Page 2 - 1928-17
P. 2

v.    umv 12jL\sujl* LirHiJKAK
                                 ciul roiiiuuc«







     S C U L P T O R U L                  CONSTANTIN BRANCUSI

     Puţine  de  tot  sunt  numele  româ­                                                  CORNELIU MICIIAILESCn
   neşti  care  se  bucură  azi  de  celebrita­
   tea  lui  Brâncuşi.  Şi  celebritate  în  ca­  Iu  fufa  operei  lui  Brâncuş,  spectatorul   ta  doreşte.  Şi  a  realiza  aceasta  înseamnă
   zul  acesta  e  prea  puţin.  Acest  mare   rămâne  uluit  întocmai  ca  şi  primii  fii   a  intra  în  spiritul  universal  al  lucrurilor
                                                                                şi a nu le limita la imitarea imaginei lor.
   sculptor  este  literalmente  idolatrizat.   ai omenirei în faţa creaţii universale.  O  operă  de  artă  astfel  concepută  tinde
                                           Cu  aceuş  nedumerire  setoasă  de  cu­
   1  se  dedica  poeme,  i  se  închină  în   riozitate  privesc  sufletele  curate  crea­  către  echilibrul  absolut  şi  echilibrul  ab­
   străinătate  numere  speciale  de  re­  ţia  maestrului  care,  într‘o  muncă  con­  solut este perfecta expresie a frumosului.
   vistă.                                 tinuă  şi  modestă  îşi  împlineşte  opera   Sau,  vorbind  mai  departe  despre  mate­
     E  considerat  de  către  germani  şi   cu  acelaş  sentiment  de  religiozitate,  cu   rie  ca  element  de  expresiune,  zice  :  „Ma­
   englezi  mai  ales  drept  creatorul  sculp­  aceaş  ardoare  pe  care  credincioşi  o  pun   teria  trebue  să-şi  continue  viaţa  ei  natu­
                                                                                rală,  chiar  modificată  de  mâna  sculptoru­
                                         în ruga lor.
   turii moderniste.                       Brâncuş  e  un  mistic  şi  un  gânditor.   lui.  Rolul’  plastic  pe  care-1  realizează  na­
     La  noi  Brâncuşi  e  foarte  puţin  cu­  Întrucât  creaţia  operei  de  artă  este  conti­  tural, trebue descoperit şi păstrat.
   noscut.  Dacă  în  cercurile  artistice  e   nuitatea  legilor  tainice  ale  filei  materia­  Să  dai  materiei  alt  rol  decât  acela  pe
   preţuit  cum  se  cuvine,  marele  pu­  lizate,  viaţa  materiei  îşi  găseşte  în-   care-1 vrea natura este a o nimici"...........Ma­
    blic  nu  cunoaşte  mai  nimic  din  o-   tr‘iusa  o  raţiune  de  a  fi,  dacă  spiritul   teria singură să determine subiectul".
                                                                                  ...„Sculptura  este  o  expresiune  umană
   pera acestui celebru sculptor         formei  îşi  află  o  logică  proprie  şi  putere   a acţiunei naturei*.
     La  asta  contribue  poate  şi  opera   de  exprimare,  atunci,  de  bună  seamă,   ...  „Primitivii  creştini  ca  şi  negrii  au
   lui  de  atâtea  ori  stranie.  Brâncuşi   toată  opera  lui  Brâucuş  este  o  adevărată   respectat  viaţa  materiei  în  sculpturile
                                         creaţie.
   e un fanatic, un iluminat interior.     O  creaţie  transpusă,  în  care  măreţia   lor.  Ei  au  procedat  numai  din  credinţă  şi
     Nici  o  convenţie  nu  există  penii  u   cosmosului  îşi  găseşte  imagina  redusă  dar   instinct  pe  când  artistul  modern  proce­
   el,  nici  o  prejudecata  decât  cât  visul   puternic  condensată  cu  aceaş  forţă  de   dează prin instinct controlat de raţiune".
                                                                                  ...„Astăzi  arta  deschide  poarta  prin
   lui de artă.                          exprimare  tangibilă  a  spiritului  perfect   care  vor  pătrunde  principiile  creatoare,
     Căci  opera  lui  Brâncuşi  are  o  pu­  echilibrat,  eu  acelaş  sentiment  profund   frumosul absolut al legei universale".
   ritate  absolută  de  vis.  Un  tors  al  lui   şi  etern,  cu  aceiaş  continuă  activitate  e-   Acestea  sunt  în  esenţă  ideile  care  re­
                                         nergelică  şi  inventivă  pe  care  e  relevea-
   e  dematerializat  şi  real  în  acelaş   ză numai dumnezeirea.              zidă la baza ceraţiei operei lui Brâncuş.
   limp  ;  un  sbor  de  pasăre  e  tradus  în   Brâncuş  creează  sub  imperiul  acelciaş   Nu  ne  miră  deci,  dece,  privind  lucrurile
    forma  lui  cea  mai  dezbrăcată  de  orice   fatalităţi  care  a  zidit  universul,  luminat   în  esenţa  lor,  le  concepe  în  profunziune
                                                                                i  calizându-le  în  acel  spirit  de  sinteză,  din
    ’ostmănt  de  prisos,  dar  şi  de  conţi-   de  aceaş  inteligenţă,  ponderat  de  aceaş   care accidentul dispare.
    iut.                                  înţelepciune.                           Dezbrăcându-le  de  particularităţile  ex­
     Puţini oameni au urmărit idea în      Este  un  gânditor,  fiindcă  îşi  dă  seama  că   terioare  ale  rasei  sale  şi  ale  timpului,
    censul ei absolut cu atâta înverşunare   opera  de  artă  nu  vieţueşte  dacă  nu  are   dozând  apoi  întro  fericită  proporţie  ele­
                                          în  afară  scânteia  ţâşnită  din  ascunsurile
      el.                                 subconştientului  şi  acea  claritate  perma­  mentul  abstract  exprimat,  cu  cel  concret
     Alături  de  atâtea  nume  de  mare  va-   nentă  a  ideii,  pe  care  numai  concepţia  a-   care  exprimă,  prin  acel  instinct  ales  de
                                                                                pondere  şi  echilibru,  le  asigură  acel  ca­
    oare,  cari  au  fost  înfăţişate  publi-   vută despre universalitate ne-o poate da.  racter de permanentă universalitate.
    'ului  nostru  la  această  rubrică,  Brâu-   El  nu  este  un  teoretician  care-şi  formu­  Ca  şi  arta  greacă,  care,  —  în  afară  de
    'uşi  înseamnă  un  nou  aspect  al  aces-   lează anticipat un program estetic.  concepţiile  timpului,  —  a  ajuns  la  aceaş
                                           Concomitent  acţiune  şi  gândire  se  nasc
    ui  suflet  românesc,  nesfârşit  mai   şi  colaborează  la  realizarea  definitivă  a   forţă  de  exprimare,  arta  lui  Brâncuş  a
    omphcat  de  cât  o  coaje  de  ou  vopsi-   operei sale.                   trecut  de  mult  hotarele,  cucerind  timpul
                                                                                şi spaţiul.
    ă  sau  de  cât  o  mobilă  pirogravata,   Din  ea  se  pot  desprinde  apoi  principii   Dacă  de  predilecţie  se  serveşte  de  for­
    uflet  cu  zeci  de  rădăcini  şi  cu  ne-   cari, pot alcătui un sistem.   me  geometrice  preum  :  ovalul,  elipsa,  ci­
    farşite  posibilităţi.  Şi  poate  că  dacă   Spre  a  putea  înţelege  sensul  creaţiei   lindrul  etc.  în  care  îşi  exteriorizează  sen­
    r  fi  să  definim  „specificul  românesc"   sale  ne  trebue  pe  lângă  o  largă  aper-   timente  puternice  şi  condensează  emoţia
    şa  cum  s’a  încercat  de  către  unii  seri-   cepţiune  şi  o  bună  doză  de  cinste  şi  dis­  vizuală  până  la  o  simplificare  totală  a
    'ori  nu  de  mult,  noi  l-am  defini  toc­  cernământ  pe  care  numai  aptitudini  pro­  lor,  o  face  pentrucă  numai  în  abstracţiu­
                                          prii şi pregătirea ni le pot procura.
    mi  prin  această  realitate  profundă,   Ne  spune  deci,  Brâncuş  :  „Cu  mult  îna­  nea  lor  poate  găsi  acel  limbaj  care  să
                                                                                vestească  cucerirea  „frumosului  absolut
    iernai  prin  aceste  infinite  posibilităţi   inte  religia  dădea  omului  o  concepţie  des­  al legei universale".
     le lui.        CAMIL PETRESCU        pre  forţele  antropomorfice,  creatorii  şi   Călăuziţi  de  alte  sentimente  motrice,
                                          oamenii  revelau  prin  artă  personificarea   pătrunşi  însă  de  acelaş  instinct  primor­
                                          acestor  divinităţi.  Astăzi  filozofia  ne  face   dial,  artiştii  greci  ni  epocei  mitice  şi  pre-
                                          să  pricepem  un  act  generativ  unic,  o  lege   arcbaice ajunseseră la aceleaşi soluţii în
                                          universală   impersonală,  nedefinită   din   „agrolithele",   „aerolithele‘‘   şi   „xoa-
                                          care emană tot ce există.             non-urile"  lor  în  care  divinităţile  nu  -a-
                                           Este  această  lege  universală  pe  care   veau  tipul  lor  specific  cu  atribute  şi  alte
                                          trebue  să  o  manifesteze  arta,  conformân-   caracteristice  anedotice,  ci  reprezentau
                                          du-şi  principiile,  principiilor  acestei  legi,   idea  creaţiei  printr;o  fericită  împerechie-
                                          rupându-se  de  convenţii  astăzi  inutile  şi   iv  a  sentimentului  mistic  cu  acela  al  for­
                                          dezorientate.                         mei plastice.
                                            Să  dai  senzaţiile  realităţei  astfel  cum   Ca  şi  la  ci  cari,  nu  din  neputinţă  —
                                          ni  le  procură  natura,  fără  a  reproduce  sau   cum  cu  multă  uşurinţă  se  pronunţă  teo­
                                          imita  este  astăzi  cea  mai  vastă  problemă   riile  istorice  curente,  —  căutăm  exprima­
                                          a artei.                              rea  în  simboluri  în  cari  abstracţiunea
                                           A  crcea  un  obiect  care-ţi  dă  prin  pro­  joacă  un  rol  însemnat,  găsim  în  opera
                                          priul său organism ceace natura   face  lui  Brâncuş  aceiaşi  tendinţă  spre  o  spiri­
                                          prin  propriul  său  organism,  ceeace  natura   tualizare  a  formei  până  la  metaforă,  toc­
                                                                            a
                                          face  prin  eterna  ei  minune  e^te  ceace  J'  mai ca prin eliminarea pitorescului să
   1   2   3   4   5   6   7