  lă-   să  te  strămuţi  în  vremi  si  locuri,  şi  sa
          — Dan ! zise Lilia.                 sându-mă  turburat.  In  seara  aceea  până   trăeşti atâtea vieţi deosebite...
                                                                                                           1
          — Nu-i  Dan,  e  altcineva...  este  „micro-   târziu  nu  putui  adormi.  Printre  alte   După mărturisire acum mte ee«'am si
        bul“ dela ţară, e prichindelul de Ioan.  gânduri  mă  văzui  năpădit  cu  surprindere   anume din gesturile ei, şi mai ales iV
                                              în  toiul  nopţii  :  ,.De  ce  o  fi  călătorind  ?   (Continuarea în pagina 74).
                         NATALIA NEGRU        Şi oare-i singură ?“ Apoi tot eu : , Dar
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12