Page 4 - 1927-19
P. 4

UNIVERSUL U7ERAR




                                                                                          [q /"el ANĂ d<£
                                                                                               ^.oVInTE




                                                                                 Califul  Ilesam  II,  care  a  trăit  in  seco­
                                                                                lul  al  XI,  era  spaima  supuşilor  săi,  prin
                                                                                cruzimea  sa.  Intr'o  zi  plecă  prin  ţară
                                                                                fără  nici  o  suită.  Intâlnindu-se  cu  un
                                                                                arab, îl întrebă :
                                                                                 „Cine este acest om care se numeşte
                                                                                Ueşain şi de care se vorbeşte atât ?’*
                                                                                 „fieşam nu este un om“, răspunse a-
                      autograf al lui giovanni papini                           rabul, „ci un tigru, un tiran sângeros,
                                                                                                    1
                                                                                dispreţuit de tot poporul* .
                                                                                 „Dar ce-a făcut ?“
                                                                                 „Tot felul de crime dintre cari tea
   nizată  în  afara  cadrelor  facultăţilor  ra­  nu  sunt.  Eu  nu  am  decât  arareori  expe­  mai mică ,ar fi de ajuns spre a-1 condam
   ţionale.                              rienţe  mistice.  Restul  timpului  sunt  nu­  na la moarte**, i
     —  Unirea cu Divinitatea...         mai  un  amator.  Dealtfel,  eu  am  spus  şi   „II cunoşti ?“
     •  Aceasta  e.  Experienţa  mistică  e   altădată  ,  cei  mai  mari  mistici  sunt  ne­  „Nu.  Şi  asta  ar  fi  pentru  mine  o  tra­
   transformarea  omului  în  Dumnezeu.  La   cunoscuţi.  Pentrucă  îndumnezeirea  omu­  gică onoare**.
   început  a  îost  un  dualism  intransigent  :   lui  nu  poate  fi  redată  nici  prin  vorbă,   „Ei bine 1“ strigă Ileşam, nebun de
   Dumnezeu  —  Om.  Prin  Christ,  s‘a  în­  nici  prin  gesturi.  Adevărata  experienţă   mânie, „priveşte-1 bine, e în faţa ta‘‘.
   cercat  o  colaborare  între  cele  două  Prin-   mistică  e  incomunicabilă.  Cei  cari  şi-au   „La rândul tău ştii cine sunt ?“
   cipii   cu  scopul  de  a  mântui  pe  Om,  de   scris  memoriile,  nu  sunt  cei  mai  perfecţi.   „Nu“.
      4
   a-1  transforma  în  Dumnezeu,  dar  veni­  Şi  însuşi  memoriile  lor  sunt  mult  depăr­  „Sunt  unul  din  membrii  familiei  Zuliar
   rea  lui  Crist  a  rămas  fără  rezultat.  Oa­  tate  de  realitatea,  de  concreteza  expe­  ai  cărei  -descendenţi  înebunesc  o  zi  pe
   menii  nu  şi-au  îndepărtat  bestia.  Sin­  rienţei.                       an  şi  ziua  mea  de  nebunie  e  tocmai  as­
   gura  nădejde,  e  de  a  face  să  renască   A  treia  categorie  de  mistici,  sunt  dile­  tăzi'*.
   Crist  în  noi.  de  a  deveni  noi  Dumnezeu.   tanţii,  amatorii,  erudiţii,  criticii.  Ei  sim­  In  faţa  acestei  prezenţe  de  spirit,  I  le-
   Dar lucrul acesta e atât de greu...   patizează  cu  misticismul,  dar  nu  au  ex­  şam  surâse  şi  se  depărtă,  spre  a  nu  mai
    —  Care  a  tost  misticul  cel  mai  perfect   perienţe intense....       pedepsi pe acel om.
   şi mai specific italian ?                                                                    ♦
    —  Trebuie  să  precizezi,  pentrucă  sunt   S‘a  înserat.  Au  trecut  aproape  două   Un  ilustru  pictor  englez,  James  Thor-
   mistici  catolici,  şi  mistici  în  afara  bi-   ceasuri,  de  neostenite  cuvântări,  de  pe­  nill,  lucra  pe  o  cupolă  înaltă  a  bisericei
   sericei.                              regrinări   printre   cărţi.   In   bibliotecă,   Sfântul  Paul  din  Londra.  Schela  era  ri­
    —  Misticul  cel  mai  catolic,  a  fost,  fără   fum  gros  de  ţigară.  Giovanni  Papini  a-   dicată  la  câteva  sute  de  metri  înălţune
   îndoială, Ion Bonaventura...          prinde  lumina.  Mă  ridic  să  plec,  cu  da­  şi  nu  era  înconjurată  cu  nici  un  parapet.
    —  Un  mistic,  aşi  spune,  metafizic.  Ia,-   rurile  primite  sub  braţ.  La  uşă,  mă   Intr'o  zi  pe  când  se  afla  pe  schelă  ru  un
   copone  da  Todi  e  cel  mai  perfect  din   cheamă  să-l  vizitez  a  doua  zi.  Dar,  pru­  prieten,  lordul  Arundel,  pictorul  încân­
   a doua categorie...                   dent,  refuz.  îmi  amintesc  atâtea  pagini   tat  de  capul  sfântului  Paul  pe  care  toc­
    Dar asupra mişcării religioase contem­  sincere  împo  riva  vizitatorilor  inopor­  mai  îf  terminase  de  pictat,  uită  în  ce  loc
   porane, din Italia, ce credeţi ? E o ade­  tuni,  din  Un  uomo  finito.  I  le  reamintesc.   se  află  şi  spre  a-.şi  admira  opera,  se  de­
   vărată renaştere mistică. Sunt mistici   Zâmbete  tăinuite.  îmi  strânge  mâna  vi­  părtă  încet  mergând  cu  spatele  spre  mar
    uri, şi mistici amatori. Şi sunt studioşi   guros şi mă bate pe umăr.      ginea  schelei.  Amicul  său  văzu  pericolul;
    arnici şi pretioşi.                   —  Dacă  mai  ai  nevoie  de  ceva,  scrie-   dar  era  prea  târziu  spre  a  i-1  arăta,  căci
    —   Foarte  adevărat.  Intre  numele  pe   mi.  Iţi  trimit  răspuns  în  România.  A  ri-   pictorul  nu  mai  avea  decât  un  pas  de  fă­
   care  mi  le-ai  pomenit  în  ultima  scrisoare,   viderci....              cut  şi  ar  fi  alunecat,  căzând  dela  o  înăl­
  regret  că  nu  întâlnesc  şi  pe  Zanîrognini.   S‘a  închis  uşa.  Cobor  treptele  şi  ajung   ţime  ameţitoare.  Prietenul  lui  James
  E  unul  dintre  cei  mai  reprezentativi  şi   în  stradă  cu  sufletul  în  zâmbete.  Mă   Thornill  avu  o  inspiraţie  subită.  Lua  o
  dintre  cei  mai  autentici.  A  publicat  de   opresc  şi  ascult.  Mă  chema,  ispititor,   pensulă  cu  vopsea  brună  şi  o  aruncă  pe
  curând  două  cărţi  ,pe  cari  te  sfătuesc  să   Florenţa.  Şi  pornesc  pe  străzi,  odată  cu   capul  sfântului  Paul,  mâzgălindu-1  în­
  le  citeşti  :  Le  vie  del  sublime  (bocea  E-   cele dintâi lumini care se aprind.  grozitor.
  ditore)  şi  Itinerario  di  uno  spinto  che                                 „Ai  înebunit  1“  strigă  pictorul  şi  se
  si  cerca.  Acum  câteva  zile,  a  apărut  tot   Firenze, April.            repezi asupra profanatorului.
  de  Zanîrognini  o  scurtă  istorie  a  filoso-                               „Ţi-am  distrus  opera,  dar  ţi-am  salvat
  fiei  :  Da  Talete  a  noi  (Carabba),  un  mo­         MIRCEA ELIADE       viaţa*',  răspunse  nobilul  prieten,  arătân-
  del al genului.                                                              du-i marginea schelei.
    —  Dar  Manacorda  ?...  Nu  cunosc,  din                                   Dându-şi  seama  de  primejdia  din  care
  nefericire, decât pagini răzleţe....                                         scăpase,  pictorul  se  îmbolnăvi  şi  stătu  la
    —  Trebuie  să-l  citeşti.  E  tot  atât  de                              pat  câteva  zile.  Mai  târziu,  el  pictu  un
  original.                                                                   tablou  ce  reprezenta  această  scenă  şi
    Papini  îmi  arată,  de  mult  timp,  cărţi                               care  se  găseşte  şi  astăzi  la  familia  lor­
  după  cărţi.  Disipare  în  odăile  alăturate,                              dului Arundel.
  tot  atât  de  pline  cu  rafturi,  şi  îmi  aduce
  câte  o  carte  rară,  câte  o  broşură  pe  care
  mi-o  recomandă  entuziast.  Pare  că  mă                                     Harris,  directorul  revistei  unde  Bernard
  cunoaşte  de  mult.  Nu  se  stânjeneşte  de                                Shaw  a  fost  critic  dramatic  mulţi  ani,  po­
  italiana  mea,  dureroasă  pentru  un  poet                                 vesteşte  următoarea  anecdotă  care  se  în­
  florentin.                                                                  tâmplă colaboratorului său la un teatru.
   —  Iată Mistica minore şi Verso una                                          Intr’o seară un controlor declară lui
  uuova mistica. Manacorda pregăteşte a-                                      Shaw că nu poate intra în stal cu costu­
  cum Mistica maggiore, cartea lui capi­                                      mul pe care îl purta. Shaw se grăbi şi
  tală, şi un volum din Dizionario del omo                                    scoase vestonul.
  salvatico ?                                                                   —  Nu,  nu,  spuse  controlorul.  Vreau  să
   —  Am  lucrat  la  el  mult  timp  şi  se  află                            spun  să  vă  îmbrăcaţi  la  fel  cu  celelalte
  scris  în  bună  parte.  Dar  Giulliotti  com­                              persoane.
  pune  acum  o  culegere  de  psalmi,  iar  eu                                 El îşi plimbă privirea în rândul doam­
  am  fost  prins  de  ale  lucrări.  Vom  con­                               nelor foarte decoltate.
  tinua Dicţionarul mai târziu.                                                 —  Nu pot să-mi scot cămaşa, zise el, ca
         întrebi dacă eu sunt un mistic                                       să fiu la fel cu clienţii d-voastră !
  pur. Trebuie să recunosc» cu durere, că                                       Şi plecă.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9