Page 9 - 1927-20

UNIVERSUL LITERAR 313

Calendarul Viei

I N D K E A Şi i-ni găsi sub tufe pitiţi, ca bulgări mari
De-omăt, ciulind urechea deodată la ogari.
De eri albine albe pe via fa voesc —
Toţi primii şi toţi merii în iarnă înfloresc. In liniştea deplină a iernii se aude
împuşcătura tare cu lungi ecouri surde.
Petalele cu aripi de ghiaţă d domoale
ca
Pe iui covor mai moale ca iarba cea mai moale. Măcieşul cel mai negru te miri că-a înflorit ?
Nu — şi-a lăsat doar viaţa un iepuraş rănit.
S‘au şters din faţa (arii şi drumuri şi poteci —
Stă Argeşu'n zăvoaie cu tălpile lui reci Priveşte-1 : pe cearceaful zăpezii se sfârşeşte
Ca un copil cuminte ce‘n patul lui boleşte.
Şi nu cutează moşul pe prund măcar un pas.
Isvoarele cu barba în ţurţuri au rămas De-aceca, ştiu, t puşca în mână nu vei luu —
u
Vei reciti poeţii iubiţi la vatra ta.
Şi streşină făcându-şi la ochi cu palma mânii,
Tot căutând cărarea, stă cumpăna fântânii Şi‘n serile de iarnă tihnit vei aşteptă,
Din must — vin clar, din suflet—vers limpede, să dei
Auzi întâi un zgomot, apoi — deodată — clar
Ca picături de ploaie pe-o apă de cleştar.
FAURAR
Sunt clopoţeii sănii : ascultă-i bine cum
O flamură de sunet îţi flutura pe drum.
Pe dealurile ninse mergi astăzi la pădure,
Aproape, mai aproape, sub deal, la deal, pe deal, Cobori spre Valea Mare sub cerurile sure —
Ifi sună la ureche o toacă de metal...
Şi fagi cu coajă albă, la şipotul de leac,
Dar în odaia cramei ou focul în cămin, Ca stranii colonade de templu se desfac.
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai plin.
Te-opreşti să bei din apa curată ce dă viaţă —
Te-aşezi cu ei la masă, citeşti şi prociteşti Iţi spune pădurarul: E şipot sfânt, nu ‘nghiaţă.
Şi vinul vechi şi vinul mai nou cc-1 pritoceşti.
Şi dă să cheme basmul vecii iu al isvorului —
Butucii ard in sobă cu trosnet şi scântei. Dar nu-1 asculţi, ţi-e gândul — vezi tu — la faţa lui.
Din rodul viei talc eşti bucuros să bei —
Iţi aminteşti bordeiul pocnii, toiul verii,
Cucernic pentru Ulmu si Gyr ridici bărdacă, Şi câinii care latră doar, doar o să te sperii.
Pe fratele Hcrescu nu-1 uiţi cu cana seacă.
Şi fata răsărită în drum ca din pământ
Şi. ca poet al viei serbându-i sfântul hram, Şi ploaia de lumină a soarelui în crâng.
închini pentru Hora (iu, Virgil şi Francis Jainincs
Şi gardul viu şi umbra pădurii tremurate,
Potecile, răscrucea —* îţi aminteşti de toate.
G II E N A H
De muşchiul cald pe râpa de unde, 'n codru vezi
Colinele albastre cu vii şi cu livezi,
4
„Perdelclc‘s lăsate şi lămpile aprinse*
Frumosul vers anume îl chiemi acum în minte De guruitul dulce-al porumbului sălbatic.
De fata mai sfioasă ca un porumb sălbatic,
Vrc-un critic să te'nvefe, discipol să te facă —
Estetului ilustru închină-i o bărdacă.
De serile sub fagii prieteni când o stea
Se anima de frunze ca fata să mai stea...
Opt zile după Franţa descoperi pe Proust —
Vezi, omul nostru nu e tocmai aşa de prost.
Iţi aminteşti de toate — vezi toate : ochiul, geana....
— Moş Pavel, ce-ţi mai face, de-ucum un an, Ileana ?
Dar lasă, desmorjită din somn de focul tău,
Să sbârnăe o muscă loviiulu-se mereu
— Boerule, am dat-o după un cârciumar
De prin Lereşti; e omul chiabur...
De limpezimea'nchisă a geamului, pe care
Nu to(i să o priceapă — vezi bine — sunt în stare.
Auzi doar rar
Ghenar veni cu vânăt amurg şi roşii zori... Clini sună şi răsuna, departe, în pădure,
Şi mu gândesc că dacă ai îi şi vânător, Auitor, a moarte — departe — o secure.
ST
Te-ai duce după iepuri în lunca ta ce este
Sub chiciura din sălcii poiana din poveste.
ION PILLAT