Page 6 - Ziarul_Hunedoreanului_2009_106
P. 6

Ziarul’HUNEDOREANULUI                                                                                      Reportaj                       Iu     %
                   Luni, 7 decembrie 2009




         SPECIAL



          Incredibila poveste a hunedore





         care s-a săturat de România la 1





         Şi-a luat lumea-n cap pus pe gânduri de o maşină. A ţinut-o într-o goană nebună în căutarea mirajului din Occident. A trăit cu frica poliţiei i
         l-a primit cu un kebab şi un ceai. Pe ultimul l-a sorbit în puşcărie. N-a uitat groaza celor trei drumuri spre Berlin, chiar dacă acum are un ro

         Monna Voinescu                                                                                               tau disperaţi după un colţ de pâi­
         • • •  nul 1992. Ford Escort-ul                                                                              ne. Nimic, în afară de un pachet.
                                                                                                                      Sergiu s-a bucurat gândind că-i
        A      roşu parcat în faţa co­                                                                                plin cu ciocolată. Erau fotografii
                                                                                                                      Polaroid.  Nu  mai  văzuse.  S-au
               fetăriei din cartier îi lu­
               ase ochii. Avea  16 ani.
                                                                                                                      smuls de pe pereţi şi-au adormit.
         Nu mai văzuse aşa ceva. Dădea                                                                                învelit  în  tapetul  pe  care  l-au
         târcoale  maşinii  şi  ziua,  şi                                                                               Dimineaţa au luat-o iar la pi­
         noaptea. Deodată, şi-a închipu­                                                                              cior. Mai era destul până la Ber­
         it că şi el ar putea să aibă una                                                                             lin. Asta era destinaţia. Au ajuns
         la  fel.  în  minte îi încolţea  un                                                                          la stradă. încercau să găsească
         gând. Să fugă din ţară. Nimeni                                                                               ceva de mâncare. Turiştii mai a-
         şi nimic nu l-a putut opri. Nici                                                                             runcau  resturi  din  mersul  ma­
         măcar incredibila  poveste pe                                                                                şinii. Pâine, biscuiţi, mărunţişuri.   S T U D IU  R E C U P E R A T . Sergiu Dan
         care i-a servit-o Occidentul. A                                                                              Erau pe drum de-o lună şi goana   primea diploma care-i aduce acum ur
         avut în ea de toate. Şi frică, şi                                                                            nu se mai sfârşea. Lui Sergiu i-a
         poliţie, şi puşcărie, şi bătăi, şi                                                                           venit o idee. Dacă el  şi  Nicu ar   veniţi. Jos îi aşteptau maşini de
         ameninţări cu moartea, şi foa­                                                                               face autostopul? Ţiganii nu-i scă­  poliţie cu girofarul în funcţiune.
         me, şi frig...                                                                                               pau din ochi. Le-au ghicit gândul.  Cu cătuşe la mâini, ajungeau în
                                                                                                                        „Ne-am  ameninţat  că  ne  o-   puşcărie. Au urmat investigaţii,
         Primul pas                                                                                                   moară dacă  facem cuiva vreun   interogatorii din care nimeni n-a
         spre Pccident                                                                                                semn. Ne-au spus că taxiurile au   priceput nimic. Românii nu ştiau
           Sergiu Damean s-a născut în­                                                                               un  buton  roşu  pe  bord  şi,  la  o   germana,  iar  nemţii  nu  înţele­
         tr-o familie cu 12 copii. Greutăţi                                                                           simplă  apăsare,  te  trezeşti  cu   geau româneşte. I-au aruncat în
         cu  duiumul  şi  sărăcie.  Nu-i  era                                                                         poliţiâ pe cap. Ne-am speriat, dar   celule. Singurul obiect dinăuntru
         teamă de necunoscut, chiar dacă                                                                              tot am ridicat mâna când s-a a- ’  era  o  bancă dintre  acelea cum
         nu ştia mare lucru despre,străi-                                                                             propiat  un  taxi.  Urmăreau  fie­  sunt prin parcuri. O cană cu apă
         nătate. Planul i se infiripa în min­                                                                         care  mişcare a şoferului  şi, din   fiartă, un plic de ceai şi o pâine a
         te.  0 excursie în  Polonia şi  de-                                                                          când în când, ne mai uitam şi în   fost tot ce-au primit până adoua
         acolo, o vedea el.         V IS  ÎM P LIN IT . Pe Brigitte a întâlnit-o într-o discotecă din Berlin şi a fost prima persoană care i-a aflat   spate.  De frica poliţiei",  poves­  zi când au fost transferaţi în altă
           în martie 1993, hunedoreanul   întreaga poveste. Pe vremea aceea, Sergiu Damean răspundea la numele de Maik. Acum, hunedoreanul   teşte hunedoreanul.  puşcărie.
         îi  spunea  mamei  că  renunţă  la   nu mai fuge de nimeni                   FOTO: ARHIVA PERSONALĂ SERGIU DAMEAN                         „După o săptămână, m-au eli­
         şcoală şi pleacă din România. Cu                                                                             O vizită la prieteni       berat. Mi-au dat nişte haine cu­
         taică-său n-a avut curaj să vor­  de la mână tot autocarul şi i-au   celălalt era Germania. Le-au spus  „Dacă vrei să mai   sau drumul spre puşcărie  rate şi  eram  liber să  plec unde
         bească. I-a lăsat un bilet: „Tată.   dat mărcile, să le arate vameşilor   apoi  care  era  planul.  N-aveau  trăieşti, vâsleşte!"  Taxiul  i-a  lăsat  la Berlin.  Au   vreau", povesteşte Sergiu.
         Eu am plecat cu Nicu şi cu încă un   de la Nădlac.    bani destui pentru călăuză. Ser­  „Zilele  treceau  după  acelaşi   urcat în primul tren. Fără bilete.   Era singur şi  nu  ştia încotro
         băiat în Germania. Avem excur­                        giu şi Nicu urmau să facă rost de   scenariu. Aveam senzaţia că am   Şi-au amintit pentru prima dată   s-o apuce. S-a întors la temniţă.
         siile plătite până în Polonia şi de  începe aventura  restul sumei. Cum? Simplu, i-au   intrat într-un  cerc din  care  nu   de  România,  unde  mergeau  cu   Măcar acolo primea mâncare. Ni
         acolo ştie Nicu un drum. Te rog   Cum a pus piciorul de pământ   asigurat ţiganii. în apropiere era   mai puteam ieşi. Ne temeam să   naşu’.  După o oră, erau în gara   l-au  primit,  l-au  dat  doar  o  a-
         să nu te superi (...). Vreau să îmi   străin, l-au luat lâ ochi nişte ţipi   un  bazar înţesat de nemţi  care   nu  facem vreo mişcare greşită.   Zoologischer Garten.  Sergiu nu   dresă şi i-au făcut^semn să dis­
         aflu şi eu soarta şi să încerc. (...).   din spatele lui. Balaoacheşi, îşi a-   veneau la cumpărături. Ei le fu­  Eram  deja  sătui  de  bătaie",  îşi   se  mai  sătura de  privelişte.  De   pară.
         Cu drag, al tău fiu, Sergiu. P.S. Şi   minteşte.      rau portofelele şi, uite aşa, se în­  aminteşte hunedoreanul.  jur-împrejur,  mulţime  de  oa­
         aşa ai zis că o să faci o scădere de   „Ne-au citit imediat că vrem   torceau la hotel cu bani.  Sergiu întreba  zilnic când  le   meni, magazine mari, reclame lu­  Şapte luni In lagăr
         personal în casă".         să fugim în Germania. Aveau o-   „Nici  gând!",  s-a  opus  Da­  vine călăuza. Nu primea răspuns.   minoase,  clădiri  uriaşe," maşini  şi un motiv de întoarcere
           Şi-a luat un prieten din vecini,   chiul  format.  Am  încercat  să-i   mean. Asta l-a costat o bătaie se­  Frica îl copleşea. După vreo trei   scumpe. Nu mai văzuse nimic din   „No, bine, şi cum să ajung eu
         pe Nicu, şi a urcat în autocarul cu   contrazicem, dar n-a ţinut. S-au   rioasă. Şi pe el, şi pe Nicu. Şi-au   săptămâni, a cunoscut un român.   toate astea. Şi-a luat ochii de la   la adresa  aia?", îşi  bătea  capul
         excursionişti.  Fără  prea  multe   oferit să ne ajute cu o călăuză şi   dat seama cu cine au de-a face.   Era călăuză. Venea noaptea din   ele doar când a auzit de mâncare.   Damean. S-a rugat la Dumnezeu
         speranţe, pentru că nu reuşise să   i-am crezut. Am rămas cu ei", po­  Cam târziu însă. De frica bătăii,   Germania, pe Odra, şi-i trecea pe   Crăpa de foame. A primit un ke­  să-i dea o idee. Până atunci, s-a
         adune banii pe care trebuia să-i   vesteşte Sergiu cum avea să în­  s-au  pus  pe  furat.  La  sfârşitul   români  cu  o  barcă  din  plastic.   bab  cumpărat  de  tovarăşii  de   plimbat cu metrourile, cu auto­
         arate la vamă - 200 de mărci ger­  ceapă incredibila-i aventură pe   zilei, ţiganii făceau socoteala. Aş­  Dacă aveai bani, te ducea până în   drum. Era prima lui mâncare pe   buzele şi cu tramvaiele. Plângea,
         mane. Excursia trebuia să aibă şi   care a pus-o la cale acum 17 ani.  teptau 100 de mărci de căciulă.   oraşul în care doreai să ajungi. A   pământ  nemţesc.  N-o  s-o  uite   îl cuprindea şi disperarea. Singur,
         un motiv serios pentru vameşi.   Le-a luat câteva ceasuri să a-   Banii furaţi se duceau pe hotel,   intrat în vorbă cu el şi au stabilit   niciodată.  Ia 16 ani, printre străini. A întors
         La asta se gândise. Mergea în Po­  jungă toţi patru lajelenia Gora,   pe mâcare şi pe alte cheltuieli de-   plecarea. Seara s-au întâlnit cu   „Ţiganii şi-au telefonat nişte   capul brusc şi-i venea să urle de
         lonia după marfă pe care urma   ultimul oraş la graniţa cu Germa­  ale lor. Sergiu şi Nicu nu rămâ­  toţii. N-au putut scăpa de ţigani.   prieteni.  Aşa  ne-au  spus.  Şi   bucurie  când  a  auzit  nişte  cu­
         s-o vândă în România. Poate ţi­  nia. Tovarăşii de drum s-au cazat   neau cu nimic. Doar cu promisi­  Aşteptau ascunşi în tufişurile de   ne-am dus toţi la ei. Erau la un fel   vinte  româneşti.  Doi  tineri.  Ce
         ne. Dar de bani, cum să facă rost?   la  hotel. Au cerut o  cameră cu   unea că pot dormi pe jos dacă-şi   pe mal. Se furişau de poliţia care   de lagăr unde puteai intra doar   noroc pe capul  lui!  Mergeau  la
         L-au salvat ceilalţi. A pus mână  vedere spre râul Odra. Pe malul  fac planul la portofele.  patrula pe apă. Barca a venit spre   cu legitimaţie. Noi le-am dat pa­  aceeaşi adresă pe care o căuta şi
                                                                                          ei. Au urcat tiptil. Din întuneric,   şapoartele  şi  am  crezut  că  am   el. Un lagăr, de fapt, în care a pri­
                                                                                          au mai apărut trei fugari. Erau şi   scăpat. Da' de unde...", îşi amin­  mit o cameră, cu un pat şi cu bu­
                                                                                          o femeie, şi  un copil printre ei.   teşte Sergiu.     cătărie, şi câteva haine. în şapte
                                                                                          Călăuza a întins mâna să-şi pri­  în  cinci  minute,  10  mascaţi   luni,  a  schimbat vreo  patru  la­
                                                                                          mească banii.               înarmaţi până-n dinţi au scos uşa   găre şi l-a reîntâlnit pe Nicu, ami­
                                                                                             „Am încremenit. Un ţigan i-a   din ţâţâni şi i-au arestat pe nou-  cul cu care plecase din Hunedoa-
                                                                                          pus cuţitul la gât. Numai în Ram-
                                                                                          bo mai văzusem asta. L-am auzit
                                                                                          spunând: <Dacă vrei să mai tră­
                                                                                          ieşti, vâsleşte!». Am ajuns la mal
                                                                                          fără să scoatem un cuvânt. Eram
                                                                                          şocat, dar eram în Germania", îşi
                                                                                          aminteşte Sergiu.
                                                                                          Pe jos spre Berlin,
                                                                                          mâncând resturi
                                                                                          de pe stradă
                                                                                             Frigul îi intrase în oase. Nu-şi
                                                                                          amintea  de  când  nu  mai  mân­
                                                                                          case. De-aici încolo făceau dru­
         V A C A N Ţ A  LA  M A L LO R C A  . Şi astăzi îi vine greu să creadă că e liber să umble oriunde în lume. Sergiu   mul la pas. Au zărit nişte case de
         e Leu, aşa că-i plac concediile ia mare. Imaginea îi aminteşte de o vacanţă pe cea mai mare insulă   vacanţă. Au spart un geam şi au
         spaniolă din Marea Mediterană, alături de Brigitte şi Michelle                   intrat unde nu era lurfiină. Cău­
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11