Page 7 - 1927-20
P. 7
.UNIVERSUL LITERAR 311
vegetaţiei subţire de ape limpezi ; lin Legea progresului
tiţe şi spirogiră de polei. Moartea pă
trunde lent în carne, străpezeala de
prune acre. Ninge cu cetăţi cernute prin
ciur, cu mulţimi. .şi maşini. Alte stele Concepţia lui Auguste Comte, asupra într'o evoluţie mintală, care — lucru
decât stolele luminează căile nop progresului social, este — malgre-lui — foarte curios pentru un pozitivist — are
ţii, altă lună luceşte, peste stâlpii cari metafiziciană. Am mai subliniat, anul miraculoasa putere de a influenţa evo
beau-.unda de azur în ceşti albe, sus, trecut, într'un articol publicat în pa luţia materială a societăţii, realitatea;
peste semnale şi trenuri străbătând ginile acestei reviste, flagranta contra ar fi să se plece ideii !...
beznele. Profetul .era trudit de noaptea zicere din întreg sistemul pozitivistului Dar asta nu mai e nici ştiinţă, nici
mahmură, necuprinsă. Ceva s‘a gândit Comte. dintre realitatea metafiziciană pozitivism, ci curată poezie şi feeriile
şi nu s'a aflat, ceva s‘a ascuns, şi nu s'a a teoriilor comtiste şi pretenţia de po artistice le admirăm şi le iubim, dar e
găsit, ceva a fost bun dar amar, cuvân zitivism învierşunat, a maestrului. absurd să le discutăm.
tul s‘a rupt ca şopârlele ; ceeace sc ce Încă odată avem ocazie să subliniem Nu ne vom obosi deci să supunem u-
rea desluşit a rămas nespus în umezeala această distanţare dintre forma pozitivă uui examen critic excelenta operă de
nopţii, predica a rămas nerostită şi pro şi fondul filozofic al teoriei pozitiviste, imaginaţie a nu mai puţin excelentului
fetul a rămas, în lipsă de acoliţi, numai evidenţiind eroarea acestei teorii în pri pozitivist Comte.
Lewy-Bruhl* un minunat cunoscător
virtual...'. vinţa progresului. In lecţiunea 51 a
cursului său, intitulată : „Legile funda al mentalităţii primitive, a adus o notă
, nouă în concepţia evoluţiei progresive,
In zori a venit doctoriţa şi mai apoi mentale ale dinamicei sociale sau teo
călugăritele. îngeri îl aştern pe , targă. ria generală] a progresului natural al analoagă, oarecum, cu concepţia geolo
Pornesc pe coridoare, prin paşii cari ră omenirii", Auguste Comte stabileşte, ca gică a mutaţiunii speciilor.
sună dintr'un tinut tot mai depărtat, principiu general, că „evoluţia intelec Pentru Levy-Bruhl, în ce priveşte cel
prin paşii asvârliţi ca pâinile în saci de tuală este principiul necesar preponde puţin mentalitatea colectivă, progresul
pâslă. Călugăriţele au la dispoziţie vor rent al întregei evoluţii sociale'*. „Isto nu stă într'o continuitate, ci într'o dis
be de uleiu rânced. Mângâie când nu ria societăţii este, mai ales, dominată continuitate de stări afective şi de con
se simte nevoie, socotesc fragil chiar pe de către istoria spiritului omenesc". cepţii logice. Mentalitatea primitivă nu
profetul pacient. La răscrucea coridoa Dar la fel gândea şi llegel, bunăoară, e inferioară mentalităţii moderne : n e
u
relor Jcchudy, A'Chai'ot îşi aminti că care, în minus, nu afişa pretenţia unui o treaptă inofensivă a unei mentalităţi,
aşa-1 chiamă. Ceeace-l nedumeri nespus, pozitivism, gol de sens !... .^Principiul una şi acciaş, în continuă evoluţie ; ci
deorece aştepta uitarea ca pe un tâlhar ştiinţific al dinamicii sociale — scrie mentalitatea primitivă e altceva, e o
tiptil ; aştepţi trupul să se împrăştie ca mai departe Comte — îmi pare în între alta, decât cea modernă. Mentalitatea
o cenuşă fără greutate pe cerul apelor, gul cuprins, în marea lege filosofică, primitivă e mistică, adică impermeabilă
suvenirurile în vremea ce iiu va mai pe care am descoperit-o în 1822, asupra experienţii şi prclogică adică insensibilă
veni şi numele în Veacurile căpcăurie.:.. succesiunii constante şi indispensabile contradicţiei, pe câtă vreme mentalita
Sala de operaşi : un hangar minuscul a celor trei stări generale primitiv teo tea modernă e positivistă, adică e pro
cufundat sub benzină. Ţipete de femeie, logică, tranzitor-metafizică, şi final-pozi- dus al experienţii, şi e logică, adică
de pisică mucenicită la strung, vin pe tivistă'*. conformă cu datele empirice ale cunoş-
fire de auz ca pe alei, în goană. Fae- ,,Formarea ori şi cărei societăţi reale tinţii.
toane de jăratec duc morţii la groapă, presupune, în mod necesar, influenţa Eclward Tylor se ridică însă împotriva
fără popi şi cântare, călugăriţele plâng preponderenţă a unui anumit sistem pre acestei concepţii. El afirmă : „Nu putem
de jalea biruiţilor, infirmiere amintesc alabil de opiniuni comune". să nu recunoaştem în desvoltarea civi
pe heruvimii şi răposaţii ce s'au plim Dar şi mai curios : lizaţiei, de o parte, o uniformitate a-
bat cândva pe aici. Tăcerea împtrăjmUie Ansamblul dcsvoltărilor materiale tre pproape constantă, care poate fi privită
sala cu răcoare. Yehudy desluşi peste ime să urmeze inevitabil un mers. nu ca un efect uniform al cauzelor unifor
capul său plecată figura doctoriţei sua numai analog, dar perfect corespondent me ; de altă parte, corespondenţa dife
ve şi trunchiul doctorului palid crescut cu mersul evoluţiei spirituale" ! Pentru ritelor grade de civilizaţie la perioade
uriaş, privind crâncen. Pe lângă masa ..pozitivistul'* Comte, progresul constă de desvoîtare sau de evoluţie, din cari
de tortură mişună femei şi bărbaţi' ce
au cuvântat cândva — prin guma sub
ţire şi lichidă a văzduhului sbârnâie
gâze. Printr'o f e r e s t r u i c ă apare
halucinată o mână ce întinde o cutie de
metal. Altă mână dcaşijderi providen
ţială primeşte cutia ; cutia trece din
mână în mână. O erupţie de gaze. Peste
nasul crescut ca botul de maimuţă curge
isvor de usturoi. In plămâni se sting
neguri sărate, neguri iuţi — în sală se
întinde mare de cloroform. Picură lent
obsesia cWofoirmuluu Doctorul creşte
cu mustaţa sbârlită. Sala se umflă, aluat
gazos. Pacientul îşi simte pe masă fiinţa
ele infuzor, mic, mic, mic. Numără. Ci
frele descriu groaza intestinelor.i Unu,
un pas în gol, doi, uh salt în gaze ; trei:
tumba printre ţurţuri de cloroform, pa
tru, patru tropote de cai ; cinci, cinci :
pe două rânduri toate durerile, şase.
şeapte, opt, o-o-o-p-t numărătoare repe
zită, cavalcadă de cifre prin toate ar
terele...
Glasul suspină, fiinţla so strânge în
umilinţă. Groază rece suie din intestine
spre inimă. Cercuri concentrice în ju
rul inimei, ziduri de neguri, ziduri de
cloroform în juriul inimei. ca inele de
forturi. Din ce în ce mai rece. mai rece.
Picură. Lumină bruscă. Vâjie. Yâjic e-
vantalii, ventilatoare miliarde mici mari
—• lielice şi suişuri. Sala descreşte ca
apele. Mişună..Doctorul sbârliţ s‘a strâns
într'un punct, doctoriţa o reminiscenţă
de furnică, de melancolie. Groază suie,
pulpele se umflă.
O subită orbire şi profetul s‘a stins....
ION CĂLUGĂRU GLORGLIA IIOLBAN : NATURA MOARTA (Salonul Oficial)
