Page 3 - 1927-20
P. 3
umvmstiL uluit ar Ml
Mahalalele Ma. hreain pe treptele unui chioşc ele
lemn. De acolo zăream înainţînd, ca un
şarpe diform, convoiul de înmormântare,
pe una din străzile încăpătoare ce nu
In după amiezele calde de demult, ca dacă cinematograful ar fi fost şi pe a- mai din acel loc se vedea. Dispărea apoi
în ipina unei intenţionate potriviri, tre tunci atît de perfecţionat ca azi. lilipu pentru cîleva clipe printre copaci şi ca
buia să rămîn de obicei singur în mij tanii mei ar fi trecut mai liniştiţi pe sc, ca mai tîrziu din nou să se ivească
locul îmbelşugatei noastre grădini, ale drumurile lor noroioase. Dar în acel pe o altă stradă mai îngustă, aşezată
cărei dimensiuni — pentru privirile mele monstru sfîrşit de veac, găseam în dis mai pe deal... Şi sunetele de clopot so
de copil ce nu împlinise încă zece ani — tracţia aceasta sensaţii pe care nimeni seau pe undele de aer, ca filtrate prin
păreau imense. din cei din juru-mi nu le bănuia şi plîn- vată.
Părinţii se odiliniau în încăperi răco geam când amurgul umbrea paşii tacti-
roase. sub scutul storurilor lăsate. Nu coşi şi rari ai marionetelor mele şi trans In mahala se lucra cu rîvna din -zori
ştiu pe unde rătăceau fraţii şi surorile ; forma întreaga pînză din fata origina şi pînă în seară.
se auziau doar oin cînd în cînd silabi- lului meu aparat proector, în ochi roşi Din cînd în cînd sirenele vuiau pre
siri îndărătnice din odăile catului de de lumină sclipitoare, ce se înfrăţiau cu lung.
jos. Eram izolat, pe o bancă de lemn, scîntcieriLe ajtreior. Şi noaptea, idei<a Activitatea aceasta, pe care o simţiam
sub cortul părului bătrîn, şi vîrsta-mi că filmul meu continuă în întuneric îmi apărîndu-mă cu muşchii ei, nu ştiam în
nu-mi îngăduia cunoaşterea tuturor ţi provoca insomnii, iar dimineaţa în zadar ce direcţie e îndreptată. Către care ţintă
nuturilor înconjurătoare. După plimbări săream pe marginea patului, să văd de rîvniau oamenii din vale ? Ce lucrau
domoale pe alei, mă aşezasefn aiurit pe mai stărueşte în mersul lui cel din urmă ei ? Ce :planuri voiau să pue în apli
scândura verde a băncei, căci pe umeri liliputan ce-1 condusesem aseară până care ?'Zidiau oare o uriaşă clădire al
îmi apăsa greoi stînca Misterului. Oh, la o răspîntie (un om „en manches de cărei acoperămînt lucitor îl voi zări în
uecunoscutui acesta care-mi veghea pe chemisc", îndemnînd o vacă din urmă) curîncl pe deasupra frunzelor foşnitoa
creştet şi rotia în juru-mi era pentru totul se transformase ca într'un calei re ? înălţau un turn ca acel al lui ba
mine preocuparea de fiecare clipa. Co doscop pe care l-ai agita nervos cu bei, despre care mi se vorbise în ore de
pil nefericit (toti copiii cu oarecare pu mâna. clasă ?
tere de închipuire sunt neferieiji), mă Aşa dar nu puteam să am decît indi Şi numele acestor cartiere mărginaşe
trudiam mereu să clădesc lumi bine cii vagi în privinţa bazei nevăzute a ale Iaşilor aveau ceva străin în ele şi
conturate pe care apoi să le aşez cu în acestei largi figuri geometrice ce înă aspru : Tataraşi, Rufeni, Ţicău, Şovogari.^
grijire în jurul grădinei noastre cu gar străjuia dela naştere cu lumea ei pu Auzisem că locuesc în unele din a-
duri precise. Şi locurile acestea se des ruri activă şi aferată, deşi atît de mi ceste mahalale oameni răi, despre care
trămau zilnic, căci indicii vizuale con nusculă. ' se povestiau isprăvi demne de ale hai
crete nu puteam avea pentru înfiriparea ' ducilor de pe vremuri. Pe lângă ei, îşi
1
lor. Singurele „date* ce mi se puneau la Resemnat, legănam picioarele, stînd mai târau sdrentele unor existenţe pe
îndemîuă, pentru rezolvirca problemei, pe banca de lemn, care scîrţia şi plă- nibile : Evrei, Ţigani, meseriaşi umili.
erau sunete amalgamate, sgomote pre nuiam fel de fel de mijloace pentru în Zidarii bărboşi ce lucrau de câteva săp
lung repetate, muzici, murmure, în sfâr treprinderea unei măreţe călătorii. Din tămâni la noi erau din Ţătăraşi. Ii pri
şit glasul colectiv al mahalalei, ce mă ccrdacuiile de lemn învecinate, por veam ca pe nişte croi când, seara, luîn-
înlănţuia îu neştire, fără să-i pot pipăi neau în surdină cântece de -vioară. Ză- du-şi parte din unelte, dispăreau tăcuţi
fiinţa. riam, printre frunze, vîrful arcuşului spre vale...
Oraşul ce se căţară la spatele casei, roşu care. tremurător „arăta cerul cu de
spre deal, şi de care parcă era suspen getul". Din cînd în cînd pere coapte A trebuit să se apropie, totuşi, şi cea
dată grădina noastră, nu mai însemna cădeau domol în juru-mi, ca nişte stele. sul în care pînza de întuneric sa fie ri
de mult o taină pentru mine. Dar hao De după case scunde carc-şi ţineau, dicată, întocmai ca o cortină, de o mînă
sul din vale, de dedesubt aşi putea spu printre ziduri, acoperişurile — umere nevăzută.
ne. voisein să-l visez cu gândul şi prilej doborîtc de povara anilor — se înălţau
pentru aceasta nu se arăta. De-acolo, smeie guralive, de colori cărămizii. Nu Intr‘o Duminică după amiazi, părinţii
din focarul acela de zumzete forfoti puteam cîtuşi de puţin pricepe de un- fiind în oraş, mă trezii ca de obieciu cu
toare, se remificau departe în faţă, de-şi procurau „băeţii“ hîrtia aceasta totul, singur sub umbra părului din gră
peste o gârlă (aflasem că o gârlă curge aşa de neobişnuită, din care fabricau dină. De straşina casei înalte, cu două
în apropiere), dealuri verzi ce-mi oco sburătoarele lor jucării. Urmăream cu etaje, erau proptite de mult schele so
(
leau orizontul privirei cu un chenar, ochii atenţi aţa pe care alunecase ră lide, pătate de var. Vîrful lor începu,
populat cu minuscule case văruite şi vaşe rotunde şi, intrigat, constatam că mai cu seamă acum, să mă atragă în
drumuri şerpuitoare ca nişte afluenţi. Şi se pierdea sub aceleaşi acoperişuri ne tocmai ca un magnet. Urechile îmi vî-
oricît îmi făceam socoteala că aceste căjite, din lumea aceloraşi mahalale. jiiau, privirile mi se aprindeau, murmu
1
dealuri, fiind o continuare a „enigmei * Din cadrul de visări, mă smulgeau rul din vale mă chema, maşina vuia ca
din vale, trebue să prezinte asemănări sunetele marşurilor funebre ce treziau o voce de goaina.
lămurite cu acea lume dosită sub aîm- cartierul dp mai multe ori pe săptămâna. Un pas timid pe cea dintâi treaptă a
buri şi frunţi de copaci, totuşi judecata
aceasta firească şi logică era departe
de a mă mulţumi. La urma urmei şi dea
lurile îmi erau aproape tot atît o!e ne
cunoscute, căci nu le străbătusem decît
cu privirile, adesea strecurate prin bi
nocluri lucioase. Ochii mei se deschi
sese, miraţi şi iscoditori, asupra acestei
lumi. Analizam în toate anotimpurile
premenirea înfăţisărei întinderilor şi
metamorfozarea clădirilor. Oamenii ce
păşiau pe acele drumuri aveau cel mult
înălţimea unui creion şi-i contemplam
cu nesfârşita curiozitate a copilului a-
,plecat asupra unui muşuroi de furnici.
Când jucăriile răvăşite pe mese nu-mi
mai dădeau plăceri variate, în ore mo.
horîte de serKători iernatice, îngenun-
chiain pe paele scaunelor aşezate lingă
ferestre şi reluam cu ardoare urmărirea
atentă a scumpilor mei liliputani. Era o
jucărie pe care natura mi-o dăduse în
dar şi pe care nu aveam nevoe să o pă
zesc ca să nu se strice sau să o strîng în
cutii de şindrilă albă. Jucăria aceasta
trăia pentru mine în fiece clipii. Poate
C. BACALU i ŞANTIER LA RAMADAN
*) Din vdlUimil iiVlbrtM" apare. (Salonul Oficial)
