Page 5 - 1928-17

u^ir&nsuii LllEiRAII, —- XTO
I N T E R I O

Aureliu Cornea

Dintre toţi începătorii de azi, nu e poate nici-unul care să aducă
o atât de dură şi realizată viaţă.
E adevărat că pentru moment această viaţă e luată numai dintr’o
lume, prea mult exploatată în artă. Să sperăm că însuşirile excep­
ţionale de scriitor ale d-lui Aureliu Cornea vor găsi aspecte mai
inedite.

In încăperea mică de scânduri, făcută mâncate de călcâe şi cu genunchii ca­ aproape ridicol se lăsă prăvălit să i se
pentru păsări, Richard şi cu nevastă- raghios de mult ieşiţi în afară, parcă ia echilibrul şi să fie izbit cu ceafa de
stăteau ghemuiţi şi frânţi ca nişte voiau să prindă o fustă verde a nevestei un şurub. Scânci scurt, duse fulgerător
arp ascunşi şi îndesaţi cu picioarele de care s‘ar fi putut spune că se fereşte ru­ mâinile la cteafă şi se îndoi de şale, bă­
îeva întro ladă, în patul strâmt şi şinată. Flacăra galbenă a Interni zbu­ gând capul între genunchi. Femeia ţipă
urt ajustat anume aşa, pentru acea în- ciumată ca în mâna unui ceferist, se ve­ speriată şi se zvârcoli să sară din pat, să
pere. El era la margine şi privea cu dea înăuntru prin sticla murdară, ca vadă ce-a păţit. Muţenia şi liniştea lui
[a tămănjită de urme de fard şi de a- limba în gura unui beţiv care lălăeşte. însă o opri locului încremenită cu un pi­
aală sufletească, galbenul spatelui ci închise oclrii cum ar fi lovit de-o amin cior pe duşumele şi cu dinţii înfipţi în
1 şi slab cu cămaşa alunecată de pe tire întristătoare şi strânse pumnii. Rân­ buza de jos. Ochii ei rotunjiţi îi erau
ieri. Pentru că stătea încovoiată ca o jea şi i se vedeau dinţii albi şi laţi, nu­ plini de mirare, frică şi durere. Lui, ustu­
îrtă de oală, cu genunchii la gură, mai cu unul în şirul de jos stricat şi ne­ rimea la ceafă îi era prea. înţepătoare,
astele ei se proeminau şi mai mult în gru. Genele împreunate, cu perii încleia­ prea ascuţită şi dacă ar fi fost singur Ri­
îră. ţi de rămăşiţele fardului, formau două chard ar fi bătut pe loc repede din picioa­
3 şuviţă din părul lung şi negru i se arcuri negre prea largi şi te făceau să re ca un copil, gemând, ori şi-ar fi apăsat
ri.se pe şira spinării eşită ca un lanţ crezi că dacă-i va deschide, te va privi cu ou palma locul lovit. Lăsându-se în voia
se sbătea să alunece, căci odaia dcscân nişte ochi de cal nu de om. hurducăturei el însă voise să-i arate re­
ri îi zdruncina şi-i legăna ca o sită Mai păreau două terminaţiuni de unghi nunţarea la toate până şi la viaţă şi-i era
iaşă a unei mori. La un salt mai mare cu murdărie dedesubt, gata să zgârie. în­ ruşine să se vaete şi'să se frământe nu­
urnita scăpată alături, furiat, izbi o mână în lături, lovind un mai pentru atât.
ipa'tele acesta îi lua minţile, îl turba, scaun, pe speteaza căruia era asvârlittot Ştia că în curând i se va ridica un cu­
făcea să sară în mijlocul odăci jucău­ aşa de răsucit şi boţit ca şi Richard, cos­ cui şi-i va înceta usturimea înţepătoare.
şă se apuce cu mâinile de păr să tumul lui de clown, strident multicolor, Când se desdoi ridicându-se în sus, buza
e şi să se izbească de păreţii scârţâi- Coiful alb, cu stele roşii, căzu de pe de jos îi era răsucită şi încălecată pe
i. Scrâşni din dinţi şi luă privirile cu scaun şi alergă pe duşumele împrejurul cealaltă schiţând nepăsare şi dispreţ,
1 şi durere de pe el. piciorului lui pe care era încă proaspăt îşi zicea că după cele petrecute, mân­
’e o măsuţă prinsă ‘n cue de peretele imprimat urmele unui ciorap rupt. Deo­ dria şi demnitatea lui de bărbat nu-1 vor
isit cu ulei gri, un cutit, două linguri, dată lăsă buzele înapoi pe dinţi, acope- lăsa cu nici un chip să accepte o împăca­
tucată de pâine, o farfurie goală şi alta cindu-i, deschise ochii negri uimitor de re. Ruptura era deci definitivă, viaţa lui
nă cu mâncare jucau vesel. Deasupra mari, mai periculoşi acum decât când întreagă curmată. II mira însă un lucru :
printr'un geam patrat si mic se mişca aveau pleoapele împreunate ca nişte nu simţea nici o durere sufletească şi
ră un fund cârpit de pantalon a unuia unghii gata să zgârie şi sări în picioare bănuia că faţa-i era cu voinţă schimono­
e pocnea din bici şi huiduia. Fărâmă- în mijlocul odăci pe roate care sălta hâ- sită dureros, pentru a o chinui pe ea.
ile de miez şi coajă de pâine se zbă- râind şi ronţăind petrele drumului. Miş- Insă o greutate arzătoare avea în tot
u ca nişte muşte cu aripile smulse cându-se şchioptând, din cauza unei tum trupul.
e se căznesc să zboare. Cuţitul şi lin- be greşite în arenă, cu faţa crispată de Dar nu-şi explica pentru ce nu-1 doare
•ile. zăngăneau ciocnindu-se când de o ciudă şi încăpăţânare strigă femeiei : sufletul când motivele sunt atât de mari.
furie, când de alta. Cea plină din care •— Mănâncă, — treci şi mănâncă. -— Nu Gândi că în toate e clovn până şi în mo­
ridicau aburi, parcă vărsa pe fata lut vrei ? mentele cele mai intime şi mai dureroa­
1
ţinutul fierbinte nu pe masă, căc ' Ri- Ea întoarse o faţă suptă de boală, dar se din viaţa lui. Socotindu-se nesimţit,—
rd privind-o, scrâşnea şi mai înciudat încă destul de frumoasă şi îngrijită, cu din ciudă pe el şi pe toate — cu patimă
ineind şi mai mult cutele care înfăţi- fiică, pentru că ştia că în asemenea clipe voia să arate cruzime. Obrajii îi erau ca
durerea. Luă privirile de pe masă ca e în stare să facă orice, îl înfruntă puţin împietriţi în răsucirea lor şi nu mai pu­
:le pe spatele nevesti-si. Simţea că încruntată : tea să-i îndrepte ; nu mai era stăpân pe
i trebue mult până să se repeadă şi — Ce ai ? Ce vrei dela mine ? Nu ei. Vibrau, aproape jucau ca toate din
zvârle acea farfurie care se vărsa, de mi-i foame. odae şi îl dureau. Nici nu voia să-i stă­
umelele sbârnăitoare, ca pe o pălărie, Clovnul deveni pământiu la faţă ; în­ pânească. El cu sălbăticie, avea plăcerea
a să o ia şi pe nevastă-sa cu aceiaşi chise ochii şi ridică în sus capul. Era să arate cât mai aspru, cât mai crud, dis­
rintă, să deschidă uşa şi să o arunce sigură că numai decât se va întâmpla preţul şi renunţarea ca acei din pragul si-
noapte pe şoseaua pe care îi transporta ceva nespus de neplăcut şi se pergătia nuciderei. Simţea o nemiloasă dorinţă
ia aceia ambulantă. „Copitele cailor să sară din pat. îşi închipuia că va pune să-i cadă umilită la picioarele lui, plân­
jrlalte odăi pe roate care alergau în mâna pe lanterna a cărei limbă anemică gând şi rugându-1 să nu mai fie atât de
ia lor, să îndeplinească ceeace i se lălăea mereu mută şi i-o va izbi în cap. întristat. Aruncă ochii să vadă ce face.
enea‘‘... Insă cu totul împotriva credinţii sale Ri­ Ea ridicase înapoi piciorul, se ghemuise
u un picior îndoit în sus iar cu celă- chard se stăpâni şi nemişcat, tot în acelaş în pat la locul ei şi privea tristă şi gândi­
alunecat alăturea de pat, al cărui loc, puse bărbia în piept impunându-şi toare un singur punct. Pentru că nu-1
:âi pe duşumele sălta cu aceiaşi vese- judecată rece şi cu o mână în şold căută privea, expresia şi poziţia lui de răstignit
cu care-i juca şi ghetele pornite din o hotărâre. Odaia sub care roatele sche­ se schimbară brusc şi începu să-şi sfâşie
ul lor prin odae, el privea acum a- lă lăeau ca nişte câini şontorogiţi se pră­ cămaşa, gemând mai mult de ciudă că
•ât un cuer. Hainele ponosite agăţate văli din cauza drumului înclinat într‘o nu-1 doare sufletul şi de aţâţătoarea greu
el, se bălăbăneau frecându-se de pă- parte şi el ar fi trebuit să ia mâna din tate arzătoare din trup. O mai sfâşia şi
; când smuncit, când lin. Printre ele şold şi să se sprijine cu amândouă de un pentru că-şi vedea femeia nenorocită, ne­
talonii lui de mire, cu manşetele părete. Dar n’o făcu. Cu un dramatism putincioasă şi zăpăcită ca şi el. O slăbă-