Page 7 - 1927-19
P. 7

UNIVERSUL LITERAR                                                                                         295

                                                                                  taţia,  în  credinţa  lui  Tarde,  socializează
                 Legea progresului                                                individul...
                                                                                    Tarde  afirmă,  aşa  dar,  că,  la  începu­
                                          i                                       tul  ei,  societatea  era  heterogenă.  Acelaş
                                                                                  lucru  crede  şi  Guneplovicz.  „Am  de­
       Ce este progresul ?                  tribul  progresează,  diferenţa  între  gu­  monstrat  în  „Lupta  raselor**  —  scrie  el,
       Iată  o  problemă,  care  ar  putea  foarte   vernaţi  şi  guvernanţi  se  accentuiază,  bu­  în  Precis  de  Sociologie* ,  că  hipoteza  plu­
                                                                                                     1
     bine  să  fie  privită  din  punct  de  vedere   năoară.  In  langaj,  dela  exclamaţie  şi   ralităţii  primitive  a  hoardelor  umane
     filosofic,  metafizic;  dar  care  poate  să   până  la  toate  părţile  de  cuvânt  sau  gra­  este  singura  bază  raţională,  pe  caic  so­
     fie,  deasemenea,  studiată  şi  din  puiet  de   maticale,  avem  tot  o  schimbare  dela  o-   ciologia  poate  să  se  sprijine  pentru  a
     vedere social, ştiinţific.            mogen  către  heterogen.  In  ncelaş  timp  cu   da   explicaţiuni   satisfăcătoare,   tuturor
       K  vorba  deci  despre  progresul  socie­  trecerea  dela  incoherent  la  coherent,   fenomenelor sociale**. (Pag. 22).
     tăţii.  Ne  locailzăm  la  latura  sociologică   este  şi  o  trecere  dela  uniform  la  multi­
     a  problemei,  pentru  că  însemnătatea   form.                                Henri  Berr  crede,  ca  şi  Tarde,  că  pro­
     practică  a  acestei  laturi  e  covârşitoare   „Evoluţia  se  poate  defini  o  schimbare   gresul  constă  într'o  tendinţă  către  uni­
     faţă  de  celelalte.  Pe  câtă  vreme  în  do­  a  unei  omogenităţi  incoherente  într‘o  he­  tate,  iar  nu  către  multiplicitate,  cum
     meniul  filosofiei,  plutim  în  sfera  consi-   terogenitate coherentă* .   credea  Spencer.  „Dacă  progresul  uman
                                                              4
     deraţiuniloir  abstracte  şi  a  aprecierilor   Dar  evoluţia  ne  apare  şi  ca  o  schim­  —  scrie  el  —  se  realizează  în  grupuri  fe­
     subiective,  în  domeniul  social  al  pro­  bare  dela  nedefinit,  la  definit  ;  fazele   lurite,  prin  efortul  unor  societăţi  dis>-
     blemei  ne  aflăm  pe  tărâmul  sigur  al  rea­  succesive,  pe  cari  le  traversează  socie­  tincte  şi  uneori  duşmane,  reflexiuriea  va
     lităţii  sociale,  şi  discutăm  fapte  şi  date   tăţile  arată  progresul  dela  o  organizare   avea  ’de  scop  să  reglementeze  şi  să
     concrete,  relaţii  de  cauzalitate  şi  de  de­  nedeterminată  către  o  organizare  deter­  strângă  aceste  relaţiuni.  Prin  solidari­
     venire.  Şi  tragem  din  acestea  concluzii   minată.                       tate  reală  şi  prin  logică  conştientă,  ten­
     practice,  îndemnări  de  viată  şi  norme  de   Ceeace  sileşte  la  această  evoluare  pro­  tativelor  de  unificare  imperialistă  li  se
     purtare.                              gresivă  dela  indefinit  şi  omogen  la  de­  vor  substitui,  din  ce  în  ce,  dispoziţiuni
       Poate  fi  identificat  progresul  cu  mer­  finit  şi  heterogen.  este  ceiace  se  cunoaşte   către  o  bună  înţelegere.  Şi  evoluţia  is­
     sul  înainte  al  societăţii  ?  Negreşit  nu  !   sub  numele  de  instabilitatea  omogenu­  torică,  într'un  sens  pare  să  tindă  într'o
     Mersul  înainte  al  societăţii  nu  e  pro­  lui.  Iată  ideile  lui  Spencer,  în  această   societate  a  naţiunilor  la  organizarea
     priu  zis  un  proces  •—  cu  toate  că  aparen­  privinţă  :  ..Omogenitatea  este  o  condi­  omenirii",  (p.  XXIII  Prefaţă  la  volumul
                                                                                                       4
     tele  indică  acest  lucru  —  ci  pur  şi  sim­  ţie  de  echilibru  nestabil.  Instabilitatea   „Des  clans  aux  empires*   par  Moren  ct
     plu  o  fatalitate,  o  necesitate,  o  condiţie   este   consecinţa   faptului   că   diversele   Davy).
     de  viată.  Mai  mult  decât  atâta,  mersul  a-   părţ’  ale  unei  agregaţiuni  omogene  sunt   Ch.  Bougle,  în  ..Lcs  idees  cgalitaires**,
     cesta  înainte  e  cadrul,  e  jghiabul  prin   în  mod  necesar  expuse  diverselor  forţe   ajunge  la  aceiaş  concluzie,  în  ce  pri­
     care societatea dăinuieşte.           diferind  fie  prin  speţă,  fie  prin  intensi­  veşte  tendinţa  evoluţiei  progresive  către
       Progresul  nu  poate  fi  această  dăinuire   tate  şi  ca  urmare  ele  sunt  modificate   unificarea societăţilor.
     fatală  a  societăţii  ;  ci  el  poate  fi  un   diferit.  Instabilitatea  omogenului  se  gă­  Pe  Durkheim  ni-e  greu  să-l  catalo­
     proccssus  social,  o  desfăşurare  într'un   seşte  pe  deplin  verificată  atât  în  lumea   găm  în  una  din  cele  două  concepţii  ale
     anumit  sens  a  evenimentelor  sociale  şi   omogenică  cât  şi  în  cea  organică,  vege­  lui  Spencer  sau  a  lui  Tarde.  Pentitucă,  în
     de  aci  începe,  ca  în  ori  şi  ce  problemă   tală sau animală.          teoriile  sale  sociale,  se  apropie  şi  de  o
     de  sociologie  ;  inevitabilul  :  magistri  cei*-   Grupurile  de  oameni  primitivi,  fără   concepţie  şi  de  alta  se  apropie  de  con­
     tant  !  Progresul'  fiind  un  processus,  o   organizaţie  erau  uniţi  prin  relaţii  omo-   cepţia  unitară  a  lui  Tarde  atunci  când
     desfăşurare  de  evenimente*  sociale  în-   genp  ;  acestea  au  evoluat  către  grupuri   consideră  societatea  ca  pe  o  realitate
     tr'un  anumit  sens,  cată  a  se  determina   sociale  unite  prin  relaţii  eterogene:  şi   morală  proprie,  sui-generis,  autoritară,
     însuşi acest sens.                    aci  avem  cheia  inegalităţii  sociale  („Op.   răsărind  din  fie  ce  individ,  şi  fiind  totuşi
       Şi de aci încolo începe gâlceava.   cit.“, capi. XIV).                     ceva  aparte  şi  autonom.  Se  apropie  însă
       Herbert  Spencer,  în  faimoasa  lucrare   Aşa  dar  pentru  Herbert  Speneer,  pro­  de  Spencer,  când  readuce  evoluţia  istori­
                    4
     „Primile  Principii *,  a  formulat  legea   cesul  progresului  social  —  ca  şi  ori  şi  ce   că  a  societăţilor,  Ia  trecerea  dela  solida­
     progresului   în   următqatrele   cuviinţe:   progres,  în  genere  —  constă  în  trecerea   ritatea   represivă   mecanică   (uniformi-
     evolufia  în  genere,  şi  progresul  în  parti­  de  Ia  simplu  la  compus,  dela  omogen  la   zantă)  la  solidaritatea  civilă  organică
     cular,  constau  într‘o  trecere,  treptată  şi   heterogen,  dela  uniform  la  multiform  şi   (individualistă, deci multiplicistă).
     fatală,  dela  simplu  la  compus,  dela  omo­  dela  indistinct  la  diferenţiat  în  virtutea   Şi  pentru  a  termina  cu  criticarea  lui
     gen  la  heterogen,  dela  unitate  la  multi­  unei  observaţiuni  elementare  empirice  ;   Spencer,  remarcăm  observaţiile  lui  An­
     plicitate.  La  baza  acestei  multiplicări   instabilitatea omogenului.    tonio  Labrioln,  cari-1  consideră  pe  Spen­
     de  neînlăiurat  se  află,  socoate  Spencer,                               cer  un  metafizician,  de  speţă  vulgară.
     o  observatiune  empirică  :  instabilitatea   Or,  tocmai  această  empirică  constatare   ,.Nu  e  greu  —  scrie  el  —  să  distrugem
     omogenului.                           elementară,  Gabriel  Tarde  o  contestă.   în  Spencer,  ce  datoreşte  savantului  şi  ce
      Tot  ce  este  omogenitate,  unitate,  sim­  Pentni  el,  evoluţia  progresivă  a  socie­  se  datoreşte  filosofului,  deoarece  el  face
     plicitate  se  caracterizează,  în  mod  pro­  tăţii  s‘a  realizat  şi  se  realizează  dela   scrimă  uşoară  cu  categoriile  de  lioino-
     priu,  prin  instabilitatea,  prin  străduinţa   multiplicitate  la  unitate.  „Evoluţia  rea­  gen  şi  heterogen,  indistinct  şi  diferen­
     prin  tendinţa  oarbă  către  heterogenitate   lităţii  sociale,  scrie  Tarde  în  „Legile  so­  ţiat,  cunoscut  şi  necunoscut,  cari  consti­
     multiplicitate, complexitate.         ciale",  92  trad.  românească"  a  constat   tuiesc  sau  reminiscenţe  ale  unui  kantian
      Legea  evoluţiei,  pentru  Spencer,  se  re­  în  trecerea  treptată  dela  o  mulţime  do   inconştient sau o caricatură din Hegel".
     duce  la  neîncetata  integraţie  a  fenome­  armonii  foarte  mici  la  un  număr  mai   Tom  vedea,  în  numărul  viitor,  alte
     nelor,  din  ori  şi  ce  domenii.  Exemplu   mic,  de  armonii  mai  mari  şi  la  un  nu­
     de  integraţii  în  viata  socială  :  dela  fa­  măr  foarte  mic  de  armonii  foarte  mari,   teorii   despre   progres,   teoriile   anti-
     milie  şi  trib  răsleţe  s‘a  ajuns  la  concen­  până  când  ajungem,  într'un  viitor  neho-   progresiste  şi  vom  termina  prin  a  încerca
     trări  în  oraşe  şi  sate.  In  limbaj  dela  mo-   tărît,  la  consumarea  progresului  social   o sinteză.
     nosilabe  s‘a  ajuns  la  polisilabe,  la  cu­  într'o  civilizaţie  unică  şi  totală,  cât  se   N.  N. MATIIEESCU
     vinte.  Integraţia  în  industrie  este  evi­  poate de armonioasă".
                                                                       4
     dentă  :  Maşinile,  desvoltarea  şi  concen­  In  lucrarea  „Legile  imitaţiei*   acelaş
     trarea   capitalului   constituiesc   probe   Tarde,  la  finalul  capitolului  III  despre
     irefutabile  de  integraţie  industrială.  în   „Guvernământ"  ajunge  la  concluzia  că
     muzică,  integraţie  se  constată  prin  tre­  „societatea  actuală  va  ajunge  de  la  o
     cerea  dela  cadenţa  simplă  şi  monotonă   stare  de  libertate  actuală,  la  o  viitoare
    a  cântecului  vechiu  la  frazele  complexe   stare de uniformizare generală* .
                                                                    4
     ale  muzicei  de  azi.  Şi  în  literatură  pro­  Şi  în  fine  în  „Logica  socială",  tot  Tar­
    gresul  integraţiei  este  evident,  prin  com­  de  constată  că  totul  se  operează  în  evo­
    plexul  caracterului  şi  relaţiilor  morale   luţia  socială  prin  multi-conştiinţa  :  care
     ale  eroilor  din  diferitele  opere  artistice.   în  urmă,  tinde  a  opera  prin  uni-conştiin-
     „Evoluţia  ne  apare  astfel  ca  o  schim­  ţă!  Această  fatală  uniformizare  şi  stabili­
     bare  de  la  o  formă  mai  puţin  coherentă   re  de  unitate  —  politiceşte,  Tarde  visa  un
    la  o  formă  mai  coherentă**.  Ansamblul   armonios  imperiu  universal  !  —  se  rea­
    vieţii  inorganice,  organice  şi  superorga-   lizează  de  către  acel  factor  social  a
     nice  s‘a  efectuat  prin  trecere  dela  sim­  toate  făcător  :  de  către  imitaţie,  care
    plu la compus.                         fiind  o  pornire  inerentă  indivizilor,  ope-
      Şi  în  societate,  susţine  Spencer,  se  ur­  rându-se  al)  interioribus  ad  exteriora,
     mează  evoluţia  după  legea  schimbării   uniformizează,  prin  anonimat,  pe  indi­
    omogenului  în  heterogen.  Pe  măsură  ce  vizi  în  totalul  societăţii.  De  oare  ce,  imi­
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12