Page 12 - 1927-19
P. 12
300 UNIVERSUL LITERAR
sească formula, fiindcă aceasta era gă
sită oarecum încă dela 1509 de către Lu.
ca Pacioli şi Leonardo da Vinci, ci ca să
găsească, am zice, corespondenţa dintre
teoria metafizică a caracteristiciştilor şi
formula matematică întrevăzută de că
tre Polyclet iar apoi exprimată de către
Leonardo da Vinci şi Luca Pacioli.
Zeising credea că extrage din elemen
tul iraţional al secţiunii de aurneoesita-
tea cleviaţiunilor minime în raport cu ca
însăşi în natură şi în artă. El susţinea
că raporturile simple şi raţionale ale
teoriei muzicale sunt nişte aproxima-
ţiuni ale secţiunii de aur şi numai in
măsura în care acestea se apropie de
ea. Numai atât şi ar fi destul ca sa nu
dăm seama că în genere, după cum spu
nea Cil. J/do, experimentarea unor ast
fel de raporturi matematice exacte este
din punct de vedere psihologic, un nun
sens.
In realitate ceeace amâne din cărţile
lui Zeising, nu credem că poate depăşi
încercarea de a da un substrat matema
tic egularităţii formelor şi simetriei în
genere.
Zeising găsea secţiunea de aur în
orice : de la forma unor constelaţiuui şi
de la repartiţia continentelor şi a mări
lor pe pământ până la •relaţiunile ştiinţi
fice etice şi religioase. Acest fel de a
concepte nu putea determina frumuseţea
unor forme, zice Ch. Lalo, dacă ea se
găseşte în toate formele şi mai ales dacă
în aplicarea principiului secţiunii de aur
se ajustează fenomenul ca să intre intre
hotarele teoriei.
Dar fiindcă deviaţiunile principale sunt
o condiţie pozitivă el vrea să dea o auto
ritate specială raţionamentului servin-
du-se de matematici de unde ia prin Lu
ca Pacioli şi Leonardo da Vmei formula
; convingerii de estetician a lui A. „Acest raport prezidează ca relaţiune împărţirii unei drepte în medie şi ex
iu. normală şi fundamentală la toate divi trema raţiune (împărţirea unei lungimi
logartli nu mai este un cercetător al ziunile formei umane, la constituţiunca în două segmente inegale în aşa fel ca
•porţiilor propriu zise. el vrea să re- animalelor superioare, la structura plan segmentul marc să fie medie proporţio
;ă în genere cercetarea empiric expe- telor, mai ales în ceeace priveşte distri nală între segmentul mic şi lungimea în
lentală la un principiu unic, oarecum buirea frunzelor, la formele diferitelor întregime), formula ce exprimă cea mai
tafizic, pe care experimentarea să-l cristale, la ordinea sistemului planetar, perfectă proporţie în sensul plastic ni cu
ifice numai. la proporţiile operelor de artă arhitec vântului, adică aşa numita secţiune de
a sensul acesta clar ajungând la alte tonică şi plastică în genere recunoscute aur.
uitate întâlnim mai târziu pe J. lf. ca cele mai frumoase, la acordurile cele Zeising este un metfizic'an. după cum
lff, Lihardzik, Schadow, Boclienek, mai satisfăcătoare ale armoniei muzicale, am văzut, şi ca atare îmbrăţişează teoria
•us şi Oersted ; printre aceştia Zei- şi chiar la alte aparente prezentate de caracteristicului. Constată secţiunea de
ţ va pune bazele aşa zise ştiinţ fioe către artă şi de către natură". aur în exprimarea formală a plasPcii a-
:
principiului „Secţiunii de aur‘‘ (Gold- Prin urmare tot cosmosul prezintă sec poi întocmai ca şi Ilerbart neagă valoa
Schnitt). ţiunea de aur, ceeace însemnează după rea fondului său a concepţiei în opera
rising însă prin sistematizarea con- Zeising, că tohil are înfăţişare estetică. de artă şi conchide de la un număr finit
•uţiunilor aduse este şeful şcoalei he- Secţiunea de aur la cei vechi avea mai de cazuri observate la un număr infinit
iste matematicizate. El reia faimoa- mult proprietăţi matematice ; pentru de cazuri posibile. Trece de la plastică
îecţiune de aur, în care găsise pri- Zeising ea are mai ales o valoare este la reprezentările pure şi e în stare să
e rudimente matematice, tică. Secţiunea de aur ar fi un raport vorbească poate şi de secţiunea de aur
itr'adevăr încă din antichitate, după normal şi în natură şi în artă. Acest ra în poezie, bine înţeles fiindcă forma este
i am văzut, s‘a căutat să se găsească port este îns ădemonstrat în mod deduc elementul unic al artei după Zeising ca
resiunea matematică a plăcutului în tiv, fiindcă secţiunea de nur pentnu Zei şi după Ilerbart. S‘ar părea că Zeising
tică ; modernul Zeising găseşte el sing este formularea matematică a prin •procedează pripi raţionamentul inductiv.
ită expresiune în raportul dintre cipiului metafizic din estetică pe cae îl In realitate el nu demonstrează, ci verifică
î fragmente inegale ale aceleaşi mă- găsim în diferite variante, atât în şcoala ipoteza metafizică matematicizată a ca
. fragmente, dintre care cel mic se caracteristicului, cât şi în aceea a cla racteristicului măsurând operele de artă
işte către cel mare, ca cel mai marc rului confuz şi care consistă din concepe plastică. Nu se poate demostra că H-l—2.
e întreaga mărime. Numerkeşte, a- rea frumosului ca o armonic a unităţii Aceasta se verifică. Or deducţiunea lui
ta s‘ar exprima prin raportul 5 : 8 în multiplicitatea infinită, armonic în ipotetică — secţiunea de aur — fiind
21 : 34. făţişată ea intuiţie sensibilă şi spirituală falsă, în ceeace priveşte esenţa fenome
in urmare secţiunea de aur însem totdeodată. nului estetic, verificările dau greş.
nă trei cantităţi, care sunt în propor- Dela această formulare metafizică Zei
continuă : aceeaş relaţiune leagă sing putea trece la una intermediară şi (Va urma)
mentele între ele. anume că multiplicitatea infinită ar în
cheneck susţinuse că şi Grecii au a- semna inegalitatea părţilor, iar unitatea SCARLAT STRUŢEANU
tt principiul secţiunii de aur şi că constantă, chiar în această multiplicitate,
t principiu s‘ar găsi formulat în ca- ar însemna identitatea raporturilor, adică
l1 lui PolYclet sub altă formă, proporţia chiar în această inegalitate.
ising reluând cercetările din care Tar de aci şi până la formula că rapor
enumerat câteva : (De Vinci-Pacioli, tul între întreg şi părţile sale nu este al
. Wolff, Bocheneck şi concentrân- tul decât acela, prin care părţile însăşi
î în formula amintită (secţiunea de sunt legate între ele nu era de cât un
zice : pas. Şi Zeising l'a făcut, dar nu ca să gă
