Page 4 - 1927-20
P. 4

UNIVERSUL LITERAR

       scafei ce duce pe platforma schelelor...                 De vorbă cu d. E. Lovinescu
         încă unul...
         apoi încă unul...
         un pas mai e :                           SINCRONISMUL ŞI VALORILE ESTETICE. - STILUL EPOCEI NOASTRE.
         „Ura, înainte ura !“                   CERC DE ADMRAŢIE MUTUALA ?        — „ADVERSARII" SBURATORULUI...
         ...şi,  vrăjit,  atinsei  vîrful  înălţime!  de
       atîta timp rîvnită.
         A fost o revelaţie.                   Harnic  cercetător  literar,  cântărilor  de   atmosfera  şi  creazu  intre  elevii  şi  profeso­
         O lume nouă şi nelămurită se ivi.    ontori,  i-a  fost  destinul  să  trăiască  îp  zo­  rii  de  literatură  ai  ţării  româneşti  singura
         Case  galbene  şi  roze,  îngrămădite  mi­  dia  pamfletului  şi  să  primească  pentru   stare  de  spirit  în  care se  pot  ivi  cu  adevă­
        zerabil  unele  într  altele*  se  prăvăliau   buna  lui  credinţă,  pentru  munca  neîntre­  rat  constelaţiile  poeziei.  Aceste  cărţi  n’au
       posace pe povîrnişuri.                 ruptă  de  nici  o  durere  a  omului  din  sine.   pătruns  atât  de  Line  în  conştiinţele  toate,
         Bănuiam,  ceva  mai  jos,  oameni  mulţi,   insultele  ca  nişte  lătrături  de câini  cu pie­  litiere  şi  curagioase,  dacă  manualele  mi-
        ca fu micele în zi de ploae.          lea  iritată,  curc-l  urmează  de  douăzeci  şi   ludachiste  n’au  fost  încă  aduse  cu  lopata
         Aproape le zăriam creştetul capului.   cinci  de  ani.  1  s'au  adus  învinuiri  de  foaie   în  pieţele  publice  şi  urse  da  gunoae  împo­
         Fum gros de maşină ce abia respira,   felurile:  sămânţa  injuriei  pentru  E.  Lovi­  triva ţânţarilor.
        se înalta ca o jertfă spre cer.       nescu  sa  vădit  înzestrată  cu  dorul  de  a   Schelăria operilor critice nu e mai dura­
         Un  lampion  de  felinar  părăsit,  un   vlăslări  nebănuit  de  multe  flori  rânjite,   bila decât a poeziei pe care sa răzimat.
        smeu  atunci  tras  „acasă",  un  steag  fîl-   bunăoară,  de  ce  e  gras  ?  Apoi,  de  ce  n  are   Pe  Boileau  îl  gustam  în  măsura  in  care ne
        fîind  pe  un  capăt  de  bat  apăreau  ca  să­  copii  ?  Apoi,  de  ce  are  ?  Apoi  de  ce  a  c-   mai  place  Raci,ne,  iar  din  opera  lui  Taine,
        race  vestigii  ale  enigmei  :  ce  ani  întregi   exisfat  Maiorescu?  Apoi,  dc  ce  în  timpul   Biunetiere,  Braiulcs...  duhul  puternic  al
        mă torturase cu fiinţa ei.            războiului  a  fost  de  pârlea  României?  A-   veacului  a  rupt  coperişul  şi  ruinează  cele
          Iar  a  doua  zi  dimineaţa,  o  ciudată  po­  poi  de  Ce  lucrează,  între  ţigani,  cu  stil  de   mai subtile turle.
        trivire  a  făcut  ca  tată-meu  să  mă  ia  în-   juonsieur“  ?  lnsfârşitt,  în  ultimul  timp,   Va  rămâne  însă  de-a  pururi  în  isloria  li-
        tr'o  scurtă  plimbare,  tocmai  prin  cartie­  de  ce  scrie  domnule,  de  ce  scrie  cărţi  gâh-   feraturei  române,  chiar  după  spulberarea
        rul  acesta,  ce-1  cunoşteam  în  sfîrşit  de   (Hle,  in  loc  să  concureze  la  Premiul  Na­  construcţiei  criticului  nostru,  prezenţa  cu
        la distantă.                          ţional?                                o pildă a spiritului său fin, elegapt şi mlă­
          N‘a  fost  o  deziluzie,  dar  nici  o  creşte­  Noi  înşine,  adeseori,  am  adus  obiecţii   dios, prietenul a trei generaţii de ariişti.
        re  a  iluziilor  înmagazinate  ;  a  fost  o  tre­  domnului  Lovinescu  şi  am  primit  şi  desi­
        cere  ca  în  vis.  aiurită,  pe  drumuri  on­  gur,  vom  mai  avea  obiecţii  dc  adus  şi  de   SINCRONISMUL  ŞI  VALORILE  ES­
        dulate.                               primit.  Sunt  scânteile  iscate  între  oameii   TETICE.  —  Nu  există  antinomie  între
          Se canaliza gîrla din vale.         vii.  Dragostea  noastră  şi  admiraţia  peptru   sincronism şi valorile estetice.
          Maşina  greoae,  cu  o  roată  lată  ca  un   efortul  său  cerebral  au  crescut  însă  din   „Sincronismul  —  precum  am  arătat
        sul.  vira  cu  severitate  petrişul  în  pă-   clipa  în  care  am  simţit  că  acestui  om  i  se   şi  aiurea  —  nu  se  raportează  numai  la
        inînt.                                cere  cu  violenţă,  să  aducă  in  scrisul  său,   una  din  .preocupările  omeneşti,  ci  sta­
          Un  popor  întreg  de  lucrători  rufoşi  se   toate  însuşirile  posibile  ale  geniului  ome­  bileşte  în  totalitatea  lor  o  intedependen-
        agita  în  jurul  roabelor,  al  hîrletelor  şi   nesc  !  D-lui  Lovinescu  î  sc  cere,  .cu  îndâr­  ţă cârc le du un stil şi un ritm, formele es- *
        al  altor  instrumente  de  muncă.  Uriaşe   jire,  ochi  sticloşi  şi  pumni  strânşi,  sa  fie  :   tctice  îi  sunt  deci  supuse  cu  şi  fenome­
        coşuri  cu  prune  umede  se  etalau  în  pra­  şi  iniţiator  şi  judecător;  şi  precursor  şi  is­  nele  sociale  şi  economice.  Omul  nu  este
        guri  de  dugheni.  Glasuri  răguşite  por-   toric;  şi  elegant  şi  viguro  ;  şi  urban  şi  ru­  o  fiinţă  abstractă  sau  izolată  ;  acţiunea
        niau  din  încăperi  negre.  Copii  sdrenţo-   ral; etc. ele. etc.           lui  spirituală  suferă  presiunea  atmosfe-
        roşi  şi  murdari  înălţau  smeie,  din  care   Dar cei care au răsfoit o singură dată,   rii  morale  a  veacului  după  cum  supra­
        unele aveau forme de stele.            din întâmplare, manualele stupide de lim­  faţa  trupului  suportă  presiunea  atinos-
          Şi toti ţipau, chiuiau, avînd parcă un   ba română ale unui Mihfdache Dragomi-   l’erii fizice.
        surplus de energie, pe care cu orice   rvscu, cei care au stat de vorbă un sfert   Dar  dacă  sincronismul  este  numai  o
        chip trebuiau să-i cheltuiască piuă la o   de ceas cu profesorii secundari clociţi de   lege  de  existenţă  a  vieţii  sociale,  consi­
        anumită, oră.                          acelaşi sinistru berbant al critidei noastre   derată  în  toate  manifestările  ei,  printre
          l'ăcîndu-ne  drum  prin  grămada  acea­  —îşi dau bine seama că volumele de critică   care  intră  şi  esteticul,  nici  „diferenţie-
         sta  de  gesturi  şi  vociferări,  înaintam  în­  ale lui E. Lovinescu, fără \a fi vârâte în   rea‘‘  nu  treime  privită  decât  ca  o  replică
         cet  pe  uliţa,  de  tară,  spre  inima  Rute­  şcoli prin tirania didactica, desinfectează  necesară  desvoltăaâi  şi  progresului  ace­
         nilor.  Treceam  ijse  lingă  biserici  fără                                leiaşi vieţi sociale.
         turn,  păzite  dc  braţe  crucificate  de  pia­                               C'ecaco  nu  înseamnă  anularea  impor­
         tră,  pe  lingă  case  pe  care  le  descope-                               tanţei  diferenţierii  ;  dimpotrivă,  trebue
         Tiam  una  cîte  una,  ca  pe  nişte  vechi  cu­                            s'o  exaltăm  ca  pe  adevăratul  agent  al
         noştinţe  ce  ar  fi  luat  momentan  propor­                               progresului  şi  ca  pe  singurul  reactiv
         ţii uriaşe.                             Dar  mai  cu  scamă  ceea  co  mă  umplu   împotriva  multiplicării  îu  serie  şi  a  con­
          Iată  cerdacul  verde,  in  care  se  alun­  dc  nelinişte  neînţeleasă  fu  aparijia,  în   tinuităţii vegetative.
         gau  mai  deunăzi  doi  copii  sburdalnici  ;   balconul  casei,  a  mamei  învesmîntată   Apreciabilă  ca  tendinţă  şi  efort,  clifc-
         iată  coridorul  cu  geamuri  sparte  ce-1   in  alb,  fluturând  o  naframă  spre  noi.  Mi   rentiarea  nu  se  valorifică  însă  decât
         contemplam  din  vremuri  străvechi...  Şi   sc  părea  că-i  eroina  din  „Barbă  albastră"   prin  rezultate  şi  în  însăşi  cadrele  ei  de
         circiuma  cu  obloanele  galbene...  şi  tapv-   (poveste  de  atîtea  ori  ascultată  în  seri   manifestare  ;  înl  estetică  diferenţiarea
         şanul populat de vite.                de  iarnă),  ce  fac  din  turnul  castelului   nu  a*eprezintă  aşa  dar  .prin  sine  o  valoa­
           Totul  părea  trecut  prin  lentilele  unei   semne desnădăjduite de ajutor.  re,  ci  numai  o  lăudabilă  tendinţă  a  că­
         lunete enorme...                        Şi  părea  singură  în  ostrovul  acela  de   rei  importantă  rămâne  de  precizat  înă­
           Şi  de-odată.  intoreîndu-mi  privirile  în   peste  gârlă  ;  părea  că  de  ani  priveşte,   untrul cadrelor esteticei.
         urmă,  o  altă  lume  similară  îmi  apăru.   răzimafă  dc  balustrada  de  fier  a  balco­  Dar  dacă  valorile  estetice  nu  se  (leo-
         In  vale,  mahalaua  ce  încetase  dc  a  mai   nului  casei,  „le  soleil  cjui  poudroie  et   sibesc  de  celelalte  valori,  spirituale,  ci
         fi  o  taină  şi  peste  gîrlă,  un  deal  asemă­  1‘herbe  qui  verdoie“,  fără  ca  cineva  să-i   sunt  numai  simple  rezultate  ale  luptei
         nător,  cu  alte  clădiri  văruite,  alte  dru­  li  întins  o  mină  de  sprijin....  Iar  năfra­  dintre  cele  două  forte  inegale  din  a  că­
         muri şi alte biserici.                mă  ce  sc  agita  tumultuos  în  ner  lua  în­  ror  ciocnire  iese  civilizaţia  lumii.  —•  ele
           Şi  gândul  că  şi  la  ferestrele  vre  unei   făţişarea  unei  pinze  ferfenijite  de  co­  nu  sunt  nici  în  contradicţie  Cu  princi­
         case  de  pe  dealul  pe  care  mă  găsiam,   rabie.                         piile  sinronismulni.  Oricât  de  minimă  şi
         vre-un  copil  ar  fi  studiat  de  ani  de  zile.   Enervat,  cu  sughiţuri  de  emoţie  în   de  imperceptibilă  ar  fi.  şi  deşi  reprezintă
         îngenunchiat  pe  scaune  dc  pae,  armata   răsuflare,  mişcăm  inconştient  batista  şi   un  efort  individual  —  în  cele  mai  multe
         de  liliputani  ce  forfotia  nervoasă  şi  din­  rîdeam  silit  de  aspectul  casei,  al  dealu­  cazuri  şi  mai  ales  în  cazurile  iu  care  e
         colo,  îmi  dădu  fiori  nedifiniti.  Şi  cu   rilor, al lumei întregi.      valabilăl  diferenţierea  nu  e  o  acţiune
         poate  voi  fi  fost  urmărit  în  grădina  mea   In  jurul  nostru  nu  mai  respira  nici  o   conştientă  şi  arbitrară  ,  ea  însăşi  este
         de  ochi  neliniştiţi,  ce  ar  fi  rîvnit  liîmea   vietate, nu se mai înfiora nici o frunză.  determinată,  —  dacă  nu  încă  de  o  stare
         noastră, de dincolo de gârlă.           Şi  din  ce  în  ce  ne  simţeam  mai  nelalo­  de  spirit  generală  —  totuşi  de  anumiţi
           După  câţiva  paşi.  tata  îmi  arătă  prin­  cul  nostru,  mai  izolaţi  în  mahalaua  ce   factori  sufleteşti  în  strânsă  interdepen­
         tre  pomi  imagina  casei  părinteşti,  scrîn-   ne  adăpostia  vremelnic,  mai  stingheri  pe   dentă.  Ea  este  prin  urma/re  rezultatul
         ciobul  de  lemn,  banca,  scara  de  piatră   dealul  care  nu  era  al  nostru...  Şi  o  clipă   perceptibil  al  unor  cauze  deseori  imper­
         ce  cobora  în  grădina  de  flori,  foişorul   avui  impresia  că  suntem  locuitorii  unei   ceptibile.  De  ar  fi  solitară  şi  arbitrara,
         şi  părul  fecund.  înfăţişarea  lucrurilor   planete  depărtate,  ce  ar  fixa.  silueta  pă-   acţiunea  i-ar  fi  nulă  ;  tocmai  prin  strân­
         era  nespus  de  curioasă  şi,  nu  ştiu  de  ce,   mîntului rătăcitor în spaţiu,  sul  ei  determinism  cu  momentul  istorie,
         demnă  de  milă.  Parcă  aşi  fi  privit  totul                              ralul  ei  capătă,  prin  fecunditate,  o  im­
         pe  o  ilustrată  eftină  sau  pe  o  fotografie              I, M. RAŞCU    portanţă  apreciabilă  în  determinarea  e-
         nereuşită.                               1918.                               tnpelor progresului. In acest sens, de-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9