Page 9 - 1928-17

UN1 VERSUL LITERAR. - 877
bură, pătrunde adânc în transformat în grohăit. tollt instantaneu., ba chiar
auzul d-rei Letiţia", {0tc. — Da ce, nu maii auzi ? transformat într’un adevărat
pag 173). Şi atunci! hohotul se ridi* transport de bucurii divi­
Dacă are să descrie o femee frumoasă, că, E un iad întreg. Auzi ne (!) când se pomeni cu
o descrie, cu detalii şi culori de carte cum plânge cornutul cel Mişu Ignătescu, năvălind pc
jxiştală : mare, cum se repede ber­ uşe, ca adus de vârtejurile
„Era frumoasă, grozav de becul, cum măcăne raţa", crivăţului stârnit pe neaş­
frumoasă, asta e ! Părul ne­ (pag. 135 şi celelalte). teptate afară. (pag. 39).
gru — tăiat într’o parte de o Căci continuă aşa inventar zoologic (S‘a înţeles, nu-i aşa ? că punctele <le
şuviţă argintie ca de-o căra­ pagină după pagină (exact şaizeci de întrebare şi exclamare sunt ale noas­
re .albia perceptibilă — cu pagini). tre N. R.)
vârfurile încârlionţate în E tot un fel de poemă în proză dar E un pasaj care ar face invidios chiar
toate chipurile şi strâns în „nu mai e plat" fireşte. A auzit tânărul pe d. Ionel Dumitrescu.
grabă într’un coc destrămat. nostru oă nu e bine să fii plat ş'ii mai Asemenea exemple de stilism s’ar pu­
Figura nepudrată păstra o dă dela el... uumai să nu mai audă tea multiplica oricât. Fraze de acest soi
albeaţă mai mată, mai inti­ gurile rele : dau autorilor iluzia că nu sunt plaţi,
mă. iar 'umerii obrajilor lu­ „Picioarele lui groase, cât dar fireşte că bucuiria le e zadarnică în­
ceau dela sine cu rozul lor stâlpul de coloană. în pan- tocmai ca a lăutarilor, care pusn accent
aprins de cărbune (!) gule­ . talonii largi cu turull jos, pă­ ca să nu fie „fără inimă”. Căci ei nu
rul capotului, cu desenuri reau acum trupuri de ceta- ştiu că e şi în exces o platitudine.
vişinii, se închidea tocmai ceu". Altă obsesie a generaţiei noi, este ob­
când începea, şănţuleţul sâ­ Revine mereu, bine înţeles, la stilul sesia noutăţi'îv ca noutate, în sine. Ori­
nilor, tăind pe pieptul pu­ „dramatic al elevului de liceu, cu excla­ cum o fi ea. Pe calea asta ajung la ver­
1
ternic un triunghiu aKb“. maţii şi puncte puncte : surile noui (sau, noui până mai acum
(pag. 65). „Vorbeşte. A spus ceva.... câtva timp, căci cei mai tineri au fă­
1
Sunt cel puţin 415 „scriitori * români Un cuvânt... mai multe... cut ,şi mai noui") ale d-lui I. Vinea, I-
care scriu astăzi aşa. unii publicând în Spune încă... Nu pricep ni­ larie Voronea, Stephan Roii, etc. Unii
revistele şii ziarele de provincie, mulţi mic... N’am auzit... dar a recurg numai la „subiecte" noui, sau
răzbătând până în redacţiile principale, vorbit cu graiu de duli aproape, căci sunt tot cele vechi', ale
socotindu-se persecutaţi si neînţeleşi sfânt... liceenilor, scrise acum cu literă mare.
!
cum si cât li se cuvine. Un i dintre ei Reptilă cu duh sfânt !.... Un poet despre care nu se mai vor­
mai norocoşi ajung ţiână la premiile A- Dumnezeule, vorbeşte [ia­ beşte aproape de loc, dar despre care la
cademiei. Sunt preţuiţi de către societă­ răşi sau poate că repetă". un moment dat amicii spuneau că „a
ţile culturale. Se numesc Prozatorul X“ Sunt în volum zeci de pagini de dia­ aruncat o ghirlandă de poeme dincolo
1
sau Jjipreciatul prozator Y*‘. log de acesta, bâlbâit dramatic. de veac* d. Ai. Philipide, transcrisese a-
• Fie, că e d. Gib Mihăescu sau sunt con­ proape tot dicţionarul, cu literă mare :
Golul, Vântul, Veşnicia. Neantul, Dru­
Sunt însă alţii infinit mai norocoşi. fraţii dela Gândirea, fie că se chiamă să mul. Moartea etc., convins că dă un
Aceştia, datorită întâmplării, care poofe zicem Ionel Dumitrescu „pamfletar" stilul
fi de orice soiu (întâlnire la milită- e acelaş : stil de boxeur prost. Boxeurul sens mai profund (procedeu răsuflat de
altfel al unor pseudo dramaturgi sau
rie, însurătoare, servicii aduse unuiî pro­ prost se înfurie, loveşte mult, se repede autori de operete care credeau că sunt
fesor, corecturi nimerite bine, şansă, de să cadă’u nas, închide ochii şi face bale
a fi secretar-uşier al unui om politic la gură. Isbiturile lui sunt aproximative, grozavi, când scriau El cu literă mare).
care primeşte pe cei doi-trei scriitori de furibunde şi proaste ca în citatele de D .Gib Mihăescu de pildă, va avea
talent, sau simpla întâlnire la cafenea, maii sus. două nuvele în volum :una Frigul, alta
Unitul în care aceste cuvinte formează
etc.). au cunoscut scrisul lui Tudor Ar- Totul e năclăit şi fals :
ghezi, noeful strălucit care a schimbat „Bietele fiare ! Ei nu erau „teme" şi apar de zeci de ori ca leit
geografia noastră literară. de fapt decât nişte simpli motiv, când scrise cu literă mare, când
Acum tânărul nostru găseşte (numai oameni. Vai,^ niişte bieţi săr­ numai subliniate. Ce să mai spui de a-
crst mod pueril de a fi profund şi nou.
la alţii că la el nu lo vedel pasagirle ci- mani oameni ! (Remarcaţi îatr’un stil anemic şi şcolăresc ?
fate mai sus plate", „fade ca măduva ca şi in „a atinge în treacăt
de soc", do un realism prea cotidian şi a trece înainte" acei „bieţi E aci locul unei necesare precizări.
Intrată prin sugestie şi întâmplătoare
şters. etc. Din atitudinea revoluţionară sărmani" oameni. De altfel şansă în viaja literară, această ge­
a lui Arghezi, tânărul nostru află că aproape toată cartea e un for­
„nu mai merge aşa" şi începe să scrie midabil pleonasm stilistic N.R.) neraţie uimăreşte foarte de aproape
vârtos si colorat cam în modul acesta, Chiar când nu mai are intenţia de scrisul străin.
O parte, cei care ştiu nemţeşte, pc cel
parodiind pe maestru : a-şi insulta obiectul, ,„ stilistul " nostru
1
„Când s’a crăpat de ziuăs aproximativ va scrie în modul următor nemţesc şi cei mai mulţi pe cei franţu­
zesc. E plină de 'Urmări această răsfoire
md-am înfipt capul în plă- (ca să trecem la altă bucată): a cărţilor şi revistelor străine. Asta se
veala dimineţii", (pag. 112). „Ea privea extasiată ma­ ştie nu de azi de erl, căci încă dela
gica splendoare, urmărind 1787, scriitorul Senac în „Consideration»
„Gazda mea— de mult bă­ cu multă luare aminte jocul sur l’Esprit et Ies Moeurs" formula în
gasem de seamă — mă pri­ lighioanelor de foc, care, mod genial acest adevăr :
mea cu zâmbet şi cochetării pare atât de asemănător cu — „A devenit uşor să scrii în orice
ele mastodont". (Cred şi eu al lighioanelor pământului^. gen. Răspândirea culturii, mulţimea ne­
că asemenea lucruri „se bagă (Aţi înţeles, e vorba de stele numărată a scrierilor, ziarele, comenta­
de seamă", nu ? N. R.). N. R.). riile despre mar iii scriitori, extrasele, di­
.Mai ales comparaţiile zoologice sunt Un drum prin pădure : sertaţiile critice au format un dicţionar
considerate de un efect decisiv. Ele re­ .„Şt rămase multă vreme general de idei, de rezultate, de jude­
vin cu o înverşunată abundenţă, iar o cu ochii aţintiţi în întuneri­ căţi în care fiecare poate să găsească şi
percepţie, a XXXIX, devine o menajerie cul puternic, la copacii cari. să scoată material pentru o lucrare,
pentru stilistul nostru. ca nişte uriaşi din mituri schimbând. descompunând, diluând.
„îndată toată menageria păreau gata să-l primească Fără inteligenţă se poate face o carte
asta trebue să necheze, să In sutele lor de braîe întinse, despre administraţie, despre morală, se
mugească, să behăe, să che- sfârşite în multiple şi stranii pot face versuri, cuplete, comedii. Toată
lălăe. Maimuţoiul din fa- articulaţii "*. lumea în materie de „spirit" pare să
1
ţă-rnd să urle şi: trupul de Lumina de lună : aibă necesarul, dar sunt puţine averi
plesiosaur al domnului, şef. „Lumina, umplea tot mai mai".
să plesnească din cele două mult sleahul ca şi când ar (Cditat de Le Senateur Pococurante".
cozi prefăcute ’n picioare". fi vărsat-o cineva cu gă­ Rareori s’a formulat un adevăr, de a-
(Cum vedeţi e chiar mai leata". tâta valoare de circulaţie, cu mai multă
mult decât vrea autorul, face Sau, ca să luăm din prima bucată perspicacitate şi profunzime. Numai
şi geologie. N. R.). din Grandiflora (cetitorii noştri au înţe­ pentru atât şi Senac ar merita să nu
Doamne,. Dumnezeule, unde les de sigur că toate citatele noastre ab­ fie uitat.
m’ai adus ? Ah ! iată ! A în­ solut toate, sunt luate din volumul Ca să. revenim la generaţia actuală,
ceput purcelul.... Mi se adre­ Grandi flora al d-lui Gib Mihăescu) : să arătăm că dela război încoace litera­
sează mie, desigur. Mă prefac „Rămasă singură, doamna tura franceză ca şi cea germană au fo­
că n’aud. M’am adâncit cu Ignăfescu fu sguduită de-un losit extrem de mult metafora şi com­
totul în registre. Purcelul teribil acces de lacrămi cu paraţia. E în aceasta un real şi marc
pleacă supărat, Guiiţădtul s’a trombe de furie (!), ce fu po- progres tehnic.