Page 11 - 1927-19

UNIVERSUL LITERAR 299

Hedonismul estetic aceasta este reluată. Leonardo da Vinci
Odată cu venirea Renaşterii problema
scrie pentru elevii săi acel „Trattato dell
Determinarea frumosului drept cauză a (Signa quadrata). Dacă masele patrate pittura" în care limpezeşte chestiunea
plăcerii este poate prima informaţie es­ ale formelor pot fi greoae, Polyclet le perspectivei, iar pentru anatomia umană,
tetică, pe care a dobândit-o omenirea dela concretizează prin supleţea atitudinii , desenează el singur o serie de planşe, pe
început. „Frumosul T>lace‘‘ a fost primul Doryphorul se prijină pe piciorul său care le utilizează la cursul său de pictură
strigăt al celui dintâi om cult şi încercări drept şi rigiditatea corpului în felul a- dela academia pe care o înfiinţează la
încă din epocile cele mai depărtate spre cesta se pierde. Milano. Tot atunci colaborează la opera
a se ajunge la caraterizarea acestei plă­ Alţi autori cred că modelul plastic de matematicianului Luca Pacioli, în care
ceri, prin analiza fiz’că a frumosului care vorbeşte Pliniu. Quintilian şi Lucian era vorba despre perspectivă în genere,
plastic, vom găsi destul de multe deşi, la nu poate fi Doryphorul căci în cazul a- dar mai ales despre proporţiile formelor
drept vorbind, nu se stabilea prin aceas­ cesta Polyclet ar fi însemnat pe .vtâtuia omeneşti în legătură cu aplicaţiunile lor
ta un raport de cauzalitate între frumos sa puncte, cifre sau figuri oarecare, chiar geometrice. La 1509 apare această operă
şi calitatea plăcerii, ci o> simplă relaţiune pe figura Doryphorului. pe capetele oa­ ilustrată de Leonardo da Vinci sub titlu:
empirică între două momente uc'esive. selor. pe pincipalii muşchi ; ar fi trebuit „De divina propotione".
Creatorii de artă plastică ca şi filosofii din în afară de aceasta să însemneze şi să Cu câţiva ani ma ‘nainte (1504) Alb’ert
antichitate au căutat să stabilească prin trasează linii perpendiculare şi cercuri di­ Duerer dă la iveală în gravura ,,Adam
1
reţete tehnice un anumit ..canon * frumu­ vizate în părţi egale spre a de prilejul şi Eva" un minuţios studiu al nudului,
seţii poetice, fiindcă poezia prin esenţa să se recunoască măsurile şi să se poată pentru care artistul a făcut amănunţite
şi natura ei nu putea să se ofere exame­ compara. Dacă Doryphorul s'ar fi pre­ cercetări, preocupat să stabilească pro­
nului fizic al tehnicii. Poate că acea ex­ zentat cu aceste accesorii atât de eviden­ porţiile -ideale ale corpului uman. Acea­
clusivă, până la un punct, preocupare de te, zice Fmeric David, de sigur că Pliniu stă preocupare i-a fost sugerată de picto­
versificaţie, exterioară în operele poetice şi cu ceilalţi autori ne-ar fi spus o. rul veneţian Jacopo de Barbari (1470—
:
străvechi ar fi o urmă a procedeului he­ Cu toate acestea, Eug. Ouillaume ser- 1515), care emigră în Germania stabi-
donist de altă dată aplicat în această ar­ vindu-se de un pasagiu din Oalien a dat lindu-se la Nurenberg (1500—1504) şi
tă, în care conţinutul nu se mai găsea în măsurile canonului lui Polyclet. După el care a arătat lui Duerer diferite Copii
domeniul pur fizic, ca în sculptură sau unitatea de măsură adică modula este după statuele antice.
în pictură. dactilul.
Cele mai vechi încercări spre a se ob­ „Lărgimea mâinilor la baza degetelor, In cartea sa „Despre proporţiile for­
ţine în formule proporţiile care plac, au cceace am numit palma adevărată este melor omeneşti“. va dezvolta toate su­
fost făcute de şcoala pitagoriciană, care conţinută de trei ori în mijlociu în lun­ gestiile dobândite atunci şi va arăta, care
a dictat module templelor şi canoane sta- gimea piciorului.... Apoi găsim această sunt, după el, adevăratele proporţii şi
tuelor şi vazelor. palmă de şase ori în înălţimea gambei şi pentru oameni şi pentru animale, făcând
Cei vechi au căutat să dea mai ales apoi iar de sase ori de deasupra soldului măsurători şi calcule în tot cazul destul
frumuseţii omeneşti o măsură ; ei au voit până la ombilic şi în sfârşit iar de şase ori de interesante.
mai ales artiştii plastici ai şcoalei din dela acest punct până la baza lobului G. Ilogarth alt pictor mai târziu în se­
Argos, să reducă formele, al căror echi­ urechii, sau mai de grabă până la orifi­ colul al XVIII-lea caută să demonstreze
libru crează frumuseţea la proporţii ciul auditiv. Şase palme mai dau încă superioritatea estetică a linii curbe, si-
exacte. Polvclet este unul dintre aceia şi lungimea torsului considerat dela cla­ nuase mai bine zis, arătând că linia
care au fixat aceste module sau cceace în- vicule până la baza regiunii pubiene. dreaptă este inestetică atunci când o
semnează canonul în genere. Opera cea Palma împarte exact în pătru părţi, avem în mod exclusiv într'un obiect al.
mai faimoasă a Iui Polyctet este statuia distanţa dela prima falangă a mijlociului contemplării noastre. Serpentina ar fi,
Doryphorului, sau a purtătorului de până la cot şi în patru părţi braţul dela prin urmare linia frumosului, linia gra­
lance. cot până la umăr. Trei palme măsoară în ţiei. Ondularea liniei dă mai multă posi­
Contimporan al lui Fidias. Polyclet s‘a mod oblic capul dela bărbie până la si- bilitate varietăţii si a ritmului în genere,
gândit să stabilească o legătură şi mai ncciput. Lungimea mâinii, mărimea care este de altfel suportul vieţii noas­
directă şi mai nozitivă între natura fru­ măştii. înălh'mea picioarelor, spaţiul care tre. fiziologice.
mosului şi realizarea lui. Cu acest scop se întinde dela pectorale la ombilic şi de * Toate acestea i-au fost sugerate de
a lucrat o statuă, care să servească drept aci până la partea inferioară a pântecu­ nişte pretinse cuvinte atribuite lui Mi­
dovadă, că principiile enunţate de el în- lui. toate aceste diviziuni sunt egale cu diei Angclo şi vor sugera mai departe,
tr'un tratat corespunzător sunt juste. două palme". după cum vom vedea, unul din temciu-
Dacă statuia va plăcea, însemnează că
regalele generale de armonie plastică e-
mise de el sunt adevărate. Din diferitele
nasagii ale autorilir vechi, ca : Pliniu,
Quintilian. Lucian şi alţii rezultă, că a-
censtă operă sculpturală reprezintă un
tânăr cu o foarte amănunţită complexiu-
ne atletică : el înaintează încet şi cu
oarecare nepăsare leneşe şi dispreţuitoa­
re ; aspectul este acela al forţei, dar al
unei forţe măsurate şi nobile.
Lucian ne spune că nu era nici prea
mare de statură ca un uriaş dar nici
prea mic ca să fie luat drept un pitic ;
avea o proporţie exactă şi justă, căci nu
era nici prea gras ceeace ar fii stricat
iluzia făurită dar nici prea slab ceeace
ar fi făcut din el un schelete sau chiar
un cadavru. Tntr‘un cuvânt statuia repre­
zenta proporţiile cele mai juste şi cele
mai armonioase, formele cele mai pure
şi cele mai elegante, tot ceeace constitue
agilitatea şi forţa, frumuseţea naturală şi
graţia.
Pliniu adăoga că artiştii timpului său
se adresau acestei statui, spre a găsi le­
gile artei plastice.
W'nr’kclman presupune că Doryphorul
capo d'opera lui Polvclet ar fi modelul,
canonul despre care vorbesc autorii
vechi, întru cât mai toate operele lui
Polvclet (Diadumenul, Amazoana) se ca-
racterizeau, după cum spune Yarro, citat LUCREZIA MIHAIL: COMPOS1Ţ1E
de Plinin, prin proporţiile lor patrate (Salonul Oficial)