Page 5 - 1927-20
P. 5
UNIVERSUL LITERAR 309
menţine printre noi trebue să ştii ascul
ta adevărul, sub forma mlădioasă a u-
nora, sub forma mai brutală u altora ;
nu că ne-am atribui o competenţă lite
rară fără greş, dar prezenţa a treizeci
de oameni a căror preocupare exclusivă
e literatură, determină o atmosferă caro
situează aproape dela sine ; chiar tă
cerea conţine în ea un principiu de va
lorificare. Utilitatea unei astfel de at-
mosferi, — ori care ar fi tendinţele doc
trinare şi posibilităţile ei de afirmare
— este neîndoioasă: şi nu e duminică
în care fiecare din noi să nu dedubleze
şi să nu se verifice, chiar de n‘ar fi dc
cât prin acele imponderabile ce se des
prind din orice colectivitate omenească.
Acest respect al individualităţii ştii prea
bine, deoarece ai spus-o d-ta însuţi,
merge până la anarhie şi nu se poate
plâiîge nimeni dintre noi de a fi găsit
în tovarăşul său de luptă o simplă com
plezenţă ce-şi aştepta reciprocitatea: cele
mai încăpăţânate rezerve, pe care le
trezesc operele noastre sunt tot printre
noi, fie dintr'un. anumit fel de a vedea,
fie chiar numai din dorinţa, legitimă
până la un punct, a afirmării indepen
denţii atitudinii.
O astfel de atmosferă (le sinceritate,
în care talentele se situează dela sine
prin virtutea verificării săptămânale, nu
este însă prielnică! decât caracterelolr
lari ; asişti, deci, ca şi mine şi de atâţia
ani la scurte apariţii de elemente tinere
ce încearcă fără a mai insista apoi sau
de temperamente slabe ce-şi caută prin
încordare o valorificare disproporţiona
tă. Cu îngăduinţa noastră principială, ne
păsători, lăsăm' să se desăvârşească în
suşi procesul vieţii de integrare şi de
zintegrare.: o atmosferă literară repre
E. LOVINESCU zintă un habitat cu inegale efecte indi
viduale şi nu cred să mă înşel afirmând
parte de a fi antinomica, diferenţierea se istoricul formaţiei civilizaţiei române şi că habitatul convieţuirii noastre litera
înglobează eu un element decisiv în le al literaturii române contemporane, voi re e dezinteresarea, respectul individua
gea generală a sincronismului sub im întreprinde şi istoricul mişcării noastre, lităţii şi — lucru aproape de necrezut
periul căreia se desvoltă viaţa civiliza nu din excesivul sentiment al importan — omenia.
ţiilor moderne. tei ei cosmice ci din convingerea că ast
fel de mişcări colective sunt destul de „ADVERSARII” SBURATORULUI...
STILUL EPOCEI NOASTRE, rare în evoluţia culturii noastre pentru Mă întrebi, totuş, pe ce cale a prins
a merita să fie fixate nu numai sub for consistentă această părere (lestul de ge
Cât despre întrebarea asupra „trăsă ma doctrinară ci şi sub forma vie a con neralizată a unui cenaclu format pe baze
turilor caracteristice ale stilului epocei vieţuirii cu multiplele ei incidente ce dc admiraţie mutuală. Nu mai vorbesc
noastre" cu aplicafii precise la literatura explică şi pe oameni dar luminează şi de cei diu afară, de cei ce nu ne cunosc
română contemporană — îti mărturisesc momentul literar. Nu mă întrebi nici de sau de cei ce ne duşmănesc pentru a-
că n'am soluţii ce se pot exprima pe .rostul, nici de mecanismul acestui cerc tâtea motive întâmplătoare. Rău voitorii
calea lapidară a unor răspunsuri catego de elaboraţie literară — şi bine faci : cei mai înverşunaţi sunt însă toţi prin
rice Problema nu-mi pare, desigur, ab Ar fi să anticipăm asupra unei operaţii tre noi: cea mai mare parte din toţi a-
surdă şi intră în vederea preocupărilor în curs. Te mărgineşti numai la obicc- ceşti tineri care set încearcă cu atâta
mele viitoare. In ordinea intenţiilor mele fiunea admiraţiei mutuale pe care am timiditate decentă în vreo lectură poe
ea ar trebui să preceadă chiar ş Istoria cultivat-o : e, negreşit, cea mai nedrea tică ne sunt duşmanii de mâine, dacă
1
civilizaţiei romane şi numai întâmplarea ptă învinuire ce ni s‘ar putea aduce. Ac speranţele lor nu s‘au realizat sub for
a trecut o la rezervă. Cum în orice caz, tivitatea mişcărei noastre se desfăşură, ma visată (le dânşii. Citeşte, nu mai de
ea se desvoltă mai mult în domeniul i- în genere, într'un singur plan. pe care parte, foiletonul „Cuvântului ' din luna
4
potezelor, reclamă şi un tact şi un cal l‘am putea numi al esteticului, pentru trecută şi vei vedea cum foiletonistul,
cul de probabilităji ce o feresc de for a-1 deosebi de tendinţele etice şi sociale după ce atăţia ani s‘a încercat în lec
mulări definitive.
încă destul de curente, şi al modernis turi poetice şi prozaice nefericite pe al
mului, pentru a-1 deosebi de unele pro căror efect mi-am dat silinţa să-l în dul-
CERC DE ADMIRAŢIE MUTUALA ?
cedee ostentative. Dar această tendinţă cesc, un tânăr ne ia acum de sus de tot.
După aceste eliminări de oportunitate, generală nu numai că nu este exclusivă ne tratează de incompetenţi şi de ma
ram ine numai chestia : „e oara cercul şi se adaptează după însăşi natura ge sonerie literară ■— în care, toi uşi, s’a
Sburatorului ‘ un cerc de admiraţie mu nurilor literare — şi cazul lui Brăescu străduit să intre !... Dar. cum fi-am mai
tuala ^ ca singură chestie discutabilă este din cele mai convingătoare — dar spus, totul trebue privit ca un fenomen
pe aceasta cale de conversaţie. Sub for chiar pe propriul său teren de luptă se natural şi când porneşti la o acţiune,
mă polemică ai tratat-o, de altfel, şi d-ta descompune în nuanţe destul dc percep trebue să ai în vedere şi riscurile ei.
în coloanele Sburătorului. Rezervele, tibile : nu ipot decât aminti, de pilda,
ce mi-am impus în privinţa celorlalte divergenţele noastre în chestiuni totuşi Foiletonistul cn pricina e un june mă
două chestiuni, îmi dau libertatea de a importante şi polemicele în însăşi coloa runt, pueril şi senil, care răspunde la nu
fi cel puţin în această chestiune, mai nele Sburătorului, în paginile Istoriei li mele de Stelian Mateescu, poreclit „micul
}
explicit. Existenta cercului Sburătorul, teraturi române contemporane şi al că Kmt“, autor de societăţi de estetică din
ştii tot atât de bine ca şj mine, este de ror ecou a fost înregistrat şi în Universul care nu face parte nimeni, uluit toată ziua
opt ani o realitate săptămânală, ca să literar prin' articolele (l-tale. Adevărul de câtă măreţie poate duce în fiinţa-i ne
nu spun cotidiană : o trăim cu toţii, şi, c că ceea ce caracterizează pe membrii însemnată. Uneori, din senin, \deoipe fu
atent fată de fenomenele vieţii literare, esenţiali ai cercului nostru este indivi rios.
fii sigur că-i înregistrez şi evolujia şi dualismul şi respectul individualităţii : E prototipul „adocrsarului". El dezleagă
ritmul cu destulă obiectivitate pentru aceasta îi face tăria, şi totodată şi slă taina: se va şti mai bitie de-aci înainte că
â-i preciza mai târziu fizionomia ; după biciunea în unele privinţi. Pentru a se polemiştii apucaţi brusc de indignare îm-