Page 11 - 1927-20

UNIVERSUL LITERAR 315
CIi. Labo scrie despre Fechner ca este se mişcă decât un muschiu; mişcarea • Amurg străvechi
o veritabilă enigmă rebelă felului nos­ verticală cere activitatea a doi muşchi,
tru tradiţional de a concepe, o atitudine iar cea oblică reclamă cooperarea a trei Amurgul a trecut atât de lin
aproape ostilă faţă de geniul nostru na- muşchi. Când mişcarea executată nu cere Că l'am pierdut cu jocul prin pocni
t’onal. acest amalgan de idei, care ar eforturi prea mari, simţim plăcere, când, Şi-acum mergeam la braţ pe serpentin
putea fi subtil dacă ele ar fi clare, dor din potrivă, eforturile acestea sunt chel­ Să coborâm cu noaptea în Buşteni.
caro nu e decât grosolan, pentru că ele tuite, plăcerea dispare.
rămân confuze. Wundt va fi de aceeaş părere adău­ Se auziau pâroele cum cad
Atât Fechner cât şi contimporanii sau gând că economia efortului să fie compa­ Vuind pe stânci—Şi eu visam—La ce V
urmaşii săi rămân, după cum zice Cli. tibilă cu unificarea celei mai mari mul­ — Când luna se'nălţa pe vârf de brad
Lalo suspendaţi între două ipoteze gene­ tiplicităţi. Visarea mea alături s‘a'ntrupat
rale asupra plăcerii estetice : principiul In ultimul timp aceste explicaţiuni i Şi — poate — ai ghicit atunci de ce
mecanic, al economiei forţelor şi princi­ s‘a dat următoarea formulă. Cu-atâta drag pe nume te-am chemat.
piul intelectualist al unităţii multiplului. Sensaţiile plastice decurg numai din
Contimporanii şi urmaşii săi nu pot mişările impuse mai ales ochiului din Ţesusc luna de pe culmi de munţi
depăşi limitele acestei pendulări. partea diferitelor forme ; mişcările aces­ Pe vale cel mai scump păinjeniş
Alex Baiu, după ce distige plăcerea es­ tea obligatorii modifică tensiunea muş­ Şi noi cununi de raze-aveam pe frunţi
tetică, de plăcutul în genere şi pe acesta chilor acestui organ şi regimul fluxu­ Când am ieşit din codru'n luminiş.
din urmă de util, ne spune că ochii şi ure­ lui sanguin provoacă astfel o sensaţie fi­ Aîât de bine ne înţelegeam
chile sunt cele două căi pe unde pătrun­ zică determinată de fiecare forma pri­ Privind Ia munţii cu argint pe stânci !
de în spiritul nostru influentele esteti­ mară, producăndu-ne plăcere sau durere. — In toată feeria te vedeam
ce, celelalte simţuri servesc mai mult (Ozenfant şi Cli. Jeannerct). Şi'n Umbra deasă-a genelor ghiciam
sau mai puţin la interesele noastre egois­ In sfârşit putem cita tot între ultimele Cum ard în doruri ochii tăi adânci.
te. Citându-1 pe Sully, care spune, că formulări, aceea a lui Ch. Ilenry după
simetria şi contrastul, varietatea şi uni­ care celula nervoasă este un rezonator Dar iTain ştiut că te'ndrăgii, şi tu
tatea şi în sfârşit, că tot ceeace contribue complex, analog cu placa fotografică; ar­ Din taina mea nimic n‘ai priceput —
spre a aprecia în mod conştient asemă­ tistul apare ca un mecanism de o sensi­ — Oh, vremea cât de repede trecu !
nătorul răspândit în ceeace este divers, bilitate profundă şi multiplă, căreia va Şi visul meu pieri abia ‘nceput.
însemnează frumosul, Baiu îl aprobă trebui să-i trasăm pentru diferite medii
în totul. Cât despre secţiunea de aur în timp şi în spaţiu, nenumărate curbe In minte si-azi când zilele'mi deşir
(Golden Section) are rezerve în nceeaş de rezonanţă. Te văd, ca eri, în falnicul decor,
măsură în care nu poate îmbrăţişa teoria In felul acesta şcoala hedonistă expe­ Dar nu mai pot să prind pierdutul iir,
lui T). R. Hay, după care putem găsi pro­ rimentală a dat sensaţiei plastice o ori­ In noaptea altor vremuri când cobor.
porţia numerică a operelor de artă, nu gine mecanică graţie luării în conside­ Doar uneori îmi sună-atât de lin
între linii, ci între unghiurile formate rare numai a relaţiunilor matematice în­ O amintire vagă Ia urechi
prin diferitele diviziuni lineare. Astfel tre mărimi. Şi iarăşi mă revăd pe serpentin
într'un drept unghiu, unghiurile făcute Iată cum aşa zisa estetică experimen­ Şi‘n gene limpezi lacrimile vin
de către diagonale ar fi în proporţii sim­ tală a ajuns un simplu capiitol al opticii Că retrăesc amurgul cel străvechi
ple cu unghiul drept ca 1 : 2 (într'un pă­ sau al acusticii din fizică. încetând cu (Sfârşit)
trat), 1 : 3 , 1 : 4, 2 : 3. etc., ceeace în mod desăvârşire din această cauză a mai fi o
natural dă raporturi simple între ele de estetică, adică o ştiinţă), a frumosului EUGEN VICTOR
ambele părţi ale unghiului drept. şi continuând a fi o ştiinţă a plăcerii sau
Studiind fata omenească, proportionată câte odată chiar o colecţie de cugetări
şi deci frumoasă, D. R. Ilav trasează o pentru care cognoscibilul e indiferent
elipsă a cărei axă mare este lungimea sau, spunea Fr. .Yischer „o unire barocă
totală a capului de la frunte până la între misticism şi matematică. reice. Mă îndoesc, că această opinie c în­
bărbie. Lărgimea sau axa mică este de­ Paviot (Astral des Sous, Paris, 1924) temeiată, căci ea se reazimă pe o necu­
terminată prin următoarele considera­ spre pildă ne vorbeşte între altele despre noaştere absolută a ceea ce însemnează
tului armonice : se unesc extremităţile numărul 696 şi nota fa ; despre trinitatea numărul pitagorice.
jumătăţilor din axa majoră şi minoră, sunetelor sau activitatea lui 23 ; despre Chevrier caută să arate, că numărul
ca să obţinem un triunghiu dreptunghiu secretul quintelor şi al octavelor în vi­ pitagoreic este expresiunea unei calităţi,
şi atunci unghiurile ascuţite sunt între braţiile eterului ; despre aboslut şi rega­ nu a unei cantităţi. Calitatea este expre­
ele ca 30 faţă de 60 sau ca 1 către 2 ; a- tul numerelor, chiar şi despre preziceri siunea vieţii ; cantitatea este expresiunea
ceasta produce o elipsă dominantă cons­ astrologice sau concertul divin. formei. Ştiinţa vieţii se sprijină pe nu­
truită pe un triunghiu dominant şi ase­ Nota fa a gamei-tip egală cu 696 de vi- mărul viu, ştiinţa formei, (pe numărul
mănător cu acordul quintei în muzică. braţiuni este nota manifestărilor Fiului, mort.
Pentru Baiu explicaţia aceasta este o de aceea se numeşte terestră. Relaţiunile *
ipoteză de necrezut, fiindcă nu se poate sale cu numărul 19 sunt ciudate. Hedonismul acesta experimental a
admite ai spiritul nostru judecând figu­ Yibraţiunea 190.008 în raport cu nota moştenit însă tradiţia considerării ochi­
ra omenească să-şi construiască o dia­ fa dă drept coeficient 273 sau 3X7X13. lor şi a urechilor ca organe exclusiv re­
gramă ideală şi să simtă plăcere din me­ Apariţia acestui • factor 13 indică in­ ceptive pentru frumos. In felul acesta,
lodia unghiurilor ; această profundă me­ fluenţa spiritului tenebrelor în raportul fireşte, confuzia între plăcut şi frumos
lodie a unghiurilor nu poate fi acceptată care regulează ciclul lui Metlion prin nu încetează , dar, dacă un reprezentant
decât ca un echivalent matematic al • u- 19 ani. mai dârz al acestei şcoale ar renunţa la
1
nui farmec mult mai aparent pe care D. Numărul 190.008 descompus în factorii prejudecata „organelor nobile' de mai
R. Hay a uitat să-l explice. săi de 7X8X9X13X29 e de asemeni e- sus, n'ar fi de mirare să ni se vorbească
In realitate acest fenomen pentru Baia locvent. vreodată de caracterul estetic al unei
este caracterul expresiv sau sugestiv pe Simbolul fiecăruia din aceste numere gădilituri avante aplicată prin ajutorul
care îl studiază însă în vechea tradiţie ne este cunoscut sicjclul lui Methon ne unui aparat electric, fără îndoială, pe
asociaţionistă ca Spencer dar mai ales apare ca efect al armoniei măreţe, a ma­ oare 1-ain mânui prin ajutorul unei table
ca Fechner. Echivalentul matematic nu nifestărilor celor trei .persoane divine cu de logaritmi.
lipseşte în ideaţiunea lui Baiu, dar e îngerul luminii şi al spaţiului (p. 41). Poate că procedeul ar fi acela al lui
mai redus : e o matematică fără calcule. In fruntea cărţii se găseşte o prefaţă Weber şi Fechner, prin care intensitatea
Linia curbă procură plăcere, zice Baiu, semnată de G. Chevrier. senzaţiei este proporţională cu logarit­
pe când cea dreaptă nu, fiindcă urmări­ Considerarea ştiinţei numerelor, spune mul cât ului eşit din împărţirea intensită­
rea ei presupune efort, tensiune. (I lo- G. Chevrier. în preocupările de ordin ţii totale a energiei agentului extrem cu
garth). De asemeni, soliditatea, stabilita­ utib'tar ne-a închis spiritul nostru pentru intensitatea minimală cerută de pragul
tea şi simetria procură plăcere deci sunt înţelegerea naturii lor, Pentru noi mi­ conştiinţei... celui gâdilat. S'ar putea
artistice, fiindcă şi în natură efectele cu mând nu este decât expresiunea cali­ construi astfel scaune tragice, paturi co­
aceste caracter procură plăcere, adică e- tăţii şi ideea, că am putea vedea, fără să mice şi leagăne idilice.
moţiunea frumosului natural. adăugăm nimic, în fiecare număr expre­ Senzaţiile de pipăit ar putea să expri­
Sully susţine — şi aci se vede limpede siunea unei cantităţi în mod distinct ne me de asemenea forţa destinului, iar
formularea experimentală a principiului pare pe cât de incomprehensibilă pe a- cele de miros, implacabila, dar sublinia
speucerian al economiei efortului că tât de extravagantă. Unii au crezut,’ că dezagregare a materiei organice.
atunci când urmărim cu ochiul liniile găsesc în această cucerire a fenomenu­ O estetică mânuită de matematicieni
unei forme dacă mişcarea c orizontală lui sensibil din partea numărului o jus­ mistici e o disciplină inutilă, dar adâncă.
;
ochiul cheltueşte un efort mai mic : nu tificare strălucitoare a filosofici pitago- SCARLAT STRUŢEANU