Page 16 - 1928-17
P. 16
L’M. universul literar
feresante, de cale ori crede el, ca poate Aflau, că marele scriitor, purta la sco- tele său care sunt aci, dar nu găsesc
4
vorbi, păstrează de data aceasta o lăuda borârea din tren o bazrna în jurul gâtu uşa să poată intra *. (Amintirea familiei
bilă discreţie. lui, iar cuvertura şi paltonul, nu reuşea sale, nu s'a şters niciodată complet din
Întrebat, credinciosul servitor, mi-a să-i ascundă în întregime cămaşa de minte).
răspuns cu mai putină spontaneitate ca forţă. Maupassant, geniul creator a atâ Din zi în zi, nenorocitul, se învârteşte,
de obicei : tor capo d‘opere dat în mâna acestor se zbate, împresurat de nebunia lui. Nu
„...Asupra legendei despre plimbarea brute, ce dureros spectacol. doarme de loc nopţi dearândul, sau alte
făcută noaptea pe mare cu două doamne, Casa de sănătate a doctorului Blanche ori foarte prost.
este absolut fals... dealtfel ca toate le era situata în 6tr. Bertou, aproape de Şi prăbuşirea urmează, oribilă, dure
gendele. vestita stradă Raynourd, plină de amin roasă, monotonă...
Intr'o zi, a vrut să facă singur o plim tiri, literare şi artistice, unde cu 7 ani La 14 Aprilie începe să fie indiferent
bare spre Grasse. După câtva timp se în înainte Guy de Maupassant, trăia fru la tot ce se petrece. In fine, sfârşitul..............
toarce, «ai cliemându-şi servitorul începe moase ceasuri. nu mai era decât o umbră.
să-i spună strigând : că a întâlnit pe dru La 7 Ianuarie 1892, Guy de Maupas
mul cimitirului, o umbră o fantomă, şi ca sant, trecu pragul, unde optsprezece
îi este frică, foarte frică. lunii mai târziu; muri. PRĂBUŞIREA
Continua să abuzeze de eter, pentru a Lotus Ganderax, a cărui prietenie a
nu suferi, pentru a uita pentru a se amă- fost discretă şi înţeleaptă, nc-a lăsat câ S'a sfârşit.
lâ poate. Intr'o dimineaţa a eşit gol, în teva amănunte. E ândignat de toate co- Geniul, prin a cărui prime cărţi tre
curtea vilei sale, cerând în urlete, eterul, mentările murdare ce s au făcut în jurul ceau fiorini de sănătate, vigoare, tine
pe care ai casei îl ascunseseră. reţe, care căuta bucuria de a trăi, a că
Ce dramă îngrozitoare se petrecea în rui operă întreagă a fost numai lumină,
sufletul acestui om de geniu, care ajun inteligenţă, agoniza în primăvara anu
sese să urască darurile sale şi „să viseze, lui 1892 printre pomi, flori şi erburi —
întorcea la o stare animalică, în caie intrăm parc tăcut. Această dezagregare
trăeşti, te bucuri, fără să suferi*. a unui corp herculean urmată de pră
D-na de Maupassant ne povesteşte : buşirea unui suflet de elită, a durat pa
„In mijlocul unui prânz la vila Ravenel- trusprezece luni.
lcs în Nissa unde locuiam, Guy a început Câte odată becurile scurte însă. n-
să aiureze. Vorbea despre o pilulă care cum, revin, violent dar calmându-se
a înghiţit-o şi care l-a prevenit de un eve repede.
niment extraordinar. In faţa uimirei ge In Octombrie nu mai voia să se deş
nerale, tăcu. începu să fie trist şi prân ii race. In Decembrie cu multă greutate
zul se sfârşi într‘o tăcere apăsătoare. Cu încerca să mănânce.
toate lacrămile, implorările mele, în loc In Mai, în urma deselor accese de con-
să se culce, vroia să se întoarcă imediat vulsipni epileptice Guy de Maupassant,
la Cannes... închisă, ţintuită în casă, de t D-na Hervă de Maupassant nu mai putea sta în picioare.
boala mea : I.a 14 lunile, noi crize chinuesc bietul
— „Nu pleca fiul meu ! l-am rugat, nu boalei lui Maupassant, de indiscreţia ne (mp. In seara zilei de 28 crizele conti
pleca ! delicată a publicului. A dat ordine se nuând violente, toţi sperau, că vor fi
„M‘am agăţat de el, l-am implorat plân vere să nu i se mai dea jurnalele în ultimele ceasuri.
gând, mi-am târât la picioarele lui, bă care se comentau nebunia lui; şi să se Era abia agonia.
trâneţea mea neputincioasă. interzică persoanelor străine dc a-1 A persistat până la 2 Iulie.
Şi-a urmat vedenia lui încăpăţânată. vizita. „Las altora" închee autorul Georges
4
Şi l-am văzut afundându-se în noapte, Erau zile când cerea să lucreze, să Normandy* grija de a face un epilog a-
exaltat, nebun, aiurând, ducându-se, nu scrie — să scrie gestul pe care de atâtea supra atâtor chestiuni filozofice, ştiinţi
ştia unde, bietul meu copil. ori l-a făcut şd, cu 'atât succes, spunea : fice şi literare. Fără a eşi din existenţa
Să urmăm. Tragedia va avea loc. „...vreau să scriu, cum am scris şi cri.... noastră de bieţi oameni, lipsiţi de geniu,
Guy de Maupassant, nervos foarte tă Acest „eri‘‘ atât de îndepărtat, şi când putem totuşi invidia şi plânge totdeodată
cut, se întoarse la Cannes. Se plânge cre i se aducea pentru scris, nu putea şi acest mare om care atingând cele mai!
dinciosului servitor, de dureri violente aiureala continua....... înalte culmi ale gloriei, a fost azvârlit
în spate. Pe la unsprezece durerea paro „Fratele meu îngropat de zece ani, s'a de nemiloasă zeiţă Nemeris în sfâşietoa
calmată şi Francois se retrage. Mai târ întors azi dimineaţă, Şi s‘a înecat în rea prăpastie a întunericului unde s'a
ziu, auzind zgomot în camera stăpânului Sena... mi s‘a dat o doctonie care mi-a scufundat cu gesturi şi strigăte neuitate.
său, aleargă : zăpăcit mintea, nu mai am inimă, nu
— „Iată ce am făcut Francois ! Mi-am mai am creer, nu mai am ficat. A făcut (edit. Albin Midiei, Paris)
tăiat gâtul... E un caz absolut sigur de o gaură în piatră, şi El a venit azi di
nebunie !". mineaţă să mă assasineze în pat....
Doctorul chemat în grabă i-a făcut cu „Cu siguranţă nii-au ars casa din
săturile necesare. Ochii lui mari se fixa Paris....
se asupra nostră, cerându-ne câteva vor „Mă asculţi' împărate ? Sunt atâtea
be de mângâere, de speranţă. L‘am con crime, atâtea crime....
sultat cu cuvintele cele mai liniştitoare La 29 Ianuarie yorbind cu cineva ima
ce le-am putut găsi. In fine, capul îi se ginar îi strigă :
înclină, ploapele se închiseră, adormii". — „Minţi, minţi ! Nu este adevărat....
Eu nu mănânc, oii mă împărtăşesc !"
RUINA Mai târziu se sperie :
— „E imposibil. Vinul alb este vop
Maupassant nebun ! „Eveniment foar sea şi Franţois a murit. A murit împuş OGLINDR Vvs.
te parizian !‘‘ cat cu morfină !....** Vi va spună ci
Societatea şi marile cotidiane, zbâr- Vorbea foarte des fratelui său, îi vor laCrsms Simon
năiau, ca un stup clătinat. Femeile supra bea ceasuri întregi în picioare, lângă
excitate, snobi fericiţi de a avea un bun zid. Din când în când asculta răspun
subiect de conversaţie, reporteri lacomi suri ce părea că i se fac. Halucinat se n i c i u s c a t a , n i c i g r a s a ,
nu fardează, dar Iiind unsuroasă,
de noutăţi senzaţionale, geloşi în fine, a înfierbânta : pătrunde tntradevâr In porii pielei
căror atitudine a fost desgustătoare, toa — „Trebue să stingi toiate focurile, aviorează epiderma, o mlădiază
tă această lume, a spionat, a insinuat, a mănăstirilor... Ilerve, Ilerve ! Toţi vor şantajează luciul natural
inventat, după bunul lor plac. să mă omoare. Să ardă hârtiile. Omoa tenului Dv. Ea menţine
D
udra Dv.
Se dădea publicului detalii) pasionante: ră jandarmul... lmpiedică-1 să scrie... etc. rwviiA SIMON
vagonul în care a fost transportat au La 31 Ianuarie, comandă un dejun
torul romanului : „O viaţă", avea No. 421 pentru mama, cumnata, nepoata şi fra
TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL", STR. BREZOIANU Nr, 11
