Page 12 - 1928-17
P. 12
ccazeTcarica
tas «işa-cişci... înţelegere cordiala
TRISTAN BERNARD
«,n »'* SCENA I OMER. — Şi atunci, cum rămâne cu
indicaţiile cari ni le-a trimis. Şi când te
So discuta la Qapşa — cu pasdlune evi Autorul, Directorul gândeşti că trebuie să te prefaci că as
dent — despre viitorul teatru „Maria (In cabinetul directorului) culţi aşa ceva !
Yeutura“. Un tânăr prim amorez al Na DIRECTORUL. — El n‘a avut nici o-
ţionalului e întrebat dacă va demisiona AUTORUL. — Ştii, sunt amărît, după
dela acest teatru ca să intre în noua for repetiţia de eri. Sunt convins că Omer dată cea mai mică ideie de lucrul avan
maţie, precizează cu certitudine : scenei. Din fericire, în faţa mea, nu în
uu ştie de loc rolul.
— De ce'? Rămân la Naţional şi joc la drăzneşte să se amestece.
1
„Maria Ventura * în reprezentaţie... Iau DIRECTORUL. — Nenişorule, oare nu
doua, lefi, în loc de una. eşti tu acela care l-ai cerut ?
Dar zâmbetul triumfător îi e brusc Şti, că te-arn prevenit aşa că nu-i vina SCENA IV
tăiat dc gestul simpaticului şi tăiosului mea. Publicului îi place mult Omer. O
societar C. Stăncescu : să ţie şi asta până o trece. Deocamdată, (După repetiţia generală. Aplauze des
— Când voi fi director al Naţionalului, tul de îmbelşugate salută numele auto
nici un actor dela acest teatru nu va mai asta ţine încă şi Omer, se bizue pe asta.
juca la alte teatre... Şi e om căruia nu-i poţi spune ceva. Ai rului. Şi felicitările destul de numeroa
Scurt. vrut să-l ai, îl ai ; el n‘are decât să se au părut sincere. Pe scenă, se crede
O undă de îngrijorare trece peste ac încaseze, acum... destul în isbândă. Autorul crede poate
torii, de faţă. Cu schimbările astea de Uite ce-i drăguţule am să pui eu pe cnin prea mult).
guvern, mai ştii... ?.
Când unul mai curajos întreabă timid : cineva. Te ajung pe scenă ! AUTORUL (îmbrăţişind în mod solemn
— „E vorba să vii la Naţional nene pe director) . — Iată pe marele om de
1
Stanciule ? teatru căruia îi datoresc succesul meu !
— ,,Nu, precizează firesc excelentul SCENA II
nterpret al lui B. Shaw... Nu“. Ca şi (Lui Omer, care se lasă îmbrăţişat). Ne
ând nici odată nu s‘ar fi gândit şi n‘ar Autorul, Omer (Pe Scenă) nişorule, ni fost genial. M‘ai făcut să
i fost vorba despre asta. câştig încă o izbândă frumoasă.
Şi feţele actorilor se luminează din AUTORUL. — Ascultă, nu-mi place OMER. — Cu astfel de piesă ! N‘ai scris
iou. tocmai ce ţi-a cerut patronul să faci eri... nimic mai frumos ! Iar acum, nu văd ni
OMER. — Trebuia să-i spui, nenicule!
mic.
Mie îmi spui ? Tu ţi-ai făcut piesa. Tu
ai dreptul să o faci să joace cum vrei.
AUTORUL — E atât de plictisitor ! Ce EPILOG
„nu există“ ar fi dacă i-ai spune tu că nu simţi scena
aşa ?... A doua zi, presa, este rece, vânzarea la
Că acidul Al. Cnzaban nu prea dă cnssă cam slabă. Autorul rugându-i din
ace confraţilor lui, ati văzut-o chiar la OMER. — Atunci o să aibă pică pe suflet să nu destăinuiască cuvintele, în
ţeastă rubrică. Nu © de mirare ca şi ei mine. Nu mă duc.
iută să se răzbune cum pot. Dovadă ur«. AUTORUL (resemnat). — Va schimba credinţează rând pe rând la vreo patru
ătoaroa întâmplare : poate după sfatul tău. sprezece amici, şi cu aceeaş sinceritate
Acum câtva timp, un tânăr cu înfăţi- OMER. — In tot cazul mai sigur dacă că a fost înşelat de întrepretare şi ^mă
re provincială caută pe umoristul nos- i se face cea mai mică observaţie. celărit de regisor.
u la una din redacţiile din Capitală.
i era acolo şi nimeni nu-i ştia adresa, Trad. de PAUL B. MARIAN
nd tocmai intră pe uşe Al. Stamatiad. SCENA III
mărul nostru provincial e îndreptat să
trebe pe noul venit : Omer. Directorul
- „Vă rog, domnule, nu ştiţi d-voastră
de stă scriitorul Cazaban ?“ (In avanscenă pe când autorul convor
?i mirat autorul „Parabolelor lui Sta- beşte cu o mică interpretă, în fundul
itiad“ :
- „Scriitorul Cazaban ? Scriitorul Ca- sceaiei).
1
oan ? Nu există *! OMER. — Cc-i curios, nici la întâia
Tânărul rămâne trăznit : repetiţie, nici la a doua, nici la a treia,
- „Domnule vă rog... nu mai regăsesc impresia bună ce am
ii Stamatiad căutând mereu pe gân- avut la lectură.
ri : E sec, e banal... I s‘ar putea spune
- Cazaban ai zis ? Scriitorul Cazaban?
există. poate să-şi prelucreze actul al doilea..
- Domnule eu sunt vărul Iui... Cum DIRECTORUL. — Mai mult o să-l stri
nu existe ? ce. Ştiu eu ce poate să facă, acum. E în
- Vărul lui ? oi fi vărul lui, dar nu stare să aducă o ciornă, care să nu prea
stă. aibă rost. Dar dacă i se va spune să mo
ea mai neagră disperare ar fi cuprins
tânărul văr dacă n‘ar fi fost lămurit difice, n‘o să vadă mai limpede şi va
către ceilalţi din redacţii*,' despre face prostii. Jucăm piesa aşa cum e. Ce-o
ile manevre literare. fi să fie I
