Page 14 - 1927-20

318 timvbksuL literar
uită că viaţa din juru-ite, se desfăşoară, Formulă categorică şi exclusiva cate .ti­ rară şi, mai presus de toate, cu pasiunea
în ritmurile ei, şi că are şi ea. dreptul pare ca un consemn neînduplecat fată de fenomenului literar şi cu simţul contem­
să ne reclame atenţia. toate încercările de autonomie artistică. poraneităţii : a imita pe răposaţii înseam­
Reconstituind, fie cursul ideologiei li­ Temperamentul de „tribun iritat' de pre­ nă a ignora elementul esenţial al perso­
4
terare, în primul volum, fie pe cel al cri­ facerile vremii, al d-lui Iorga, cum bine nalităţii lor, adică simţul pururi prezent
ticei literare. în acest al doilea, d. Lo- caracterizează d. Lovinescu, avea să ne­ al viabilului '.
4
vinescu era inevitabil mânat să alcătuia­ dreptăţească şi literatura română din Şi în măsura în care a aflat criticii li­
-
scă atlasul gustului literar dela 1900 în­ vremea sa şi în orice caz să devieze cri­ terare a d-lui Iorga adevăratul diagnos­
coace şi în acelaş timp cartea neagră a tica dela singurul său drum justificat, a- tic : politic-cultural, d-lui Mehedinţi : re­
sectarismelor deci a injustiţiilor ce s'au cela al esteticei. Toate însuşirile de ani­ toric, cu o abilă precizie d. Lovinescu
succedat în ultima perioadă a istoriei mator ale d-lui Iorga, însuşiri de natură diagnostichează şi critica d-lui Mihail
noastre ‘literare. Urmărind reacţiunea politică, au frământat vremea sa şi i-a Dragomirescu : un spirit didactic la care
diverşilor mentori faţă de modernism, d. dat un caracter de renaştere culturală, percepţia estetică e limitată la operele
Lovinescu recunoaşte pe deoparte insu­ ale cărei merite de ne tăgăduit, nu vor de concepţie, indiferent dacă ceea ce nu­
ficientele acestor criterii, curiozităţile şi eclipsa erorile critice pe care, în mod meşte d-sa concepţie e doar un aforism
sofismele lor iar pe de alta aduce un ne­ fatal, o astfel de orientare culturală tre­ sau un loc comun. Ar fi interesant de re­
întrerupt omagiu acestui spirit modern, buia să le atragă după sine. Dar păcatul constituit portretul aşa de perfect şi aşa
pe care-1 încorporează, ca pe o necesi­ capital, — de care de bună seamă nu d. de amuzant al d-lui Mihail Dragomires­
tate sufletească a fiinţei noastre etnice. Iorga poate fi făcut răspunzător — stă cu. Spa(iul ne lipseşte pentru aceasta şi
Şi din acest punct de vedere poate că ar în prestigiul pe care un crez aşa de is­ apoi, nu ştiu pentruce, am impresia că
fi de meditat dacă aşa zisele „revizuiri" pititor, mai ales, în mâna unui aşa de atâtea din adevărurile acestea sunt axio­
ale d-lui Lovinescu nu sunt oare, sub a- desăvârşit artist, cum era.d-1 Iorga, îl me pentru marele public. Cei care doresc
ere de inconsequenţă, aspecte ale unei căpăta în ochii celorlalţi teoreticienii se- însă să le afle admirabil formulate, vor
lupte de clarificare, etape ale lunui marş măuătorişti. Este adevărat că exista o at­ citi paginile d-lui Lovinescu. Amintim
către marea înţelegere critică. In orice mosferă semănătoristă, in care respirau numai că aici se află şi acea analiză la
caz ultimule sale lucrări, cele două ale nu numai d. Iorga şi tovarăşii săi de analiză, e vorba de celebrul caz al „Som­
prezentei istorii literare ca şi volu­ luptă dar şi adversarii săi, solemnii a- noroaselor păsărele ' din caia se vede cum
4
mul asupra poeziei noui, sunt o dovadă ristocraţi dela „Convorbiri Literare", ca „critica activă ' a d-lui Mih. Dragmi-
4
despre comprehensiunea d-lui Lovinescu d. Mehedinţi, de pildă. Mirajul unui crez rescu, ar fi vrut să colaboreze cu Emi-
şi despre generositatea cu care pledează aşa de compatibil cu fiinţa noastră etni­ nescu, dacă ar fi fost cu putinţă. Fără să
cauzele ideale ale literaturii române. A- că, nu se putea să nu mângâe fruntea, în mai amintim că poezia, precum s'a dove­
titudine pe care şi istoricul şi criticul o deosebi, a acelora versaţi în etnografe, dit, e tradusă din nemţeşte, cum s'a în­
favorizează cu infinite resurse. care uitau totuşi că la altarul „Convor­ tâmplat şi cu alte poezii, între altele cu
4
* birilor' oficiase sacerdotele „Direcţiei sonetul „Veneţiei' pe care d. Dragomi­
4
Noui' , ale cărui sentinţe se inspirau dela rescu îl socoteşte — o altă meteahnă a
4
Urmărind evoluţia criticei literare în prezenţa artistică şi nu dela contingen­ criticei d-sale estetice cu care falsifică
decursul sfertului de veac ce străbatem, ţele naţionale. Iată de ce majoritatea ie­ cu stăruinţă manualele de şcoală — su­
d. Lovinescu este nevoit să revie, adesea- şirilor d-lui Mehedinţi nu .par decât va­ perior originalul. De altfel principiul *a-
ori, pe drumurile, întâiului volum, ale riante, cu o octavă mai jos, sau chiar cu
ideologiei literare. E adevărat că d-sa se o octavă mai sus („din cap" cum se zice) cesta de anexiune trădează ma. puţin
grăbeşte să distingă între consideraţiile ale formulelor d-lui Iorga. Ceea ce însă, un misticism naţional cât o alterare a
principale, adică ideologia literară şi în­ la d. Iorga, datorită „căldurii pasionale" gustului—a acelui „gust" pe care d. A. D.
tre evaluările practice, deci critica. Cum — cum o numeşte d. Lovinescu — căpăta pune—şubredă temelie—Ja baza sistemu­
44
însă acestea au mers mână în mână şi o strălucire incandescentă, la d. Me­ lui său de „ştiinţă a literaturii . Ori dacă
cum în aceeaşi teacă au stat şi princi­ hedinţi imracă o lumină de satelit tribu­ e un lucru adevărat este că — mai puţin
piul ş iaplicaţia, fără să mai amintim că tar. Un Sancho Pansa am zice raportân- spiritul didactic şi pasiunea pentru lite­
în chiar acest Yoluin d. Lovinescu începe du-1 la impozantul hidalgo, dar înţele­ ratură — d. M. D. este cel mai mare
în totdeauna cu receptivitatea estetică a gând prin acesta pe scutier şi mai pu­ maestru al tradiţionalei oişti. Gustul
criticului în cai’e ideologia e fatal reca­ ţin pe omul de spirit, comun, dar oricum d-sale s'a exercitat cu o nedesininţită ti­
pitulată — o oarecare rcpetire pare a se savuros, ce călărea pe Rosinanta. Iată de ranie în operele tuturor care l-au apro­
produce. Insă arta scriitorului găseşte în ce vorbeam de prestigiul d-lui Iorga. El piat şi cărora „atelierul său de reparaţii
4
în verva sa portretistică şi în ascuţimea a fost aşa de fascinant că în para lui literare ' cum aşa de plastic îl numeşte
spiritului său critic, suficiente daruri ca şi-au ars aripile şi roiul de gâze pigmei- d. Lovinescu — ţinea să le aplice marca
să prefacă în . calitate ceea.ee ar fi pu­ petecului său. Cât despre siguranţa a-
tut fi un neajuns. ce, din jurul d-lui Iorga, dar şi bondari cestui gust ca a fost mai cu osebire vioaie
întregul material e împărţit în 5 cate­ venerabili ca d. Mehedinţi, sau d. Mihail şi sigură de sine în analiza capodopere­
gorii : critica semănătoristă, poporanistă, Dragomirescu, care la răstimp de două lor omenirii pentru cari verdictele au
estetică, simbolistă şi critica nouă — o decenii abia, s‘a convertit la iorghism. fost date înainte de apariţia d-lui M. D.
trecere în revistă deci a criticilor ulti­ Cum însă, într'o creionare fţigară cum •Şi pentrucă nu putem stărui pentru toţi
mului sfert de vea şi a crezului lor, dela e o cronică nu putem stărui îndelung a- ceilalţi reprezentanţi ai criticei ultimu­
maestrul semănătorismului. d. N. Iorga supra tuturor suggestiilor pe care o lu­ lui sfert de veac, cărora d. E. Lovinescu
şi pânăla benjaminul criticei de astăzi, crare ca aceea a d-lui Lovinescu le sus­ io află cacarterizări juste, şi pentrucă
d. Pompiii-u Constantinescu. Vom spicui cită, vom spune, în treacăt, că d. Mehe­ ceeace se desprinde din această istorie
câteceva din acest bogat material, fără dinţi este una din pasiunile d-lui J.ovi- 1.tei ară — în care un trecut relativ re­
ca mai înainte să amintim de aparatul nescu, pentru activitatea căruia d-sa află cent este trecut de-adreptul în muzeu (şi
bibliografic ce însoţeşte fiecare para­ în totdeauna noui şi delicioase caracte­ bună parte chiar în hala de vechituri)
graf şi care dă lucrării o ţinută ştiinţi­ rizări pentru retorismul contra făcut aî este acumularea de injustiţii critice, sec­
fică din cele mai moderne. Critica semă­ autorului „Primăverii Literare". Aşa a tarismul arid, într'un cuvâr* utilitatea
nătoristă aplica în donieniulproduceriloa’ fost în întâiul volum, aşa şi acuma. faţă de contemporaneitate, şi de moder­
literare ideologia semănătoristă care to­ „Ca să înţelegi e nevoe să iubeşti" — nism — ostilitate faţă de care d. E. L.
pise în aliajul aceluiaş inel de logodnă, zice într'un loc Suares şi totul în activi­ ia permanent poziţie — să ni se îngădue
cu destinele neamului : eticul, etnicul şi tatea critică a d-lui Mehedinţi a fost re­ a sfârşi aceste rânduri cu un citat, al că­
esteticul, cu precizarea că etnicul era li­ versul unui astfel de imperativ. De a- rui înţeles dacă ne este familiar, nu e
mitat la singura clasă a ţărănimii. Ca ceea vom reproduce din capitolul acesta mai puţin viguros exprimat de admira­
orice dogmă şi semănătorismul nu putea al lucrării d-lui Lovinescu câteva rân­ bilul şi critic şi gânditor, Andre Suares.
fi decât sectar, deci nedrept pentru tot duri cu valoare de generalitate, care ple­ E cel mai bun epilog la valoroasa lucra­
ce nu intra în sfera lui de preferinţe. când dela cazul d-lui Mehedinţi, a cărui re a d-lui Lovinescu : „Două semne în­
Nu este deci de mirare că d. Iorga avea „Orientare geografică în materie de cri­ tre multe altele, ale marelui critic : să
să preţuiască literatura d-lui Vasile Pop, tică literară' o subliniază, — se pot apli­ poată să admire o operă a unui spirit
4
de vreme ce se ocupa de ţărănime şi câtă ca şi d-lui Dragomirescu de pildă : „o contrar sieşi şi de care totul îl desparte,
vreme o prezintă în lumină simpatică şi revistă adevărată nu e juxtapunere de mai puţin forma ; şi apoi, să fie mai sen­
nu putea decât să condamne poezia ar­ material eterogen, ci o massă omogenă sibil operilor timpului său decât operilor
tistică a lui Angliei : ,,Când s‘a ivit poet, organizată prin prestigiul şi competenta trecutului. Căci marile opere ale trecu­
căuta în lumea florilor, eroii săi, într'o unui singur animator : la conducerea re­ tului n'au nevoe de noi: fiind mai mult
vreme când ne dădeam cu toţii silinţa să vistelor literare n'au ce căuta, deci, geo­ sau mai puţin nemuritoare, i*«tu nevoe
aflăm literaturii româneşti alte izvoare grafi sau colecţionari de cusături naţio­ să trăiască, oarecum, prin noi. Insă ope-
şi altă îndreptare. Imnurile către florile nale, ci critici cu un ideal estetic deter­ rile în viaţă pot să moară, şi ele ne cer
scumpe de ot'aş mare emu o sfidare". minat, cu experienţa şi competiiiţă lite­ să le ăpărftm. Numai ele pot fi ajutate la