Page 13 - 1927-19
P. 13
desenelor, lui llector de Bearn : Cons
tanta văzută dinspre mare, cu aspect de
port nordic sau silueta albă a minaretu
lui din lsaccea , fie seratele domneşti
sau călătoria năpraznică a căruţei de
poştă, sau inocenta stelarilor din Char
les Doussault ; peisagiile de iaruă ale
unui Bucureşti de lemn din Michel Bou
quet, nici zecile de schiţe, porturi şi ti
puri ale lui Raffet dela Cladova şi Cer-
uej, prin Giurgiu şi Bucureşâ şi până
la naltele care cu cărbuni de pe drumul
Odesei, unde mai întâlneşte Raffet pen
G. OPRESCU : Ţările române văzute Victor Duruv — în toate aceste cazuri,
de artişti francezi (sec. XVIII şi XIX) ; călătorii aceştia artişti, mânaţi pe plaiu tru ultima oară cărăuşi moldoveni, sau
editura „Cultura Naţională", 1926, 76 pa rile noastre de motive mai mult politi casele umile, bordeele creionate de
gini + LXXX tabele. ce, au adus o înţelegere a locurilor stră Lancelot sau de-acelaş un bucureşti vă
bătute şi o râvnă de a exprima pitores zut din afară, rural şi bisericesc, aspec
Istoria românilor prin călători — că cul — care, dacă nu-i înglobează între te ale unor timpuri astăzi înlocuite în
reia d. N. Iorga i-a consacrat una din romantici şi exaltările lor exotice, îi bună parte şi pe cari călătorul, omul de
cele mai agreabil erudite lucrări ale anexează totuşi marelui curent spiritual inimă şi de simpatie, cu mult mai pre
sale, în patru volume şi între capitolele dela începutul secolului trecut. Mai ales ţios decât chiar desenatorul, Lancelot
căreia 111, X), unul vorbea şi despre în mă ura în care orientările politice de însuşi le presimţea pe cale de prefacere,
s
„Călătorii artişti francezi în ţările noas- după marea revoluţie franceză, impreg când la sfârşitul călătoriei «ale, pe ca-
tre‘\ — se îmbogăţeşte şi completează nate de umanitarism şi de validarea re-1 luam din d. Iorga, declara că „a vă
în chipul cel mai fericit, cu prezenta grupărilor etnice, nu sunt şi ele decât zut o aglomeraţie cte 6.0UU.OOU de oameni
monografie a d-lui G. Oprescu. un aspect al aceluiaş universal duh scuturând praiul putred a douăzeci de
Dând materialului propriu zis istoric romantic. veacuri de apăsare,-de năvăliri şi barba
atâta extindere câiă era de rigoare pen Altminteri totul îi îndepărta — ca ar rie pentru a merge cu îndrăzneală să
tru situarea în timp şi‘n istorie a artiş tă — de subiectivismul romanticilor. „I- lege leagănul său, tradiţiile sale, stea
tilor francezi, d. Oprescu a alcătuit un tinerariul dela Paris la Ierusalim* din gul său de una din cele mai mari epoci
4
album retrospectiv, în care informaţia 1811, al lui Chatcaubriand nu avea ne- ale istoriei*'.
ilustrată se însoţeşte cu pitorescul cei voe să fie exact — şi istoria literară a „Praf putred" pe care dacă prezentul
mai desăvârşit. dovedit aceasta — pentru că după cum n l-a «cuturat definitiv, d. Oprescu l-a
u
Centenarul romantismului, a cărui foarte just remarcă Henri de Regn ier, scuturat de pe arhive şi în painjenişul
sărbătorire se continuă cu un stăruitor ceeace interesează, era „calitatea viziu- lui mobil ni sa arătat şi mai frumos şi
şi variat cult în ţările occidentale, ar nei lor", mai puţin secretul ţărilor ne mai pitoresc acest trecut.
putea pune şi pentru noi, — cari am cu cunoscute şi mai mult impresia perso
noscut undele acelei mişcări concentri nală a călătorului. ION GARLEANU : Viorele, poezii ,
ce, pornite aoum un veac (dacă nu şi Chateaubriand nu s‘a sfiit «ă o măr tip. „Serafică", Huiăuceşti, 1926,
mai bine) dinspre Franţa — întrebarea: turisească însuşi, la fel şi Fromentin,
întrucât aceşti călători-artişti se încor care atât în notele de călătorie cât şi în Singură preocuparea de cele biseri
porează acelui curent înamorat de pere pictura sa orientalistă au aşternut peste ceşti. taina auaruiut şi paravanul patra
grinaje şi exotism, care a fost, între al viziunile exotice masca propriei lor per firului, s<unt oare suficiente condiţii să
tele. romantismul. sonalităţi. Dacă adevărul asuferit, în favorizeze eclosiunea unui talent poetic?
Mai toj ilustratorii prezenta^ de d. O- schimb, arta a avut de câştigat. lată întrebări pe care şi broşura pre
prescu, în admirabilul său album de re Este tocmai invers cazul cu aceşti ar zentă le suscită, ca atâtea altele. Bran
produceri, îşi daioresc călătoriile lor tişti francezi care ne-a vizitat ţările şi ds Jammes, catolicul este, în părerea
prin principate unor împrejurări poli care tocmai în virtutea unui minus de multora, inferior păgânlui clin Elegii şi
u
tice, ain albia cărora se desprinsese şi artă au putut să ne lase — şi observaţia aedului rustic din Jean de Noarieu.
marele afluent al înrâuririi franceze în aceasta a d-lui Oprescu ni e pare va In schimb Louis Le Cardounel, al că
R
Orient şi mai ales în Principate. labilă — mărturii preţioase şi de o maro rui suflu e în repetate rânduri, în epi
b ie că, recomandaţi de dragomani ai autenticitate istorică, din trecutul nostru. graf şi în dedicaţii, prezent în culegerea
ambasadei franceze din Constantinopol, Dacă n*au fost — cei mai mulţi dintre aceasta de „Viorele", era, după spusai
însoţesc suita viitorilor domni ai princi ei — artişti cu o personalitate distinctă. criticilor, catolic chiar şi înainte de con
patelor — cum e cazul lui Louis Dupre, n‘au urmărit mai puţin pitorescul, nou versiune. Două nume, două experienţe
„elev al lui David“, însoţind în 1819 în tatea, spectacolul inedit cu care acum în care nu deschid nici un drum către gră
drumul dela Constantinopol la Bucu tâia oară veneau în contact şi atât în dina mistică din ceruri decât celor în
reşti, pe Mihail Şutu, al cărui admira semnaţi mai dinainte.
bil portret, dimpreună cu al fiicei aces desene, în schite, în gravură sau în no Poezia lui Cardounel după însăşi ex
tuia, domnita Elena, le şi pictează, (por tele Cu care îiisoţeau unii dintre dânşii presia sa, urmărea să renască, «tub su
— un Raffet, un Lancelot, de pildă —
trete de un fastuos academism şi despre jurnalul lor de drum, ilustrat, s*au ară flul divin, acea „antică uniune între
cari o slabă imagine e întâlneşte şi în tat sensibili amănântului tipic şi plin de Poet şi Preot, amândoi consolatori, amân
s
revista noastră, în reproducerile artico poezie din părţile noastre : o troiţă, o doi inspiraţi". D-l Ion Gârleanu nu
lului din anul trecut al d-lui I. C. Bă- cumpănă de fântână, o diligentă, un su gândeşte altminteri când în poezia „Poe
cilă), fie că-s ataşaţi militari în timpul rugiu, etc. Pe Lancelot do pildă, ne ex tul* , dedicată „poetului mistic Louis de
1
războaelor din Orient — cum e cazul lui plică cL Iorga, citând din călătoria a- Cardonnel", înfăţişează pe poet ca pe un
1 lector de Beam —, însoţind pe unchiul cestuia, îl interesează bisericuţele pier Orfeu, un Prometeu, mai exact iun preot:
său. ducele Casimir de Mortemart, în
misiunea încredinţată acestuia de către dute „care valorează mai mult ea artă Tn însă, preot după lege,
Carol X, regele f ranţei, pe lângă per şi ca tradiţie istorică decât cele câteva Vesteşti al viefii ideal,
soana Ţarului, în timpul războiului ru o- palate şi biserici clădite din nou în stil Şi nu e vina ta că lumea
a
tnrc din 1828—1829 ; fie că, în calitate gotic german, care se pare a stăpâni sin Grăbeşte 'n drumul său fatal
de colaboratori ai consulilor francezi din gur înalta favoare oficială".
principate, oameni politici prin excelentă Dar toate acestea sunt oarecum în Versuri, însă, din care se poate sur
— cum e cazul lui Doussault şi mai ales marginea lucrării d-lui G. Oprescu şi nu prinde şi devierea practică, anti-poetică
Michel Bouquet, dau cu albumuri de ve vor putea da o imagine cât de slabă de
deri din principate, sprijin preţios ple valoarea şi mai ales de occidentala teh şi prestanţa acestor versuri care în ma
doariei lui Billecocq, consulul francez nică pe care acest album o realizează. joritatea lor amintesc o epoca perimată
din Bucureşti, dintre 1839 şi 1840, care Cele 80 de tabele ce urmează schiţelor a poeziei româneşti :
convins de gândurile de anexiune ale biografioo-istorice consabrate fiecărui Nu-mi pare rău că lin pe drum
Rusiei, stărue (şi e şi rechemat pentru a- artist în parte, sunt cel mai încântător îşi lasă iar salcâmii floarea
ceasta), ca Franţa să ia sub a ei protec- voiagiu pe drumuri cunoscute, însă în Şi mândrul Maiu îşi pierde-acnm
tiune principatele —, fie că însoţesc pe decoruri oarecum patriarhale şi peste In crângul tânăr sărbătoarea.
oameni de ştiinţa, cazul lui Raffet întovă care timpul Cu prefacerile lui în porturi
răşind pe prinţul Anatol Demidoff sau şi‘n moravuri a presărat o cşnuşe emo Sau aforisme în genul următoarelor :
al lui Lancelot. continuând călătoria, (din ţionantă.
însărcinarea revistei „Tour du rnonde**), De aceea, oricât ne-nm strădui nu vom Omul... undă călătoare
întreruptă la Presburg, a istoricului putea egala puterea de evocare, fie a Ce se pierde*n largul mării...
