Page 6 - Ziarul_Hunedoreanului_2009_08
P. 6

Poveştile Oraşului                                                                                              Ziarul 1HUNED0REANULUI

                                                                                                                                     M arti, 21  iulie 2 0 0 9
                                                                                                                                         «  7



  SPECIAL


  ULTIM UL SP EC TA C O L A L M ĂRIEI





  TĂNASE, LA H U N ED O ARA




  "Regina Nopţii", Edith Piaf a României, aşa cum a fost supranumită Maria Tănase, şi-a cântat cântecul de lebădă la Hunedoara

  Hannelore Acâmulesei                  Era o fe-
  •••                                                    •  EX T R A
          iunie  1963.  Era  ziua  HfcjflN km eie extra-   Perna din petalele
          când  Maria  Tănase   H PW W r ordinar de
          avea să urce pentru                            trandafirilor pri­
          ultima  oară  pe  sce­  bună. Era o mare       miţi la spectacole
  nă,  avea  să  cânte  pentru  ul­ pofticioasă. Dacă ve­
  tima oară în faţa celor pe care   dea un militar mân­  „Penultima dorinţă a fost să i
  îi  iubea  şi  care  o  adorau.  La                    se aducă de acasă conţinutul
  doar trei zile, în 22 iunie 1963,  când, de exemplu,   vasului ornamental în care se
  Maria  Tănase  se  stingea  din   câmaţi cu ceapă, ti   găseau petale de trandafiri,
  viaţă, răpusă de cancerul care                         petalele succeselor strânse
  o măcinase timp de 20 de ani.  zicea <Mă, ce mânci     de-o viaţă întreagă şi păstrate
                             acolo, dă-mi şi mie>”.      cu grijă de cântăreaţă pentru
  „Lăutarii plângeau                                     perna moale şi parfumată pe
  şi o acompaniau”               ISTV A N M EZ EI, fost balerin  care avea să se odihnească în
    Maria Tănase se afla într-un   împietritei asistenţe, acolo unde   somnul cel adânc” - Maria
  turneu de 75 de zile, prin întrea-   munca,  cu  toată  duritatea  ei,   Roşea - „Maria lanase”,
   •>  ţară.  „în  cea  de  a  patra zi  a   este la loc de cinste şi oamenii se   Editura Muzicală, 1988.
   .meului, pe când soliştii şi an­  construiesc într-un echilibru pe
  samblul gorjean se aflau la Tur-   care ţi-1 dă numai împlinirea vie­  van Mezei, fost balerin la Teatrul
  nu Severin, cântăreaţa cu greu a   ţii. După spectacol, am plecat la   de Revistă din Deva.
  reuşit să termine programul. De-   restaurantul  Corvinul  şi  Coana   „Da,  într-adevăr,   ultimul
  abia  mai  respira. Transportată   Maria â  plâns.  <Mor,  Costache.   spectacol al lui Maria Tănase a
  de  urgenţă  la  Spitalul  din  Cra-   Mâine  mă  duc  cu  mocăniţa  la   fost la Hunedoara. Acolo eu nu
  iova, după câteva zile de trata­  Pădureni, pentru că nu vreau să   am  fost,  pentru  că  eram în  alt
  ment şi analize, i s-a interzis de   mor până nu le mai văd o dată   turneu.  Dar  mi-a  povestit  un
  medici  să-şi  continue  turneul,   costumele». A treia zi a plecat la   ţambalist, Ioan Bivolu cred că îl
  recomandându-i-se  să  accepte   Bucureşti şi s-a sfârşit", poves­  chema, din taraful cu care cânta
  transferul la Spitalul de Oncolo­  teşte  într-un  interviu  artistul   ea. Spectacolul a fost în sala „Si-
  gie bucureştean. (...) Revitalizată   Constantin Piliuţă.  derurgistul",  din  Hunedoara.
  parcă de noi  forţe,  a continuat                     Sala a fost arhiplină. Era lume în
  turneul încă două săptămâni (...)   „Eu nu mai pot, fraţilor”  picioare. Pe scenă se vedea că îi
  Doborâtă de boală, Maria a de­  „Eu  eram  cu  turneul  lângă   este rău. Avea şi un medic per­
  pus un ultim efort, cerând dirijo­  Giurgiu, la Dunăre. Am venit a-   manent cu ea. înainte de fiecare
  rului să nu grăbească ritmul da­  casă,  la  Bucureşti.  Spun  acasă,   spectacol îşi făcea câte o injec­
  că ea nu va putea să redea toate   pentru că eram, în acea vreme,   ţie. Nu mai putea cânta mai mult
  detaliile mărunte. Era convinsă   militar în termen la Ansamblul   de cinci -  şase piese şi spunea,
  că hunedorenii sunt ultimii spec­  de cântece şi dansuri  <Doina> a   tot mai des,  <o să mă pomeniţi
  tatori de la care îşi mai culege a-   Armatei.  Acolo  am  cunoscut-o   voi pe mine». Atunci, la specta­
    ■uzele... Şi nu se înşela, din ne-   pe Maria Tănase. De câteva ori   colul de la Hunedoara, a spus <Eu
  .cricire. în oraşul furnalelor ră­  am fost şi împreună pe scenă. Ea   nu mai pot, fraţilor. Cred că este
  sunase cântecul ei de lebădă" -   făcea parte din  taraful  ansam­  ultima dată când ajung la voi». Şi
  Maria  Roşea  -  „Maria  Tănase",   blului. Acolo l-am cunoscut pri­  sala a început să plângă în hoho­
  Editura Muzicală, 1988.    ma dată şi pe Liviu Oros, care a-   te.  A  fost  ceva  impresionant",
    „Cânta, bolnavă fiind, munci­  tunci termina stagiul militar. Era   povesteşte Istvan Mezei.
  torilor de la Hunedoara. Lăutarii   în ultimul an. Maria era într-un
  plângeau  şi  o  acompaniau,  iar   turneu în partea asta a ţării, cu  Ultimele aplauze
  Coana Maria, împotriva restric­  tafarul. La bas era Johnny Rădu-   La doar trei zile după specta­
  ţiilor doctorului Chiricuţă, cânta  canu atunci", îşi  aminteşte  Ist-  colul de la Hunedoara, Maria Tă­  „Numai la   cele ei. Pe stradă lumea plângea.   purtat pe un afet de tun, pe care
                                                        nase  închide  ochii  pentru  tot­  înmormântarea     Tineri, bătrâni, îmbrăcaţi ţărani   era făcut un podium înalt, ca o
                                                        deauna, în casa natală, la căpă­  lui Nichael Jakson am   sau domni. Toţi plângeau, apla­  scenă.  Maria  era  îmbrăcată  în
                                                        tâiul ei aflându-se tatăl său, Ion  mai văzut aşa ceva”  udau  şi  aruncau  într-una  cu   straie populare, iar pe cap avea
                                                        Tănase,  şi soţul ei, medicul Sa-   „întors la  Bucureşti din  tur­  buchete de trandafiri. Cortegiul   aceeaşi  maramă *albă,  cu  care
                                                        chelarie.                  neu, am participat la înmormân­  funerar a fost condus de Fanfara   cânta şi pe scenă. De la Teatrul
                                                          „A murit lucidă, după ce şi-a   tarea ei. A fost ceva nemaipome­  Reunită a unităţilor militare din   Muzical  Deva, aşa se chema pe
                                                        dictat testamentul şi a lăsat cu­  nit. La Piaţa Romană s-au înco­  ţară. 300 de alămuri. înmormân­  atunci, cred, înainte să primeas­
                                                        vânt  despre  cum să  fie îmbră­  lonat  unităţile  militare,  din   tarea s-a transmis la televizor în   că  numele  de  Estradă,  a  venit
                                                        cată. A fost înmormântată la Bu­  ordinul lui Gheorghe Gheorghiu   toate ţările comuniste. Iar la în­  Horia Moculescu. Pe el îl ţin min­
                                                        cureşti. Atunci nu se aplauda ca   Dej. Marină, Securitate, Infante­  mormântare au  fost artişti  din   te, iar el era atunci la Deva. Mai
                                                        acum, dar, în drum spre cimitir,   rie, Jandarmi. Nu se poate des­  toate ţările astea. Pentru că Ma­  erau şi alţi artişti de la Deva, dar
                                                        geamurile locuinţelor se deschi­  crie în cuvinte. Numai la înmor­  ria Tănase a cântat pentru toţi   eu  nu îi  cunoşteam atunci",  îşi
                                                        deau şi de dincolo de ele răzbă-   mântarea  lui  Michael  Jackson   mai  marii  vremii.  Sicriul  a  fost  aminteşte maestrul Istvan Mezei.
                                                        tea  glasul  dânsei,  melodiile  pe   sau atunci când a murit Kennedy
                                                        care le iubise şi le purtase prin   am mai văzut aşa ceva, dar nu­  • EX TR A
                                                        lume, făcându-le nemuritoare",   mai la televizor. Pe străzi, la ra­  Din presa vremii
   ' EX TR A                                            povesteşte caricaturistul Gabriel   dio sau în unităţile militare, la di­
                                                        Bratu, într-un interviu.   fuzoare, se auzeau numai cânte­  „Comitetul de Stat pentru Cultură
  Din Testamentul Măriei Tanase                                                                                şi Artă, Asociaţia oamenilor de artă
                                                                                                               din instituţiile teatrale şi muzicale
  Hotarul scrisese cu puţină vreme înainte de moartea Măriei                                                   şi Teatrul Satiric Muzical
  lanase, testamentul pe care aceasta îl dictase pe patul de                                                   <C. Tanase>, anunţă cu profundă
  spital. „După moarte, trupul nescăldat, ci numai şters cu alcool,                                            durere încetarea din viată a artistei
  să fie pus la dispoziţia medicilor, dacă - după autopsie - vor                                               gmerite Maria Tănase. (...)
  socoti că-i de folos cercetărilor ştiinţei. Pe cap să mi se pună                                             încetarea din viaţă a Măriei lanase
  colţaru! de pichet alb, iar în picioare, ciorapi albi scurţi, fără                                           este o pierdere grea pentru viaţa
  pantofii care m-au chinuit toată viaţa. Ritualul înmormântării                                               muzicală din ţara noastră.
  să fie cât mai sobru. A ş vrea ca mama să nu afle de moartea                                                 Amintirea ei va rămâne vie în
  mea, să i se spună că sunt plecată undeva, în străinătate,                                                   conştiinţa tuturor celor care
  pentru tratament. Doresc viată lungă şi sănătate tuturor celor                                               au conoscut-o” -  Drumul
  pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora li s-a părut că le-am                                                Socialismului, duminică,
  stat greu în cale. Pe un drum secetos - dornic de apă - să se                                                23 iunie 1963.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11