Page 8 - 1927-20

UNIVERSUL LITERAR
312
fiecare e produsul unei epoci anterioare Cărţi şi oameni
şi are drept rol să. prepare epoca vii­
toare * („Civilisation primitive" Cap. I.
1
Ştiinfa şi cultura). MARCEL PROUST SAU TOTALISMUL PSIHOLOGIC
Există însă şi teorii ante-progresiste.
Jean-Jacques Rousseau susţinea că ade­
vărata epocă de fericire, de bună-stare, Acesta e titlul unui fragment din car­ INTELECTUALISM ŞI POLITICA
de prosperitate a fost epoca primitivă, tea lui Jean Goudal : „Volontes de Part
epoca zisă sălbatecă, şi care în fond, a moderne* , pe care am prezentat-o în Problema atitudinei intelectualilor faţă
1
fost „zodia de aur“ a omenirii. Se ştie cronica precedentă. In câteva pagini, e de viaţa politică, apare tot mai des în
răspunsul sarcastic al lui Voltaire, care expusă caracteristica psihologică a ope­ publicaţii literare şi sociale din Occi­
l-a apostrofat pe Rouseau cu cuvintele: rei lui Proust : „A la reherche du temps dent. Astfel, în Les Derniers Jours, Dri-
„Vă este poate dor să mergeţi în patru perdu'*. Punctul de plecare e un scepti­ eu, La Rochelle şi Beri o expun fiecare
labe !.... cism absolut, care socoate totuşi că orice în forme deosebite, pe cari Ranion Fer-
De altminteri şi legenda veche, a „re­ lucru poate fi adevărat dintr'uu anubiit nandez le cercetează la rândul său in
dutei de aur'* a omenirii, pusă la înce­ punct de vedere. O opinie contrară poate Europe (No. 51), pentru a găsi calea de
putul şi nu la sfârşitul vieţii sociale ! fi susţinută ca şi cea adevărată. mijloc. Drieu şi Beri ignorează elemen.
Joseph de Maistre a formulat teoria Proust a vrut să spună totul. Cu pri­ tul spiritual sau religios , ei cred prea
degenerescenţii, după care, la început, lejul unui eveniment, el explica una du­ mult în „elementul catastrofic" al vieţii
oamenii au fost perfecţi, dar cu timpul pă alta toate ipotezele, cu aceiaşi con­ sociale: revoluţia, deci în primatul
au degenerat. De Maistre punea proble­ vingere. „Lumea posibilităţilor mi-a fost marxist. Legile marxiste nu sunt defini­
ma teologic — teologia creştină amin­ mai la îndemână decât lumea reală'* tive ; legile psihice suferă mereu modi­
teşte doar de gonirea din rai a lui Adam scria Proust. Poate că, din cauza înde­ ficări, impuse de evoluţia culturală şi
şi Eva — , o serie de filosofi şi etnologi lungatei sale boli, el n'a putut cuprinde spirituală. Fernandez scrie : „Astăzi, e
au pus însă problema etnografic. înce­ realitatea din stradă, din lume ; în um­ inutil unui intelectual să fie om cinstit,
pând cu Contele de Gobineau, Cham- 1
berlain, Valcher Leponge şi toţi rasiştii, bra odăei sale. Proust reconstruia rea­ dacă nu e om „religios *... O religie strict
s‘a încetăţenit teoria neadevărată a pu­ litatea, cu grija de a nu scăpa nici una omenească... Dacă voim să salvăm valo­
rităţii de rasă. Pentru aceştia amestecul .clin ipotezele cari ar putea lămuri un rile durabile ale civilizaţiei noastre, să
de rasă este funest vitalităţii unei rase. fapt, un temperament. Una din aceste i- le transmitem civilizaţiei viitoare, treime
Din această cauză, rasa germană este poteze e acea adevărată ; Proust nu ştia să descleştăni cu orice preţ pe om de fa­
singura, care poate progresa, mulţumită care, sau nu era sigur ; de-aceia îngră- talismul social, să înlocuim spaţiul divin
purităţii sale. în timp ce toate celelalte mădia atâta material psihologic în jurul cu un spaţiu interior menţinut şi sporit
vor degenera. Mai mult decât atâta, ra­ unui fapt divers. Cititorul, în mâssa a- prin silinţa unei gândiri active**.
siştii afirmă că rasa albă. din cauza a- cestor date psihologice, va întâlni desi­
mestecului, este predispusă spre o fatală gur, pe neaşteptate, elementul, Ipoteza Aceasta înseamnă primatul personali­
degenerare ! care corespunde propriei sale constituţii tăţii, în locul primatului social. Intelec­
Erori peste erori : Istoria ne arată că psihologice. tualul, prin firea lui e individualist ; el
amestecul raselor nu e funest ci c bine­ Iată de ce opera lui Proust e atât de nu scapă totuşi de „prejudecata catas­
făcător progresului etnic. Amestecul de masivă şi compactă, fără capitole şi a- trofică" (revoluţionară) sau de „preju­
rase măreşte vitalitatea popoarelor şi proape fără aliniate Şi prin aceasta el decata reacţionară" (tradiţionalistă). Pen­
intensifică energia lor. voia să redea acel totalism al vieţii ne­ tru a se libera de aceste prejudecăţi, in­
Cartea lui Jean Finet ,.Lc prejugv întrerupte, uitând însă că atenţia cili to­ telectualul trebue să se purifice de senti­
des races“ constituie o documentată con­ rului nu poate fi câştigată decât prin in­ mentul şi de ideea proprietăţii, introdu­
damnare a acestor false teorii, cari pro­ termitenţe. Eroii lui Proust nu sunt in­ când (precum cere şi Jean Prevesti în
pagă ura şi desnădejdea şi cari împrăş­ dicaţi prin trăsături caracteristice, ci ideologia socialistă noţiunea libertăţii.
tie ideii, complectamente false, asupra prin tonte caracteristicile clin diverse e- Politica, precum am arătat deseori, orice
progresului social. poci, din diverse momente.De-aici rezul­ fel de politică, e incompatibilă cu ade­
E o constatare elementară de empi­ tă o suprapunere de imagini, cari ascund vărata libertate. Ea se bizue în primul
rism istoric că progresul e o lege fatală imagina iniţială sau o deformează sau o rând pe forţă şi intoleranţă.
a societăţii. El se referă la dinamica so­ distramă. Acelaş personagiu pare alcă­ Ramon Fernandez îşi rezumă părerile,
cială, care tinde, de o parte la unifica­ tuit dintr‘o serie de individualităţi. foarte apropiate de semnificaţia înaltă a
rea instituţiilor sociale, de altă parte la Proust vrea să redea toate aspectele u umanitarismului. Intelectualul trebue să
perfecţionarea tehnicei şi la desvoltarea nui personagiu, toate nuanţele posibile se împotrivească prejudecăţilor politice,
ideilor în societate. De ce unificare ? ale unui sentiment, toate interpretările isolându-se (în sens cultural), pentru a
Pentrucă, după cum bine s'a spus, civi­ posibile în jurul unui fapt. Belşugul o- asigura valorile permanente ale civiliza­
lizaţia este o plantă, care mai repede perei sale covârşeşte. Din el, cititorul ţiei. Evident, el nu poate fi contempla­
se propagă decât se desvoltă. Pentrucă poate alege ce-i place, şi e sigur că la tiv, ca în alte vremuri, ci un om de ac­
instituţiile sociale ajung la o desvoltare un moment dat se va recunoaşte în toţi ţiune în sferele spiritualismului. Deci,
oarecare, la un tip de perfecţiune, mul- intelectualul va influenţa în mod indi­
ţămită unor eforturi îndelungate a câ­ rect viaţa publică, „creând sau degajând
torva generaţii şi mulţumită influenţii o forţă spirituală pe care politica nu o
unor idei generoase şi unei culturi a- poate crea** sau măcar atrage în dome­
vansate. E firesc dar să se întindă şi să niul ei. Intelectualul nu poate ignora
se unifice aceste concepţiuni şi aceste realtiatea. Dar el nu trebue să uite că.
instituţiuni în toate ţările, pentrucă să deasupra ei, sunt necesităţile perma­
se ajungă, pretutindenea, la acelaş ni­ nente ale vieţii ce tinde spre idealuri
vel de cultură, de tehnică şi ele civili­ supra-politice, culturale şi spirituale.
zaţie. formizare şi de concentrare a capitalis­
Vorbeam, la început, de consecinţele mului. Capitalismul determină evoluţia
practice ale studierii laturii sociale din vieţii economice. Şi această structură ,r\ ; p. ARBORE
problema progresului. Şi iată că aceste materială a societăţii, determinată de
consecinţe : progresul social constăi în capitalism, creiază progresul mojral şi
tendinţa către unificare, către umani­ social, în sensul de unificaa’e, cu confi­
zare, către perfecţionare a stărilor pre­ guraţia socială a celorlalte naţiuni mai
zente. Istoria e în favoarea teoriei uni­ avansate. La cauze identice, efecte iden­ Epigramă
tare. Evoluţia formelor de stat tinde că­ tice. Uniformizarea prin progres a socie­
tre această unificare : la început cetate, tăţilor moderne, e o consecinţă a capi­
Lui N. Milcu, autorul volumului de
apoi feudă, şi azi stat-naţiune, confor­ talismului. Şi cum capitalismul pătrunde poezii „Grădina de sidel**.
maţia viitoare a organizaţiei sociale va necesar, în toate ţările, aduce condiţii
fi, cum spune şi Tarde, un „Stat al Na­ de progres social, uniforme pentru toate Ca meşterul străbun, şi Milcu
ţiunilor'*. ţările. Viata socială devine cosmopolită
Şi această operă de unificare nu se — pe nesimţite şi — deseori — pe ne­ Durând grădina lui poznaşă,
\ace, cum credea Tarde, pe baza imita- gândite ! Sacrifică pe-altarul artei
iei, fenomen psihologic, ci pe baza des- lată deci şi consecinţa practică a unui ... Toţi nasturii dela cămaşă !
oltării materiale a societăţii, fenomen mic studiu ştiinţific de sociologie !
îOtiial. Condiţiile materiale; economice, TON CANE
de societăţilor urmează legea de uni- N. N. MATHEESCU