Page 15 - 1927-19
P. 15
Conica muzicală
NOTE $1 OBSERVAŢII
La o vitrină...
14
4
„NUNTA TRAGICA de ALEXIS CATARGI lu „OPERA ROMANA din
BUCUREŞTI
La vitrina unei librării de pe strada....,
dar, în definitiv, ce importă strada—gă
sesc o carte : E întârziată cronica noastră asupra treze în afirmarea conflictului intern, des-
LUPTA ÎMPOTRIVA IMORALITĂŢII Nuntii tragice, — o ştim. Dar nu putem lctce şt mai evident pe războinicul Dra-
O privesc cu atenţie, încântat că, în lăsa să treacă ub tăcere tocmai eveni goş, biruitorul oştilor duşmane, ampla
s
fine, şi la noi său găsit persoane care mentul muzical care consacră ca normală ngură din tradiţia aşezărilor şi gospodă
să discute chestiuni <ie această natură. activitatea operei noastre de stat şi-i legi rim noa tre pe pământul romanesc, de
s
Sunt gata să plec — deouată însă, con timează existenţa. Pe deoparte. Iar pe do un biet uragoş, purtător ai unui biet
tinuând să cercetez vitrina stăpânit de altă parte, pentru întâiaş dată, de când inel smuls tun degetul căpităniei oşulor
starea sutletească de mai sus — ochii încercările şi dibuirile de organizare, au învinse, umilit ele o trădare comună, tară
îmi sunt puternic impresionaţi de o altă condus la actuala formaţiune de operă a amploare, Iară inulţimea şi puterea pa
copertă, mult mai puţin modestă decât statului, faptul montărei Nunţii tragice siunilor care ar trenul sa covârşească,
cea de mai sus : un desemn colorat, lip e te de natură a pune in discuţiuue in- aşa cum de sigur a voit Catargi, îigura
s
sit de orice gust, de talent şi de înţele cunaţtuniie şi aptitudinile pe care le pu istorica a lui izragoş. Libretul operei
gere literară : două goliciuni — una mas tem cerceta ca lireşti, ale rasei, în pri e te datorit însă lui Louis Cernol, care
s
culină, cu spatele, alta feminină, cu faţa, vinţa capacităţii dramatice muzicale ro nu cunoaşte, de bună seamă, nici istoria
culcate alături. maneşti. Nu e vorbă, încercări de opere Românilor, nici sufletul nostru, nici al
Ce se va li petrecut în sufletul meu — româneşti am mai avut : „Madalena” de domnilor şi voevoziior. Daca este urmă
c uşor de ghicit : Al. T. î^issu, „Petru Kareş ' de Cuudella, rit ca nio,uv dramatic coninctul sufletesc
4
Iată mi-am zis doi autori şi doi edi „Hatmanul Dragan (probabil, neispră intern, apoi să recunoaştem ca p diolo-
44
s
tori : unul care luptă împotriva celui vită) de Stephanescu, etc. Generaţia mai gia poporului şi a vremii a lost streină
mai periculos flagel social *— imoralita tânără nu cred să-şi poată aminti însă de cunoaşterea iui Cernol. Şi îutr o mai
tea — văzând în chiar această luptă o de reprezentarea vreuneia din aceste mică măsură, chiar* a iui Catargi.
datorie sfântă, un atu pentru ridicarea opere româneşti. Abia de am putea bâiiui iar lrequenteie crâmpee de muzică
sufletească a neamului — altul antipo cliiţându-se necesităţi de teatru muzical populară par menite tocmai de a aliate
dul acestuia, care plantează cât mai a- s românesc în producţiunea dramatică a atenţiunea dela aceste lipsuri ca inten
dânc şi mai general, tocmai strada imo lui Alecsandri. biue'nţeles, dacă facem ţie. Ca realizare însă, le alirrnâ şi mai
ralităţii. Cu un cuvânt : două profesiuni abstracţie de diferitele datini populare, notărît.
— două concepţii — două feluri de a-şi în cari de fapt, se vădesc începuturile Astfel pusă problema, „Nunta tragică '
1
înţelege rostul social-national. noastre de artă dramatică. Nici teatrul nu se poate susţine de cât cu simfo
Un prim motiv de durere : constata propriu zis şi nici cei muzical nu-şi află, nie în două părţi, cu coruri şi soli, sau
rea acestui dureros dezacord. în producţiunea originală românească, ca formă de cantată, — ca înşiruire do
Altul: faptul că editorul (şi scriitorul) geneza în ace te primitive mamiestaţiuni momente epice şi descnpţiuni. Valon
s
se fereşte, uneori, să fie un propovădui dramatice populare. Şi numai în vodevi muzicale, în sine, privind lucrurile inde
tor al binelui, frumosului, moralului. lul lui Alecsandri, în Uuntecelul comic şi
Al treilea : lipsa de concurs, concuren în feerie, se văd utilizate elementele teh pendent cfe punctul de vedere dramatic,
ta în rău, pe care o întâmpină unii edi nice populare, de „singspiel" apoi, sau prisosesc în partitura operei lui Catargi.
tori (şi scriitori) însufleţiţi de altfel de de „vaudeville *. Încolo, producţiunea Abundente torente de lirism s imlonic,
4
sentimente, decât cei de mai sus. dramatică românească, Ulupa cum este bine conduse, pline de emotivitate, indica
In fine — o ultimă constatare : vitrina, cazul — în general vorbind — şi cu cul pe Catargi ca muzician de rare daruri
imaginea profesionistului numit librar, îi tura noastră,) poartă proeminente carac creatoare. Intru cât revederea textului
împacă repede pe toţi, îmbrăţişând, ca tere istorice. In teatrul muzical românesc muzical datorită maestrului Pessione io.
mai sus, şi „Lupta împotriva imorali din cele ce cunoaştem, caracterul istoric laboreazâ cu partiţiunea originalului, nu
41
tăţii şi atâtarea acesteia, prin desene şi este singurul ce poate fi stabilit în mod ue putem pronuuţa peutru ca nu cunoaş
povestiri ad-hoc. definitiv. tem acest original. Dar, oricum, dm in-
E singurul fel de a-şi face datoria a- Dela această hotărîtoare caracteristică veuţluuea motivelor, dm conducerea şi
cesta ? Cred că nu : dacă fine cu orice a culturii noastre nu e putea sustrage desvoilarea ideilor, diu pompa orchestra •
s
prcf să desfacă fel de fel de marfă — cel Alexis Catargi, autorul operei „Nunta fă ce triumfă pe te declamaţiei vocala, ni
s
pupu să se ferească s‘o afişeze la vitrină, tragică' , introdusă de curând în reper se impune constatarea că in Alexis Ca-
4
în chip atât de contrastant. toriul Operei bucureştene. Dacă drama targi, pierit in vârstă de abia 4b ani, ani
A cere librarului să citească tot ce pierdut pe un puternic compozitor ro-
vinde — e prea mult , a-1 ruga să aibă istorică e te proprie, inerentă însuşirilor mân, minunat înzestrat, solid instruit şi
s
creatoare, personalităţii artistice a lui
anumite opiniuui despre o carte sau Catargi, este de discutat. După cum, de însulletit de cauza muzicii naţionale.
alta — însemnează a-1 ridica la rangul altfel, este de discutat dacă în personali Diu interpretare e te de relevat nu-
s
de îndrumător cultural pe care el nu-1 tatea creatoare a lui Catargi unt cumva mai Îigura impresionantă pe care isbu.
pretinde.; a-1 îndupleca însă cerându-i de constatat elementele ce hotărăsc pe teşte să o creeze basul l'olescu din rolul
s
să dea mai multă publicitate sau eviden lui Dragoş, în scena finală. Static fiind
tă operelor salutare — este tot ceia ce ne omul de teatru. Paginile numeroase, de concepute celelalte roluri, artiştii le-au
permitem. E singurul chip de a contribui veritabilă muzică simfonică, de calde re căutat... cum au putut, dar cu serioase e-
la educarea corectă şi curată a tinerelor vărsări extatice, de prelungi efuziuni forturi. Nu înţelegem de ce atât de a-
vlăstare care, în fata unei vitrine ca a- de neturburat calm, pe care ni le desco plaudatul no tru puitor iu scenă, d. Pa-
s
1
ceia de mai sus, sunt înclinaţi să aleagă peră abuudent „Nunta tragică ', sunt de vel, s‘a învoit cu sgârcenia de a împru
44
cartea cu „poze *. natură a fixa — şi într'un însemnat re muta peutru „Nunta tragică din „Rege
4
lief — caracterul prin excelentă liric, al le Ysului ' sau „Lohengrin“. Să reletâ
4
PAUL I. PAPADOPOL personalităţii lui Catargi. împrejurările cu cuvenitele elogii stăruinţa şi reuşita
de fapt completează şi confirmă, dacă maestrului Pessione, care a pus la punct
mai este nevoe, aserţiunea noastră. Şi cu atâta înţelegere sinfonică, şi cu alâta
anume. Din drama ce prin concepţie a- pietate, partea muzicală a operei regre
vea caracterul istoric şi s‘ar fi chemat tatului confrate român.
„Dragoş , după numele eroului principal,
44
Catargi nu păstrează de cât cadrul exte GEORGE DIACU
rior. Conflictul istoric este părăsit ca
exterior, pentru a desvolta ca motiv dra
matic, conflictul interior, de iubire şi ge
lozie. Drama a devenit „Nunta tragică' .
4
Insă romantismul voit de culorit local,
lirismul propriu artei autorului, cadrul
eminamente istoric şi lipsa de proemi
nenţă a motivului dramatic interior unt
s
atâtea elemente care anulează permanent
logica dramatică în opera lui Catargi.
Amestecul muzicii socotite populare —
căci este de multe ori lăutărească — în-
tr'o acţiune dramatică ce vrea să se cen
