Page 3 - 1928-17

r C. BRÂNCUŞI Şl STRĂINĂTATEA marcat odată Jacques Doncet despre
„Muza adormită’, pe care Brâncuşi a
ştiut cum să o aşeze pe ţărână, ca un cap
Paul Morand, cunoscut scriitor francez, să-i supună natura de neîmblânzit Calm pe o pernă sau ui* ou de struţ în nisip.
scrie despre Brâncuşi următoarele : şi fără teamă, Brâncuş lucrează. Lucrea­ Să luăm operele cele mai abstracte ale
Atelierul unui sculptor este — cum ză fără profesori sau elevi, fără gălă­ lui Brâncuşi sau mai bine zis cele mai
şi-l închipuie publicul — un „campo gie, fără să linguşească criticii de arta. realiste căci, după el ceeace este real,
sauto‘‘ împănat cu dramatice statui din Libertatea extremă a Parisului i-a îngă­ nu este forma externă, ci esenţa lucruri­
marmoră de Carrara, albastre şi vinete duit să rămână cel mai pu{in parizian lor. Plecând dela acest a'devâr, nimeni
ca moartea, înveselit ici-colo de divanuri, dintre artişti şi — mai rar încă — cel nu va putea exprima ceva cu adevărat
bibelo-uri, luene, vederi şi amintiri din mai pufin parizian dintre români. Pu­ real, imitându-i suprafaţa exterioară.
călătorie. Rodim însuşi căruia îi plăcea blicul care îl cunoşte şi îl iubeşte pe Formele ovoide, cilindrii lustruiţi, geo-
să audă că este o for{ă a naturii a conti­ Brâncuşi este aceia care a descoperit şi metiia plastică incorporată în coloana
nuat această tradiţie, lini amintesc că apreciat pe „Vameşul'’ Rousseau, pe De­ lui fără sfârşit, trebuiesc admirate deşi
am rătăcit adeseori, în copilărie prin a- raia sau Matisse cu mult înainte de a — cum ni se întâmplă adeseori — nu le
telierul lui din rue de 1 Universite. Îmi fi fost celebri. putem înţelege pe deplin.
amintesc unele din piesele lui ca Porte Brâncuşi al nostru lucrează fără grabă. Mâinile noastre au întârziat prea mult
de l'Enfer, făcute anume pentru a uimi, Numai prin aceasta nu aparţine vremii pe Bronzurile Renaşterii italiene, pe me­
mulţimea întreagă de technicieni, de noastre, intr’o epocă în care totul se ri­ dalioanele din Syracuza, pe Kora Acro­
doamne elegante şi de elevi ce-1 încon­ sipeşte, el a înţeles că singurul lux este polei şi chipurile lui Budha. E vremea
jurau cum desigur va fi lost înconjurat să nu se grăbească. El colaborează cu să căutăm contacte mai directe, plăceri
oricare maestru al Renaşterii. In acest timpul. Preferinţa sa pentru singurătate, mai complexe. Cu Brâncuşi suntem la li­
respect, Rodin era la rând cu Şcoala, cu conştiinţa, respectul său pentru material, mita extremă a purităţii. Mulţumirea pe
Institutul. bucuria de a tvăi şi crea, răbdarea tem­ care o încercăm înaintea artei sale, este
Brâncuşi, dimpotrivă, este modernul, peramentului său pasionat, violenţa sa nu de o esenţă atât de materială, încât deşi
sculptorul zilei de mâine. Să intrăm în sunt niciodată exprimate la suprafaţă; o datorim simţurilor, laudele le aducem
atelierul lui. Atelier ? Această carieră această suprafaţă rămâne atât de dură spiritului.
de piatră ? Unde sunt grandioasele su­ şi de lustruită cum numai el o poate face. PAUL MORAND
biecte declamatorii aşteptând numai să
Brâncuşi nu se repetă niciodată Nicio­
fie instalate într'un forum oarecare ? dată fără motiv nu traduce o temă pen­ Dintr'un album dedicat lui Brâncuşi în
Unde este lutul pitoresc ? Nimic din toa­ tru un material în altul. oare semnează păreri critice şi versuri
te acestea. Aci doar blocuri mari de pia­ închinate marelui sculptor, o mulţime
tră de construcţie, bârne, trunchiuri de Respectând individualitatea materialu­ de scriitori, pictori şi sculptori, extragem
copaci, pietre şi stânci şi ici-colo stră­ lui ei transpune. Ceeace atâ{ia alţii nu câteva pasagii :
lucirea bronzului lustruit. Una din ace­ ştiu, el o ştie : un lucru gândit în lemn
ste forme princiare se desface de cele­ sau piatră, nu poate fi executat fără — Mie Brâncuşi îmi apare tot atât de
lalte şi vine către noi — masivă. E schimbare în bronz. Brâncuşi se cufundă pur artist ca Bacii şi Poussin. Şi dacă mi
Brâncuşi. O bărbie cenuşie amintindu-1 în viaţa primitivă, se mişcă în ea fără a se cere să precizez care sunt calităţile
pe Walt Withtman : ochiul limpede al pierde nimic din forţa vitală, din putere pe care le socot esenţiale acestui sculp­
atinului, înfăţişarea prietenoasă, îndrăs- genetică, din facultăţi creatoare. Orice tor, voi răspunde : un uimitor de sigur
îeaţă sigură—astfel ne apare Brâncuşi. lucru înrudit cu natura îl inspiră. Iu simţ al raporturilor şi cea mai delicată
Brâncuşi este născut meşter. El nu ştie această privinţă se înrudeşte cu poezia simţire.
ie sunt elevii, ajutoarele, cioplitorii, lus- cea mai modernă. Peştii lui alunecă în- CLEVE BELL
ruitorii, tăietorii. Îşi face singur totul. meteorii. Păsările cântă şi sboară în spa­ Vogue
Materialele i-au fost întotdeauna credin- ţiu. Lemnul vorbeşte de fericirea vieţii
noase. S‘a apropiat de ele din toate pri­ lui nouă. Socrates al său ne impresionea­ — Deoparte stă Brâncuşi, unul care
mitele. A lucrat în toate meşteşugurile. ză ca un post de T. F. F. care emite. Gra­ poate să meargă acum pe drumul lui,
Brâncuşi, o ştim, este român din vechea ţia figurilor femeilor sale ne încântă ca căruia îi zace în sânge o intensitate sculp­
•asă de ţărani ai acestei ţări frumoase, o muzică subtilă. turală, care poate îndrăsni orice şi care
ic zice că, mânat de diavolul sculpturii, „Priveşte această operă a lui Brâncuşi, într’o lungă viaţă de sculptor a îndrăsnit
i venit pe jos la Paris. daca ar fi fost desgropată dintre i uine, câteva lucruri frumoase.
Şcoala de Beaux-arts însăşi n‘a putut s‘ar fi recunoscut în ea o miuune“, a re­ PAUL WERTHEIM
Das Kunstblatt
BRlgsa JsQSifg — De ani de zile, el păstra în ochii
lui o răsucitură de ştejar, ceeace ştia
mată lăsa curs liber dezvoltărei fireşti a toată durerea sacrificiului pentru înţele­ dintru casă dărâmată, sau vreo stâncă
egilor pur plastice, singure capabile de gere, până la înălţimea creaţiei sale. prăbuşită în râu, trăind cu ele. El se
> durabilă şi absolută realizare. Detractorii inconştienţi de valoarea a- simţi în stare să se apropie de ele fără
Credem că nu e neputinţă, — atunci cestui minunat dar, îl acuză că, duce îna­ să le profaneze frumuseţea lor naturală,
:ând sculptura greacă care primise pe poi sculptura cu milenii, fără a-şi da sea­ care trebuia împământenită în lucrul lui.
:ăile mărilor rodul experimentelor artei ma că e poate unicul în epoca de faţă,
egiptene şi a celorlalte popoare asiatice care prin darul său, prin munca sa inte­ WALTER PĂCII
u o veche civilizaţie, ridica la Sparta, ligentă şi fără răgaz, aţâţând mereu for­ The Masterss of,Modern Art.
Dioscuiilor Castor şi Polux un monument ţele primare ale creaţiei, va duce arta
>rin care se simboliza unirea fraternă, ex- spre pragul adevăratei sale meniri.
>riniată prin două puternice grinzi înfipte Brâncuş nu e un popular şi aceasta este
ierpendicular în sol şi legate între ele cu o fericire. Are însă pe tot globul admira­
Iţele de dimensiuni mai mici. tori fanatici. note biografice
Credem de asemenea că nu e întâm- Sunt poate puţini la număr, ca şi cei
ilare sau neştiinţă când Brâncuş compu- cari s‘au inspirat de la dânsul, dar toc­
ie „îmbrăţişarea** de la Pere-Lacliaise, mai aceasta îi intensifică valoarea, îi cu­ Constantin Brâncuşi, fiu de ţăran
au „Cuminţenia pământului", sau „Frag- cereşte prestigiul. din judeţul Gorj, s‘a născut în anul 1875.
Venit la Bucureşti, s‘a înscris la şcoala
nentul de capitol'* ori, „Pasărea rnăias- Copil al plaiurilor noastre, fiu de ţăran de arte şi meserii, după terminarea că­
ră“, „Coloana fără sfârşit** etc.
din inima unei provincii plină de sen- reia a urmat cursurile şcoalei de belle-
Dacă nu-i găsim un premergător, dacă sualitate şi de viaţă, neînţeles la noi, arte. In anul 1906 a plecat la Paris, unde
iu-1 putem clasifica, dacă învăţământul cum e şi firesc, spre a împlini cuvântul : şi-a continuat studiile. Acolo, în atelie­
âu este ezoteric, nu trebue să ne descu- „nemo profeta in .patria**, ne poartă glo­ rul său din cartierul Vaugirard a dat la
ajeze şi nici să ne îndepărteze de a-i ria geniului nostru peste mări şi ţări, iveală totalitatea operelor sale. La Pa­
ontempla şi iubi opera. umplând de promisii şi de interes curio­ ris a răma^ până în prezent.
Brâncuş e un creator şi ca atare trebue zitatea popoarelor înaintate pentru arta Un recent voiaj în America i-a adus
a ne ridicăm noi cu toate puterile, cu românească de mâine. gloria transoceanică.