Page 6 - 1928-17
P. 6

ZY4.   UNIVERSUL LITERAR
     noagă  care  nu  ştie  să  ajute  la  însenina­  şi  se  întoarse  brusc  s'o  loveacă.  Dar  era   audă  ropotul  cuvintelor  ferbinţi...  {j  g
                                                                                                                 r 5
     rea  vieţii  lor,  ci  ca  o  frunză  purtată  de   prea  departe.  Se  mulţumi  s'o  pironească   pundea  printr  un  zâmbet  ironic  în  col*
     vânt  se  lăsă  dusă  de  vârtejul  certuri­  ameninţător  cu  ochii  aceia  extrem  de   ţul  gurii...  o  fixa  mirat,  se  încrunta,  mai
     lor  fără  a  se  împotrivi  şi  a-i  ajuta  să  gă­  mari  şi  injectaţi.  Neîndurarea  şi  cruzi­  mult simulând ura.
     sească  drumul  care  duce  la  pace,  la  dra­  mea  nestrămutată  din  ei,  o  puse  cu  faţa   Nu  izbutea  să  alunge  gândurile  dela
     goste  liniştită,  la  fericire.  Orb  şi  mut  se   în  pernă.  Făcu  această  mişcare,  nu  pen­  iubirea  sălbatecă  şi  puternică  pe  care-o
     repezi  la  pantalonul  lui  de  mire  care   tru  ca  să  plângă,  ci  pentru  ca  să  nu  vadă   vedea.  Măgulit  de  acea  iubire,  pentru  a
     izbutise  să  prindă  fusta  verde  şi  să  stea   el  că  în  nişte  momente.  atât  de  grele   doua  oară  inima  îi  scăpără  înduioşare.
     ca  lipit  pe  ea,  îl  smuci  din  cuer  şi  prinse   pentru ea, n'are lacrimi în ochi.  Mâinile  ei  îl  strângeau  puternic  şi  tremu.
     a-1  îmbrăca  repede  cu  mişcări  scurte  şi   Şi  n'avea  pentru  că  scena  fiind  repeta­  rătoare ca labele unui animal care vede c£
     iuţi ca nişte convulsiuni.             tă  nu  o  înspăimânta  prea  mult,  nu  o  zgu­  vrei  să-l  îneci  :  ochii  îl  întrebau  înroşiţi
       Voia  să  plece  orice  s‘ar  întâmpla,  în   duia  ca  cele  dintâi.  înciudată  de  insen-   şi uzi de plâns iar glasul îl mângâia astfel
     lumea  lui.  Mai  voise  de  multe  ori  să  facă   zibilitatea  ei  îşi  impuse  să  plângă.  Nu   încât  îşi  aminti  de  lipsa  durerii  lui,  de
     aceasta  în  nenumăratele  lor  certuri,  dară   izbuti  însă.  Schiolălăia  ca  roatele  de  sub   cruzimea  lacomă  cu  care  ar  fi  zugru-
     ca  întotdeauna  reuşise  să-i  înmoae  inima   duşumele.  Voia  să  fie  lovită  pentru  ca   mat-o,  de  loviturile  brutale  pe  care  i  le
     şi  să-l  facă  să  renunţe.  De  astă  dată  însă,   măcar  durerea  fizică  să-i  aducă  lacrimi;   dăduse  şi  mângâind-o  pe  faţă  şi  pe  păr,
     era  hotărît  să  nu  rămâe  înduplecat  cu   pentru  ca  el  să  aibă  căinţă  şi  rugăminţe-   îngăimă cu asprime voită :
     nici  un  chip.  Era  şi  caraghioasă  repeta­  le ei să prindă mai bine.      —  Mă  duc,  mă  duc  Lila  în  lumea  mea.
     rea  fără  sfârşit  a  acestei  scene.  Pe  urmă   —  Am  să  te  zugrum,  urlă  el  în  sfârşit,   Viaţa  noastră  e  un  chin.  Tu  ştii,  angaja­
     de  când  începuse  certurile,  lada  aceia  în   am să te strivesc...       mentul  meu  e  terminat  şi  pot.  Vreau  să
     care  trăia  ca  sub  tortura  unui  veşnic  cu­  In  locul  fundului  de  pantalon,  care  se   sfârşesc.
     tremur  de  pământ,  i  se  părea  mult  mai   vedea  prin  ferestruica  pătrată  de  dea­  Lila,însă  era  în  al  noulea  cer.  Cuvin­
     strâmtă şi mai înăbuşitoare.           supra  mesei,  zbănţuit  ca  şi  hainele  din   tele  lui  nici  nu  le  auzea  pentrucă  mân-
       N'avea  -  un  pic  de  milă  în  acele  mo­  cuer,  se  ivi  o  faţă  spână  şi  zbârcită  ca   gâierile-i  erau  din  ce  în  ce  mai  apăsate
     mente  pentru  ea  şi  dacă  Par  fi  atins  cu   de scapeţ.                 şi  mai  dulci.  Săruta  recunoscătoare  mâi-
     mâna  să-l  mângâe  s‘ar  fi  întors  şi  ar  fi   —  Mai  încet  „Chibrit"  că  te-aude  di­  nele  ude  de  lacrimele  ei,  când  treceau
     sugrmnat-o  cu  lacomia  şi  pofta  cu  care   rectorul,  strigă  ea.  Când  tăcea  se  strâm­  prin  dreptul  gurii  şi  îl  strângea  la  săni
     sorbim  apă  când  suntem  arşi  de  sete  ;   ba  la  ei.  Buzele  le  strângea  creţe  ca  o   legănându-1.  El  se  înpotrivea  foarte
     iar  dacă  i-ar  fi  spus  un  singur  cuvânt  ar   smochină,  pe  când  ochii  rotunzi  şi  bul­  puţin.
     fi  urlat  ;  şi-ar  fi  pierdut  minţile.  Cruzi­  bucaţi  îi  holba  comic  miraţi  şi  întrebă­  Nu  o  mai  ura,  dar  credea  că  e  bine  să
     mea  care-o  simţea  în  el.  nu-i  plăcea  însă,   tori.  „Nu  te  frământa  prea  mult  c'are  să   mai reziste încă, măcar de formă.
     cum  nu-i  plăcuse  când  constatase  că  nu-1   ţi  se  aprindă  cutia".  Nimeni  n'o  auzi  şi   —  Lasă  Richard  că  de  acum  o  să  fie
     doare  sufletul.  Se  considera  nedrept,   în  locul  ei  curând  se  ivi  iarăş  fundul
     crud,  nesimţit  şi  cu  cât  se  vedea  mai  ne­  cela  de  pantalon  necuviincios  şi  batojco-   frumos.  Să  vezi  ce  plăcut  avem  să
                                                                                  trăim.  Eu  am  să  mă  fac  voinică  şi...  ai  să
     gru,  cu  atât  se  înrăia,  cu  toate  că-i  pă­  ritor.  Femeia,  izbutind  cu  chiu  cu  vai   vezi...
     rea rău.                               prin  frecare  să  i  se  umezească  ochii,  avu
                                            curajul  să  ridice  faţa.  S'ar  fi  putut  spu­  El  lăsă  ghîata  din  mână  şi  dând  cu
       Neştiind  ce  se  va  mai  întâmpla,  îmbră­  ne  că  a  făcut  această  mişcare  numai  pen­  ochii  iarăş  peste  farfuria  care  se  vărsa
     ca  ciorapii  albaştri  şi  rupţi  aşezat  pe  mar­  tru  ca  să-i  arate  lacrămi.  Se  mai  ridicase   mereu, suspină :
     ginea   patului.   Auzind-o   mişeându-se   şi  pentru  ca  să  fie  lovită.  Trebuia  să-l  în­  —  Treci  şi  mănâncă.  Uite,  uite  ce  s'a
     lângă  el  îi  veni  în  minte  spatele  acela
     galben  şi  slab,  cu  coatele  eşite  afară  des­  duplece  căci  ştia  că  el  o  iubeşte  măcar   ales din mâncarea ta.
                                            că  o  părăsete  şi  viaţa  ei  pustie  şi  goală
     pre  care  el  întotdeauna  la  ceartă  îi  spu­                               —  Mai am şi mezeluri...
     nea  că  se  poate  spăla  cămăşi  pe  ele.  Şi   o  înfiora.  Groaza  de  viitorul  nesuferit,   Cu  greutate  se  dădu  jos  din  pat  şi
     scăpără  în  sufletul  lui,  un  fulger  de  milă;   de  nenorocire,  îi  făcea  scâncetul  tot  mai   păşind  descumpănită  ca  pe  o  punte  îngus­
                                            iscuţit,  mai  sâsâit.  Semăna  cu  sunetul
     dar  gândul  că  numai  ea  e  de  vină  pentru                              tă  până  la  mesuţă,  luă  loc  pe  un  scaun.
     că  se  ceartă  în  timpul  mesei  şi  nu  mai   cela  insuportabil  al  vârfului  de  cuţit  în-   Prinse  o  lingură  din  hora  dintre  farfurii
                                            pins apăsat pe o bucată plană de sticlă.
     vrea  să  mănânce  când  ştie  prea  bine  că                                şi  începu  să  soarbă  lichidul  ca  pe  o
     avorturile-i  băbeşti  îi  varsă  mereu  sân­  înduioşarea  nu-i  venea  şi  nici  bărbatul   doctorie.  Odaea  prinse  a  alerga  deodată
     gele.  îi  readuse  brusc  ura.  Gândi  :  „până   ei  n-o  lovea.  Se  repezi  deci  cu  mâinile  să-l   asurzitor.  Pantofii  femeii  eşise  şi  ei  de
     când  va  suferi  să  o  vadă  dormind  din  în­  oprească.  Atunci,  dorinţa  nu  întârzie  să  i   sub  pat  şi  acum  dansau  cu  ghetele  lui.
     căpăţânare  subnat".  Teama  să  nu  cadă   se  înplinească  şi  loviturile  lui  năprasnice   Coiful  alb,  cu  stele  roşii  îi  parodia,  a-
     pe  panta  prăpăstioasă  a  duioşiei  iz-   o  înveseliră  în  sfârşit.  Deşi  o  usturau,   lergând  dintr'un  părete  în  altul.  Cos­
     vorîtă  din  dragostea  ce-o  avea  pentru   a  dureau,  ea  ţipă  cu  lacrimi  poate  mai   tumul  de  pe  speteaza  scaunului,  îşi  bă*
     ea  şi  să  renunţe  iarăş  ca  întotdeauna  la   mult  izvorâte  din  bucurie.  Cu  mâinile   tea  caraghios  mânicele  roşii  una  de  alta,
     plecarea  lui  îi  făcu  ura  încă  şi  mai  puter­  ţinute  în  sus  ca  labele  unui  câine  care   întocmai  cum  aplauda  stăpânu-s-o  în  a-
     nică.  De  aceea  când  ea  se  urni  mai  aproa­  face „sluj", bâlbâia :    renă  ;  numai  nu  urla  „bravo"  aşchiat
     pe de el şi-l întrebă uimită şi neliniştită:  —  Nu mă lăsa Richard, nu mă părăsi....  ca  el.  La  un  salt  mare  se  lungi  pe  du­
                                             —  S‘au  sfârşit  toate,  răcni  el.  Ai  înţeles?   şumele cu scaun cu tot.
       —  Ce te'mbraci ? ! unde pleci ?...
                                            mai  strigă  şi  se  aplecă  gâfâind  furios  să   Aerul  îl  umflase  şi  credeai  că  e  însuşi
     el  deschise  ţnirn  să  dea  dr  rnul  la  toa­  apuce  o  ghiată  care,  juca  bătuta  lângă
     tă  mânia  clocotitoare.  Se  opri  însă  la   el,  după  ţimbalul  lingurilor  şi  a  cuţitu­  Richard  care  a  simulat  o  cădere  comică
     timp.  înspăimântat  de  el  însuşi.  II  mai   lui  de  pe  masă  şi  după  contrabasul  du­  pentru a provoca râs.
     împăcă  părerea  că  muţenia  lui  are  s‘o   şumelelor.  Dar  atunci  se  petrece  ceva  cu   Ea  avea  ceva  cald,  în  suflet  care  voia
     usture  mai  mult,  dar  nu  putea  să  o  su­  totul  neaşteptat  pentru  Richard.  Femeia   să  iasă.  Trupul  învineţit  în  mai  multe
     fere  în  apropierea  lui  şi  se  depărtă  de   se  aruncă  asupra  Ini  cu  un  strigăt  care-1   locuri  de  lovituri  o  durea.  Nu  se  aştep­
     ea  pe  chinga  patului.  Femeia  însă  ştia   înspăimântă  ca  o  cădere  într'o  prăpastie   tase  să  izbutească  atât  de  curând  şi  fer-
     năravul  calului  şi  era  stăpână  pe  hăţuri.   "v  cuiva.  îl  înspăimântă  astfel  nu  numai   binţeala  ceia  din  suflet  era  plânsul  ale
     Totus,  părul  deslipit  şi  ciufulit,  fruntea   vipătul  ascuţit,  ci  şi  modul  cum  se  agăţă   cărui  flăcări  de  abea  aţâţate  pe  care  tre­
     care  se  mişca  neliniştită,  ochii  înroşiţi   J e  el  şi  groaza  din  ochii  rotunjiţi  de  ui­  buise  să  le  acopere  ele  teamă  să  nu-1
     de  mirare  şi  frică,  numai  aceasta  nu  spu­  mire,  cărora  nu  le  veneau  să  creadă  şi   întărâte  din  nou,  fiind  înăduşite,  acum  o
     neau.  Şi  nu  se  prefăcea  ;  ea  suferea,  sim­  ...ari întrebau copilăreşte cu sprâncenele.  apăsau  şi  ar  fi  voit  să  plângă  cu  lăcomiea
     ţea.  Dară  tocmai  pentru  aceasta  stăpâ­  —  Mă laşi ? !... Se poate să mă laşi ? !...  cu care voise el s'o sugrume.
     nea  bine  hăţurile  şi  izbândea.  Ştia  că  nu
                                                                                   S’ar  putea  spune  că  nu  înghiţea  lichi­
     ponte  rezista  disperărei  sale  sincere,   Şi astfel deşi greutatea arzătoare din  dul  din  lingură  ci  palalaia  lor.  Cu  toa­
     ţâşnită  din  iubire.  Se  temea  să-l  atingă   trup,  precum  şi  gândurile  care  începură   tă  munca  ei,  două  dâre  fierbinţi  îi  por­
     şi  nici  nu  găsea  că  e  de  trebuinţă.  Neli­  să-i  năvălească  în  creierul  pustiit  îl  for­
     niştea totuş o făcu să îngâne :       ţau  să  nu  renunţe  de  a  se  îmbrăca,  miş­  niră  din  ochi  şi  se  prelinse  repede  pe
                                           cările  lui  se  muiaseră  şi  începu  să   obraji.  înfiorată  se  uită  cu  spaimă  la  el
      —  Mănânc, iartă-mă, nu pleca...     geamă.  Le  lipsea  energia  vie,  hotărârea   ştergându-şi-le  de  frică  să  nu-1  întărâte
      Richard găsi că tăcerea Iui poate fi  aspră,  neînduplecarea  crudă  de  mai  îna­  din nou cu plânsul.
     luată  drept  potolire  şi  înduplecare.  Mu­  inte.                          Dar  Rachard  se  afla  cu  ochii  închişi
     ţenia-!  de  astă  dată  putea  s'o  încurajeze  Rămânea  câte  odată  în  nemişcare  să  întins pe pat, învins.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11